patima betie

[adam000]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Am cautat sa-l apropii de biserica, dar desi el crede in felul lui, nu agreaza ideea.

Iata exemplul concret. Ai incercat deja a faci ce puteai face pt el.

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Pe de o parte mi-e mila de el, iar pe de alta ma gandesc la sufletul acela de femeie care va trebui sa-l suporte cand se imbata!...

Si desi constientizezi ca un suflet va suferi cand va trebui sa il suporte pe cel impatimit...

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Oare voi ce-ati face in locul meu, pentru el?

De ce (mereu) toata lumea pune problema "ce sa fac pt cel impatimit" (in cazul tau, iata, deja ai facut pt el) - de ce nu isi pune nimeni problema ce sa faca pt cei care vor trai cu cel impatimit (sotie, copii, etc)?

[niculinasirghi]

În prealabil postat de adam000

Iata exemplul concret. Ai incercat deja a faci ce puteai face pt el.



Si desi constientizezi ca un suflet va suferi cand va trebui sa il suporte pe cel impatimit...



De ce (mereu) toata lumea pune problema "ce sa fac pt cel impatimit" (in cazul tau, iata, deja ai facut pt el) - de ce nu isi pune nimeni problema ce sa faca pt cei care vor trai cu cel impatimit (sotie, copii, etc)?

Eu cred ca daca nu se poate reusi nimic pentru el,familia nu are decat sa-l suporet. O stiu di proprie experienta.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de niculinasirghi

Eu cred ca daca nu se poate reusi nimic pentru el,familia nu are decat sa-l suporet. O stiu di proprie experienta.

Care "familie"? Locuieste singur. Este inginer si-si vede de serviciu cu toata constiinta de care trebuie sa dea dovada un om. Parintii sunt retrasi undeva la tara, au pensiile lor. Mai are un frate, si el cu o functie foarte inalta, si care are familia lui si casa lui... El... se suporta singur... Iar cand esti singur, iti ineci necazul in pahar... Totusi, el nu depaseste cantitatea, ci devine "tulbure" dupa mai nimic!... Dupa parerea mea, daca nu renunta definitiv la alcool, e foarte delicat sa-si poata reface viata, dar mare-i bunul Dumnezeu. Vorbeam de prietenul din Timisoara, care de la 30 de ani, n-a mai pus picatura de alcool in gura. Deci nu s-ar spune ca nu se poate!

[adam000]

În prealabil postat de niculinasirghi

Eu cred ca daca nu se poate reusi nimic pentru el,familia nu are decat sa-l suporet. O stiu di proprie experienta.

A suporta este o notiune foarte vaga, poate cuprinde un spectru foarte variat de reactii si raportari. Cel mai rau este cu urmarile - cu ranile sufletesti pe care le capata membrii familiei in timp, mai ales copii. Poate ca sotiei i se poate imputa ca a ales, insa copii...?
Iata, Ana recunoaste deschis ca nu poate trece peste. Si este normal, pentru ca un copil are nevoie de un model in parinti, nu poate creste fara model. Intotdeauna copilul isi va acorda "standardul de normalitate", "firescul", la modelul parintilor. Daca un model este strimb, va considera ca "asa trebuie" si va tolera acea strimbatate (anormalitate) mai tarziu in viata, pentru simplul fapt ca nu stie cum e sa fie altfel.
Daca un parinte injura la betie, copilul va fi obisnuit sa auda injuraturi si vorbe urate, asa ca le va tolera si din partea altora cu mult mai usor decat unul care nu e obisnuit si le evita; poate chiar va cauta inconstient persoane cu un astfel de comportament pentru ca ii sint familiare, in timp ce altii diferiti fata de model sint perceputi ca fiind mai nefamiliari, etc. In timp exista riscul sa "selecteze" ca anturaj/apropiati, exact persoane impatimite ca modelul parintesc, perpetuind in viata sa chinul.
Iar ca sa iasa din situatie, are nevoie de un alt model, de o alta interactiune si relationare buna, neimpatimita; altfel singur nu poate iesi, ci doar invatand, experimentand, ca exista si altceva (ca se poate si altfel) in relatie cu "modele bune" (oameni care nu au respectivele patimi, neimpatimiti). Desigur ca e frumos in teorie, dar in realitate se intimpla adesea ca cei neimpatimiti cu greu vor suporta un om care a fost obisnuit cu injuraturile si vorbitul urat (pentru ca fara sa vrea se poate intimpla sa imite, chiar daca la un nivel infinit mai mic ca intensitate modelul impatimit - de ex modelul injura, in timp ce copilul judeca, vorbeste de rau, e mai artagos, mai labil sau mai sensibil, etc) si vor fugi de el. Asa ca greu va gasi in jur un om neimpatimit care sa aiba taria sa il suporte (si astfel sa aiba sansa unui "model bun"), etc
Pe de o parte e un copil (un copil al unui impatimit; chiar daca acel copil a devenit adult intre timp), care nu cauta modele bune pentru simplul fapt ca nu stie ca sint bune (nu stie "cu ce se mananca"), ba chiar poate ii par nefamiliare, deci poate ca le evita si din contra, fara sa isi dea seama cauta tot modelul impatimit (pt ca ii este familiar, cunoscut). Iar pe de alta parte un om neimpatimit (un potential "model bun") evita din instinct un astfel de om cu diferite tare, rani, consecinte, pentru ca e diferit de el (si poate ca cu greu il poate suporta), deci sansa ca cel ranit sa se indrepte gasind un model bun e mica, daca nu da peste un om care sa se jertfeasca, din autentica traire crestina, pentru a-i face un bine.

De aceea cred ca familia unui impatimit cu patimi din acestea foarte abuzive (bine, orice patima este abuziva pt cei din jur si din pacate nu este dusa, suportata doar de impatimit, ci si de cei din jur, insa unele patimi sint mai abuzive ca altele), grele pt cei din jur (betie, droguri, etc), cred ca familia celor impatimiti (care nu are vina, nu e alegerea lor sa suporte situatia dar sint pusi sa o suporte), are nevoie mai mare de ajutor (si poate ca poate beneficia de mult mai mult ajutor), decat cel impatimit (care practic si-o face "cu mana lui" - e alegerea lui proprie sa se tina de patima si din start reprezinta un refuz al ajutorului).

Din acest motiv nu inteleg de ce toata lumea se grabeste sa ofere sau sa ceara ajutor pentru cel impatimit, cand mai multa nevoie de ajutor are familia aceluia de fapt

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de adam000

De ce (mereu) toata lumea pune problema "ce sa fac pt cel impatimit" (in cazul tau, iata, deja ai facut pt el) - de ce nu isi pune nimeni problema ce sa faca pt cei care vor trai cu cel impatimit (sotie, copii, etc)?

Nu cred ca banuiesti cate fete sau doamne ar fi in stare sa faca acest compromis, si sa se casatoreasca cu un astfel de om!
In principiu, el nu este un om rau, si chiar daca in aparenta este violent, nu indrazneste totusi sa loveasca o femeie, desi probabil mai trage cate un pumn prin pereti in acea stare...
Intre timp, dupa ce l-a parasit sotia, a trait in concubinaj mult timp cu o fata din Cluj, care a profitat de el in fel si chip si care nu dadea doi bani pe starile acelea ale lui. Daca ar fi fost atat de periculos, n-ar fi ramas 3-4 ani, pana am hotarat eu sa plec in Romania, si astfel s-a decis si el sa plece!
Sunt oameni care nu beau, dar "te toaca maruntel"... Sunt oameni care nu beau, dar daca-i pui sa bata un cui, s-ar putea sa-l aseze cu floarea la perete!... Sunt oameni care nu beau, dar cand ii rogi sa faca ceva, iti raspund: "Da' ce-i atata graba?" El, spre deosebire de multi altii, isi poarta singur de grija, arata foarte bine ca barbat, este foarte bine organizat si nu-i prea lipseste banul din buzunar, iar daca-l rogi sa faca ceva pentru tine, desi nu te cunoaste, nici nu sta pe ganduri! Am facut echipa cu el 6 ani, si NICIODATA nu ne-am facut de rusine, desi nici eu si nici el nu ne laudam vreodata ca am fi capabili de mare lucru...
E un familist, iar dupa experienta avuta, cred ca "sufla si-n iaurt". Cea din Cluj, inafara de bucatarie, nu voia sa faca nimic: manichiura, fardul, hainele de firma, parfumul de calitate intrau in gratiile ei. Cand a venit la el sa vada ce mai poate "aduna" si cat il mai poate prosti, i-a dat de inteles ca nu e pentru gradina, sau pentru dat mancare la gaini, ci pentru a fi tratata ca o mare doamna! Apoi a plecat in Londra unde locuieste cu un altul care-i plateste chiria, mancarea, hainele si micile slabiciuni!...
Eu cred ca daca si-ar gasi o buna crestina, ar face din el un om extraordinar. Biserica este la doi pasi de casa, iar preotii de-acolo sunt cu totul deosebiti. Daca ea ar merge la biserica, el n-ar opri-o. Si astfel, intr-o zi ar ajunge si el la sf. liturghie. Nu singur, asa cum ii cer eu, fiindca se simte stingher si ii este rusine. Daca ar veni o data, ar exista un precedent, iar Dumnezeu ar incepe sa lucreze cum stie El mai bine! Intr-o casnicie, Dumnezeu a oranduit sa ne mantuim unul pe altul. Poate nici sa fie doua Marii sau doua Marta, nu e indicat. In familia in care harul lui Dumnezeu coboara, deja diavolul nu-si mai gaseste culcus!