Rai/Iad

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de mekahekaleka

De putin timp ma gandesc la un lucru :
Daca te gandesti in momentul in care savarsesti o fapta buna ca o faci de fapt pentru a ajunge in rai nu strict pt ca te-ai gandit tu sa faci acea fapta buna din inima fara a te gandi la "propriul interes" cum e considerata ?
o fapta buna sau o fapta rea(egosim banuiesc) ?

In toate este un inceput. Poate viata ne-a format intr-un mod egoist si noi nu ne prea putem desprinde de vechile metehne. Ce sa facem? Daca nu simtim de la inceput acea dragoste care sa vina din interior, trebuie sa ne impetrim inima si sa nu mai facem bine fiindca o facem din egoism pentru a ne pregati un locsor cat mai comod in "sala vesniciei"? Oare nu chiar gandul asta vine de la vrajmas, tot sa nu indraznim sa facem fapta cea buna?
"Pofta vine mancand". Ceea ce astazi o facem din indemnul Mantuitorului de a fi buni si milostivi pentru a "cuceri" Imparatia Cerurilor, maine, tot prin lucrarea si harul Lui, vom ajunge sa nici nu mai gandim la vreo rasplata, ci fiindca simtim astfel in adancul sufletului nostru!