Obscurantismul religios al Sectei Penticostale

[ioanna]

În prealabil postat de catalin2

Am vazut in unele mesaje ca si manifestarile de tip vorbirea in limbi sau starile acelea de transa consideri ca sunt tot pe baza unor descarcari psihologice. Totusi, stresul nu poate face pe cineva sa vorbeasca in limbi sau alte astfel de manifestari. Sunt sigur ca nu le consideri dovezi ale prezentei harului, asa cum cred penticostalii, tu cum consideri? De unde crezi ca sunt?

Cornel Urs a spus ca a purtat discutii cu vecinii sai penticostali si ca a sesizat la ei o stare de excitatie psihica. Eu i-am replicat ca stressul sau problemele zilnice pot duce la stari contradictorii. N-am discutat de „vorbirea in limbi” sau ce fac penticostalii in cadrul cultului lor. Dar daca tot m-ai intrebat, iti spun ce cred. Teoretic, mi se pare ca „staruinta” penticostala se vrea a fi tinderea spre starea de trezvie, unirea mintii cu inima si linistire deplina a omului in Dumnezeu prin rugaciuni scurte (monologistos), a trai experienta Sf. Apostol Pavel (Galateni 2:22), insa practic se identifica cu un procedeu mecanic in scopul promovarii extazului si cautarii de stari mistice superioare, din dorinta de a “poseda” harul Duhului Sfant, deci o rugaciune activa, dominata de efort, nu o rugaciune efectiva, in care se manifesta harul. Practica s-a impamantenit datorita ignorantei teologice. Cand dorinta se transforma insa in obsesie, cand devine un scop in sine, Ispititorul se infiltreaza in psihismul tau ajungand sa traiesti intr-o lume inchisa. E plin youtube-ul cu manifestarile unora de peste ocean, care exersand tehnici nepermise de cercetare, de explorare a sinelui, au deschis usa raului invitandu-l in viata lor.