Obscurantismul religios al Sectei Penticostale

[catalin2]

În prealabil postat de ioanna

Stressul si problemele zilnice pot provoaca stari emotionale contradictorii.

Am vazut in unele mesaje ca si manifestarile de tip vorbirea in limbi sau starile acelea de transa consideri ca sunt tot pe baza unor descarcari psihologice. Totusi, stresul nu poate face pe cineva sa vorbeasca in limbi sau alte astfel de manifestari. Sunt sigur ca nu le consideri dovezi ale prezentei harului, asa cum cred penticostalii, tu cum consideri? De unde crezi ca sunt?

În prealabil postat de catalin2

Am vazut in unele mesaje ca si manifestarile de tip vorbirea in limbi sau starile acelea de transa consideri ca sunt tot pe baza unor descarcari psihologice. Totusi, stresul nu poate face pe cineva sa vorbeasca in limbi sau alte astfel de manifestari. Sunt sigur ca nu le consideri dovezi ale prezentei harului, asa cum cred penticostalii, tu cum consideri? De unde crezi ca sunt?

Raspiunsul corect, cu bonusul cel mare: ce nu de-al nostru, e bineinteles, de la dracu'. Brrrr.
MihaiG nu are dreptate cind zice ca tu crezi doar asta cu geneza ecumenismului din protestantismul liberal. Nu sunt de acord cu acel mesaj. Istoric vorbind, tu ai dreptate. Insa, adevarul e mult mai extins, privind atitudinea fanatica "traiasca ai nostri, anatema celorlalti": orice ortodoxist (ortodox fanatic), cind e vorba de "ceilalti", si de ecumenism, nu zice de originea din protestanti, ci ii deriva direct de la cel naspa, si isi scuipa in sin. Vezi predicile (atribuite) unui anume arhimandrit de tara, din Bucovina, care ii facea pe "sectari" "draci, caini, vulpi", si alte complimente dragute, demne de orice fanatic al lui Stalin, Hitler, Mao, etc.

[catalin2]

În prealabil postat de celestial_pottery

Raspiunsul corect, cu bonusul cel mare: ce nu de-al nostru, e bineinteles, de la dracu'. Brrrr.
MihaiG nu are dreptate cind zice ca tu crezi doar asta cu geneza ecumenismului din protestantismul liberal. Nu sunt de acord cu acel mesaj. Istoric vorbind, tu ai dreptate. Insa, adevarul e mult mai extins, privind atitudinea fanatica "traiasca ai nostri, anatema celorlalti": orice ortodoxist (ortodox fanatic), cind e vorba de "ceilalti", si de ecumenism, nu zice de originea din protestanti, ci ii deriva direct de la cel naspa, si isi scuipa in sin. Vezi predicile (atribuite) unui anume arhimandrit de tara, din Bucovina, care ii facea pe "sectari" "draci, caini, vulpi", si alte complimente dragute, demne de orice fanatic al lui Stalin, Hitler, Mao, etc.

Nu, acesta e tot raspunsul modernist. Raspunsul corect e ca adevarul nu e relativ si ce nu e adevar este neadevar. Daca cineva spune ca luna e patrata nu o sa spui ca si el are dreptate si cel ce zice ca luna e rotunda. Mosernismul propaga un adevar relativ, toti au in felul lor dreptate si spun adevarul in felul lor, coteaza doar sa crezi in Iisus si restul nu conteaza.
In cazul penticostalismului situatia e mai problematica decat in alte culte, pentru ca la ei si miscarea harismatica ce a rasarit tot de la ei sunt si cautarea unor astfel de manifestari ce tin de paranormal. De exemplu baptistii sau adventistii au doar o teorie si se roaga, nu cauta vorbiri in limbi, manifestari ale harului, etc.
Chiar cum a aparut cultul penticostal e foarte ciudat (si comic), la fel ca la adventisti. La adevantisti unul a spsu ca vine sfarsitul lumii, altii s-au luat dupa el, n-a venit, el si-a facut mea culpa, in schimb adeptii lui au ramas in continuare si au format cultul adventist.
La penticostali un pastor baptist a descoperit impreuna cu niste credinciosi ai sai "harisma" vorbirii in limbi, dupa scurt timp s-a dovedit ca el era homosexual si cultul infiintat de el l-a exclus din aceasta cauza. gandeste-te si tu, el a infiintat cultul, a gandit doctrina si apoi adeptii sai l-au exclus din cult, nu e cel mai amuzant lucru?
Iti pun aceeasi intrebare, vorbirea in limbi si alte manifestari de transa ale penticostalilor sau harismaticilor de unde crezi tu ca sunt? De ce seamana perfect cu manifesatrile din diverse triburi?

[ioanna]

În prealabil postat de catalin2

Am vazut in unele mesaje ca si manifestarile de tip vorbirea in limbi sau starile acelea de transa consideri ca sunt tot pe baza unor descarcari psihologice. Totusi, stresul nu poate face pe cineva sa vorbeasca in limbi sau alte astfel de manifestari. Sunt sigur ca nu le consideri dovezi ale prezentei harului, asa cum cred penticostalii, tu cum consideri? De unde crezi ca sunt?

Cornel Urs a spus ca a purtat discutii cu vecinii sai penticostali si ca a sesizat la ei o stare de excitatie psihica. Eu i-am replicat ca stressul sau problemele zilnice pot duce la stari contradictorii. N-am discutat de „vorbirea in limbi” sau ce fac penticostalii in cadrul cultului lor. Dar daca tot m-ai intrebat, iti spun ce cred. Teoretic, mi se pare ca „staruinta” penticostala se vrea a fi tinderea spre starea de trezvie, unirea mintii cu inima si linistire deplina a omului in Dumnezeu prin rugaciuni scurte (monologistos), a trai experienta Sf. Apostol Pavel (Galateni 2:22), insa practic se identifica cu un procedeu mecanic in scopul promovarii extazului si cautarii de stari mistice superioare, din dorinta de a “poseda” harul Duhului Sfant, deci o rugaciune activa, dominata de efort, nu o rugaciune efectiva, in care se manifesta harul. Practica s-a impamantenit datorita ignorantei teologice. Cand dorinta se transforma insa in obsesie, cand devine un scop in sine, Ispititorul se infiltreaza in psihismul tau ajungand sa traiesti intr-o lume inchisa. E plin youtube-ul cu manifestarile unora de peste ocean, care exersand tehnici nepermise de cercetare, de explorare a sinelui, au deschis usa raului invitandu-l in viata lor.

[Decebal]

Ioanna, îmi pare rău dar ţi se pare greşit. Ignoranţa teologică a sectei penticostale se datorează ieşirii afară din Biserica lui Hristos, pierderii harului dumnezeiesc (în cazul unora care poate l-au avut cândva sau l-ar fi putut avea) şi luării drumului pe cont propriu, dar mai mult sub influenţa unor sectari care au puteri mediumistice. Ei confundă harul Duhului Sfânt şi efectele Duhului Sfânt cu puterile mediumistice şi efectele acestora. Filmul la care am dat trimitere în postarea iniţială ar fi trebuit să îţi spună multe lucruri; sunt acolo nişte puteri şi manifestări ale unei secte penticostale care sunt complet în afara Bisericii şi în afara a ceea ce a cunoscut şi cunoaşte Biserica; lucrul e foarte simplu şi ar trebui să îl înţelegi: oamenii aceia pur şi simplu nu au Duh Sfânt!! E simplu; manifestările lor ar fi trebuit să îţi spună foarte clar acest lucru; pe mine nu mă interesează că secta penticostală din Rumânia nu se manifestă chiar în halul unora dintre cei din afară; până la urmă sectarismul rumânesc îşi are rădăcinile în sectarismul occidental şi punct.

Ceea ce încerci dumneata să le prezumi nu are din nou susţinere. Şi asta pentru că acei sectanţi nu au puncte de reper din adevărata spiritualitate şi viaţă spirituală a Bisericii lui Hristos. Tu le prezumi nişte căutări pe care ei nu au cum să le aibă pentru simplul fapt că nu ştiu de ele, nu ştiu de existenţa lor, nu ştiu "cu ce se mănâncă", nu ştiu nimic de fapt, pentru că sectele sunt nişte manifestări ale ignoranţei şi inconştienţei teologice, spirituale şi morale crase. Tu ai impresia că indivizii aceia ar putea avea nişte căutări şi răspunsuri spirituale pe care de fapt nu le au şi nici nu au cum să le aibă pentru că sunt în afara Bisericii lui Hristos! Şi simptomatic este chiar felul în care tot felul de ignoranţi şi de inconştienţi agită persoane şi scrieri ca de exemplu ale sfântului Simeon Noul Teolog fără ca să priceapă nimic, DAR ABSOLUT NIMIC din ce scrie acolo; după aceea apare fenomenul confuziei, iar după confuzie apare impostura teologică, spirituală, morală şi liturgică a sectelor în general şi a celei penticostale în special. Până la urmă vorbim despre impostură sectară crasă care, pentru cei care înţeleg totuşi ceva adevărat din Ortodoxie, este absolut evidentă şi încă de la mare distanţă. Mă mir că tu nu vezi! Sau poate ar trebui să nu mă mir??!

Iar mai apoi apare fenomenul încrâncenării, al încordării, al împietririi, al luptei pe faţă împotriva Bisericii lui Dumnezeu, când sectele încep să creadă că ei sunt Biserica cea adevărată, că ei sunt Poporul ales al lui Dumnezeu, că ei "deţin" Adevărul, când de fapt lucrurile nu stau aşa. Dar, sub influenţa puterilor satanice, pentru că despre asta este vorba până la urmă, oricât am încerca să scoatem acest factor din joc tot nu reuşim, sectele capătă această încrâncenare diavolească, această încrâncenare a retrogradului care brusc se crede superior şi se bazează în aceasta pe puterile mediumistice care nu vin de la Dumnezeu, nu sunt lucrări ale harului Duhului Sfânt. După cum am mai spus şi într-o postare anterioară, şi se vede într-un videoclip la care a dat trimitere "Cornel Urs", secta penticostală apelează la manipularea şi exploatarea emoţională, prin care are loc un proces efectiv de spălare fină a creierului, spălare a creierului care îl face pe sectant să devină insensibil la adevărata lucrare şi prezenţă a harului lui Dumnezeu; nu întâmplător există această respingere ostentativă din partea celor manipulaţi faţă de Biserica lui Hristos, faţă de Sfintele Slujbe ale Bisericii, faţă de preoţii Bisericii, faţă de Sfânta Cruce, faţă de Sfinţii Bisericii, faţă de harul Duhului Sfânt în cele din urmă, pentru că ei, în situaţia lor de manipulaţi, exploataţi şi lavaşaţi pe creier şi pe inimă nu doar că nu disting între ceea ce este cu adevărat harul lui Dumnezeu şi ceea ce nu este, între ceea ce este cu adevărat lucrare a Duhului şi ceea ce nu este, dar mai mult, după cum am spus, se încrâncenează că lucrurile ar fi invers decât sunt în realitate, graţie manipulării, lipsei de discernământ şi lucrării diavoleşti, şi îşi vatămă sufletele şi le vatămă şi pe ale altora, atât în mod direct prin părtăşia la cădere cât şi în mod indirect prin lipsa Harului. Iar după încrâncenare şi după încrâncenări repetate se poate ajunge până la demonizare.

De asta şi vorbeam despre necesitatea misionării Bisericii lui Hristos printre secte şi sectanţi, pentr ca să încerce să îi mai aducă pe câţi se mai poate la Biserica lui Hristos, pentru ca atâtea şi atâtea suflete să nu mai cadă pradă Diavolului care caută să îi înghită şi să îi separe de Dumnezeu, de Hristos, de Biserică, de Har, de Mântuire.

[Cornel Urs]

În prealabil postat de ioanna

Cornel Urs a spus ca a purtat discutii cu vecinii sai penticostali si ca a sesizat la ei o stare de excitatie psihica. Eu i-am replicat ca stressul sau problemele zilnice pot duce la stari contradictorii. N-am discutat de „vorbirea in limbi” sau ce fac penticostalii in cadrul cultului lor. Dar daca tot m-ai intrebat, iti spun ce cred. Teoretic, mi se pare ca „staruinta” penticostala se vrea a fi tinderea spre starea de trezvie, unirea mintii cu inima si linistire deplina a omului in Dumnezeu prin rugaciuni scurte (monologistos), a trai experienta Sf. Apostol Pavel (Galateni 2:22), insa practic se identifica cu un procedeu mecanic in scopul promovarii extazului si cautarii de stari mistice superioare, din dorinta de a “poseda” harul Duhului Sfant, deci o rugaciune activa, dominata de efort, nu o rugaciune efectiva, in care se manifesta harul. Practica s-a impamantenit datorita ignorantei teologice. Cand dorinta se transforma insa in obsesie, cand devine un scop in sine, Ispititorul se infiltreaza in psihismul tau ajungand sa traiesti intr-o lume inchisa. E plin youtube-ul cu manifestarile unora de peste ocean, care exersand tehnici nepermise de cercetare, de explorare a sinelui, au deschis usa raului invitandu-l in viata lor.

da, este adevarat, modul lor de inchinare complet diferit de ce avem noi in Ortodoxie (rugaciuni linistite, cu toata seriozitatea) este unul exaltat si asta si-a pus amprenta asupra psihicului lor, deteriorandu-l..

permiteti-mi sa nu fiu de acord cu ce ati spus, ca tipul lor de rugaciune este unul de tip mecanic dar totusi o incercare de ajunge la o stare de trezvie, pentru ca daca ar fi doar asa, ar fi inca bine!
modul cum se roaga ei are numeroase similitudini cu practicile oriental-hinduse (rostirea de mantre).
puteti intreba orice penticostal, ce fac ei acolo cand staruie dupa Duhul Sfant: vi se va raspunde ca sunt invatati sa repete la nesfarsit un cuvant prestabilit, ori asta nu e rugaciune ci o blocare a mintii, pentru a putea patrunde duhuri necurate (ei isi inchipuie ca e Duhul sfant).

http://www.odaiadesus.ro/personala.html

[catalin2]

În prealabil postat de ioanna

Dar daca tot m-ai intrebat, iti spun ce cred. Teoretic, mi se pare ca „staruinta” penticostala se vrea a fi tinderea spre starea de trezvie, unirea mintii cu inima si linistire deplina a omului in Dumnezeu prin rugaciuni scurte (monologistos), a trai experienta Sf. Apostol Pavel (Galateni 2:22), insa practic se identifica cu un procedeu mecanic in scopul promovarii extazului si cautarii de stari mistice superioare, din dorinta de a “poseda” harul Duhului Sfant, deci o rugaciune activa, dominata de efort, nu o rugaciune efectiva, in care se manifesta harul. Practica s-a impamantenit datorita ignorantei teologice. Cand dorinta se transforma insa in obsesie, cand devine un scop in sine, Ispititorul se infiltreaza in psihismul tau ajungand sa traiesti intr-o lume inchisa. E plin youtube-ul cu manifestarile unora de peste ocean, care exersand tehnici nepermise de cercetare, de explorare a sinelui, au deschis usa raului invitandu-l in viata lor.

Corect, de aceea parintii ne spun sa nu dorim minunile, epntru ca neavand si o crestere duhovniceasca vine cel din alta parte cu minunile, nu Domnul.

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.
Cătăline, iubitul Domnului, minunat ai vorbit.
Cred cu adevărat că fratele apostat penticostalul e un om cu inimă bună, deşii e puţin supărat pe Ortodoxie, Sfânta Mireasă a lui Hristos, pentru că încet încet, înţelege unde se află, începe să vadă strop cu strop, cum lumina luminază în întuneric, şi întunericul nu a cuprinso pe ea. Ioan 1, 5.
Şi vrea să ne testeze, să vadă cum ne comportăm, cum reacţionăm, o psihologie simplă, dar atentă şi scrutătoare.
Iar noi nu trebuie să-i dăm cu parul în cap, până la urmă ce să ne facă el? Să ne atace cum poate şi el, săracu, să ne înţepe cu gândirea lui căutătoare până la urmă. Aşa am simţit, că a fost sincer şi chiar vrea să cunoască de ce erezia penticostală nu are Adevărul, şi Biserica Ortodoxă este singura Biserică Creştină rămasă pe pământ.
E minunată căutarea lui. Hristos îl iubeşte, mai mult ca pe noi, căci pleacă în căutarea lui, lăsând cele 99 de oi ale turmei. Dar cum? Căci Dumnezeu lucrează prin oameni. Cum va pleca în căutarea lui, prin noi, mult iubiţii Lui fiii, dacă noi ne lăsăm afectaţi şi ne facem răniţi în orgoliu, pentru nişte ispitiri de nimic, care şi el le are la rândul lui, şi se răsfrâng şi asupra noastră, iar noi neîntăriţi făcându-ne, îi arătăm ce? Trebuie să-i arătăm iubire, zice Scriptura, prin asta vor cunoaşte oamenii că sunteţi ai Mei, prin iubire. Zice să fim sarea pământului, şi lumini între oameni. Noi nu suntem cu nimic superiori nici unui om. Nu există superior şi inferior. Există doar Adevăr şi minciună, şi fiecare ce acceptă în viaţa lui.
Cum putem ajuta un om în păcatul lui, când noi îl pedepsim, îl osândim şi judecăm pe el ca om, în loc să mustrăm şi să arătăm păcatul şi erezia şi nu omul, care în esenţă e bun "Şi a văzut Dumnezeu că erau bune toate", zice, şi om, care acum caută, e setos şi flămând după Adevăr.
Iar noi, pentru că suntem singurii care avem Adevărul, El este cu noi, în mijlocul nostru, avem, dată de El, şi responsabilitatea cea mare, să Îl mărturisim, să Îl dăm şi să-L arătăm şi la alţii, să fim administratori şi buni chivernisitori ale celor ce avem, căci a venit pentru toţi oamenii, dar nu stă la ei, pentru ereziile şi hulele lor, iar noi, avem datoria şi obligaţia să arătăm Iubirea Lui, cu care suntem plini, Lumina Lui, cu care luminăm şi Adevărul Lui din virtuţiile ce ne umplu viaţa. Amin.

Iertaţi un păcătos, fraţi creştini. Bucurii.

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Doamne ajută.
Cătăline, iubitul Domnului, minunat ai vorbit.
Cred cu adevărat că fratele apostat penticostalul e un om cu inimă bună, deşii e puţin supărat pe Ortodoxie, Sfânta Mireasă a lui Hristos, pentru că încet încet, înţelege unde se află, începe să vadă strop cu strop, cum lumina luminază în întuneric, şi întunericul nu a cuprinso pe ea. Ioan 1, 5.
Şi vrea să ne testeze, să vadă cum ne comportăm, cum reacţionăm, o psihologie simplă, dar atentă şi scrutătoare.
Iar noi nu trebuie să-i dăm cu parul în cap, până la urmă ce să ne facă el? Să ne atace cum poate şi el, săracu, să ne înţepe cu gândirea lui căutătoare până la urmă. Aşa am simţit, că a fost sincer şi chiar vrea să cunoască de ce erezia penticostală nu are Adevărul, şi Biserica Ortodoxă este singura Biserică Creştină rămasă pe pământ.
E minunată căutarea lui. Hristos îl iubeşte, mai mult ca pe noi, căci pleacă în căutarea lui, lăsând cele 99 de oi ale turmei. Dar cum? Căci Dumnezeu lucrează prin oameni. Cum va pleca în căutarea lui, prin noi, mult iubiţii Lui fiii, dacă noi ne lăsăm afectaţi şi ne facem răniţi în orgoliu, pentru nişte ispitiri de nimic, care şi el le are la rândul lui, şi se răsfrâng şi asupra noastră, iar noi neîntăriţi făcându-ne, îi arătăm ce? Trebuie să-i arătăm iubire, zice Scriptura, prin asta vor cunoaşte oamenii că sunteţi ai Mei, prin iubire. Zice să fim sarea pământului, şi lumini între oameni. Noi nu suntem cu nimic superiori nici unui om. Nu există superior şi inferior. Există doar Adevăr şi minciună, şi fiecare ce acceptă în viaţa lui.
Cum putem ajuta un om în păcatul lui, când noi îl pedepsim, îl osândim şi judecăm pe el ca om, în loc să mustrăm şi să arătăm păcatul şi erezia şi nu omul, care în esenţă e bun "Şi a văzut Dumnezeu că erau bune toate", zice, şi om, care acum caută, e setos şi flămând după Adevăr.
Iar noi, pentru că suntem singurii care avem Adevărul, El este cu noi, în mijlocul nostru, avem, dată de El, şi responsabilitatea cea mare, să Îl mărturisim, să Îl dăm şi să-L arătăm şi la alţii, să fim administratori şi buni chivernisitori ale celor ce avem, căci a venit pentru toţi oamenii, dar nu stă la ei, pentru ereziile şi hulele lor, iar noi, avem datoria şi obligaţia să arătăm Iubirea Lui, cu care suntem plini, Lumina Lui, cu care luminăm şi Adevărul Lui din virtuţiile ce ne umplu viaţa. Amin.

Iertaţi un păcătos, fraţi creştini. Bucurii.

Aveti deptate, domnule Daniel. Fratele penticostalul in nici un caz nu a dorit sa isi bata joc de dvs., sau de Sfinta Traditie. Chiar incerca, la modul cel mai onest cu putinta, sa inteleaga si sa isi asume cunoasterea si practica raportului real si corect dintre Scriptura (nu uitati ca domnia sa e un om al Scripturii) si Traditie. Nu e treaba mea sa apar BP sau pe vreun membru al ei. Insa, e treaba oricarei persoane, care are macar o tendinta spre cele spirituale, sa nu admita nedreptatirea cuiva. Mai ales a cuiva care, precum e cazul dansului, a dovedit din plin aplecarea spre cele spirituale. E suficient sa ii citesti postarile, ca sa vezi ce fel de credincios este.
Admir modul deschis si decent in care comunicati. Ar trebui totusi sa umblati nitel mai mult la vocabular si informatii, cind afirmati diverse lucruri despre credinte si/sau institutii, considerate de dvs. eretice.

[catalin2]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Doamne ajută.
Cătăline, iubitul Domnului, minunat ai vorbit.
Cred cu adevărat că fratele apostat penticostalul e un om cu inimă bună, deşii e puţin supărat pe Ortodoxie, Sfânta Mireasă a lui Hristos, pentru că încet încet, înţelege unde se află, începe să vadă strop cu strop, cum lumina luminază în întuneric, şi întunericul nu a cuprinso pe ea. Ioan 1, 5.

Sa speram ca asa este. Tu esti inscris de putin timp pe forum, poate in timp impresiile se mai schimba fata de prima impresie.