Ce este moartea(exista sau nu)

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu poate să fie doar atât. Hristos însuși a spus că El este Lumina lumii. El este cel care luminează toate, după cum Soarele luminează Pământul și toate câte sunt pe el. Pentru ansamblul de cunoștințe morale nu S-ar fi întrupat Dumnezeu. Ar fi fost de ajuns ce i-a dictat lui Moise, sau ar fi putut să facă un update.
Însă nu de învățături impersonale e vorba, ci de o legătură și un dialog de la Persoană la persoană, de la Luminător la luminat, de la Sursa vieții la beneficiar.

Pai atunci dam in altceva. In fizica mai exact. Lasand la o parte interpretarea moralistica a luminii, daca vrei sa generalizam sensul de lumina in unul care sustine existenta univerrsului, atunci trebuie sa lasam deoparte un pic partea cu inima si sa discutam despre originea lucrurilor, cauza lor, care este o discutie despre fizica.

Asta e problema pe care o intampin cel mai des. Voi, cei invatati in religia crestina mai mult decat mine, mereu amestecati lucrurile. Cand vorbim despre geneza lucrurilor, o dati pe sentiment, pe iubire, pe faptul ca nu poti intelege daca nu ai iubire. Cand e vorba de lumina spirituala, voi ziceti ca nu, acea lumina nu este numai spirituala, e mai mult.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de iliegh

Cand vorbim despre geneza lucrurilor, o dati pe sentiment, pe iubire...

Pai ce sa facem daca, vrem nu vrem, in spatele genezei dam de Dumnezeu?
Despre ce altceva sa vorbim? Despre cine altcineva?

Si cum sa nu fii cuprins si tu, chiar de esti ticalos cum iata, eu chiar sunt, cum sa nu fii si tu cuprins de iubire?
(Eu m-am straduit sa ma opun dar, iti marturisesc, nu am putut sa-I fac fata... Din pacate uit mereu experienta si iar ma straduiesc si tot asa o tinem... din stradanie in stradanie, ca, vezi lucru mare, eu am mereu rabdare cu Dumnezeu... Vezi cum e omul pacatos, Ilie? Rabduriu... in pacatele lui nenorocite...)

[adam000]

În prealabil postat de cezar_ioan

Si cum sa nu fii cuprins si tu, chiar de esti ticalos cum iata, eu chiar sunt, cum sa nu fii si tu cuprins de iubire?
(Eu m-am straduit sa ma opun dar, iti marturisesc, nu am putut sa-I fac fata... Din pacate uit mereu experienta si iar ma straduiesc si tot asa o tinem... din stradanie in stradanie, ca, vezi lucru mare, eu am mereu rabdare cu Dumnezeu... Vezi cum e omul pacatos, Ilie? Rabduriu... in pacatele lui nenorocite...)

ce incerci sa spui subtil aici? ca in loc sa stim sa primim (in dar si fara efort), noi ne straduim (sa facem ceva ca sa obtinem, sau sa ni se dea)? asta era nuanta? si ca straduindu-ne, ne pierdem rabdarea nu cu noi (care oricum sintem niste incapabili, dar in caz ca nu vrem sa admitem asta din mandrie si sa cerem ajutorul Lui, ne straduim, intinzandu-ne rabdarea), ci ne inchipuim ca ne intindem rabdarea cu Dumnezeu (care am vrea sa ne dea repede rezultat stradaniei)?
Acesta este sensul la care te referi? nu inteleg

În prealabil postat de iliegh

Pai atunci dam in altceva. In fizica mai exact.

Mai curând în metafizică.

Lasand la o parte interpretarea moralistica a luminii, daca vrei sa generalizam sensul de lumina in unul care sustine existenta univerrsului, atunci trebuie sa lasam deoparte un pic partea cu inima si sa discutam despre originea lucrurilor, cauza lor, care este o discutie despre fizica.

E o discuție și despre fizică, ea însăși fiind o consecință a creației. Pe scurt, ca să definim mai bine termenii, cum bine ziceai, trebuie să facem distincție între Creator și creatură (creație, materie), între Lumina necreată și cea creată; să nu le amestecăm.

Cand vorbim despre geneza lucrurilor, o dati pe sentiment, pe iubire, pe faptul ca nu poti intelege daca nu ai iubire. Cand e vorba de lumina spirituala, voi ziceti ca nu, acea lumina nu este numai spirituala, e mai mult.

Despre geneză ce să spunem? Nu L-am văzut pe Autor. Îi vedem, însă, amprentele.