Intrebare despre revelatie

În prealabil postat de cezar_ioan

Nu prea inteleg ce acceptiune acorzi termenului de Revelatie.
Eu cred ca Pavel, de pilda, continua (participarea la opera fiintei si Fiintei numita) Revelatia.
Mai cred ca intreaga Traditie a Bisericii face aceasta. Cum altfel ar mai fi Traditia in perpetua germinatie si innoire? Sa innoiasca, ce anume? Si, mai ales, pe cine? Iarasi rupem Revelatia de persoane si Persoana?..... O facem document galbejit si aruncat pe-o masa?... Document sec de seminar? Curs de faculta?
E devenire crestina intru Fiinta, frate!... Rampa de lansare pentru visul pamantului catre Cer.
Nu e raport, nu e document, nu-i o poveste incheiata ci este roman-fluviu, roman-total, aflat in plina redactare. La care, poate, vei fi fiind si fratia-voastra colaboratore, macar cu un cuvant micut, cu vreun suspin...
Imi pare cu totul imposibil ca Dragostea lui Dumnezeu sa inceteze a-si mai reinnoi continuturile si formele!... Chiar si "contractul"! (nu simti cum Domnul, etern parinte-bun si vesnic-iubitor, reinnoieste contractul Lui cu noi, muritorii si pacatosii? Nu-L simti cum face nesfarsite concesii, mereu, tainuind parca articol peste articol si reintregind altele, mereu, intretesind lacrima dragostei printre genele ochilor nostri miopi, printre ifosele respirarilor noastre tuberculoase?) Au oare nu resimti cum Domnul negociaza dumnezeieste cu noi si pentru noi?........

Daca prin Revelatie numesti Decalogul, Profetiile, Predica de pe Munte si celelalte momente sfinte ale Lucrarii mantuitoare a Domnului, atunci sunt inclinat sa capat un oarecare acord. Ca vad ca le vezi drept texte, vai (vechea noastra disputa privind conceptul de "invatatura", fie ea si "dreapta")... Nicidecum relatie vie, of. Nicidecum aventura existentiala si ontologica in care risca ambii parteneri...

Biserica, insa, nu este un depozit inchis al Revelatiei, nu e un sertar cu cheita ascunsa in buzunarul vreunui sfant, oricare ar fi el, chiar Apostol, ci un cuibar germinativ necontenit, in vecii vecilor. Un foc reinnoit si mereu potolit (bland, care izvoraste bland) al Dragostei.
Asa incat, o baba surda din Biserica imi pare partasa la noi, minunate si de nespus lumini in statu nascendi ale Revelatiei.

Intre ceea ce spuneti dvs si ...



... ce spune dl. Mihnea Dragomir

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Este clar ca Adventiul va fi un eveniment cat se poate de bulversant. Nu mi-e clar ce intelegeti prin "ideologizarea si dogmatizarea lui Dumnezeu". Desigur ca Dumnezeu nu se va contrazice pe El Insusi dandu-ne, la Adventiu, adevaruri contrare celor pe care ni le-a dat pana acum, indeosebi la prima Sa venire. Pe de alta parte, adevarul continut in dogmele pe care ni le-a dat pana acum este un adevar partial. El a comunicat Bisericii atata cat este necesar ca oamenii sa se mantuiasca. De aceea, acum nu putem raspunde la toate intrebarile. Domnul ne spune aceasta la Cina cea de Taina, cand se desparte de Apostoli cu cuvintele "multe mai am a va spune voua, dar pe care acum nu pe puteti cuprinde". Asadar, va exista acolo, in "Valea Iosafat" o revelatie finala, prin care partea nedezvaluita pana acum va fi dezvaluita atunci.

prefer ce spune dl. Dragomir, sper sa nu aiba "legaturi" cu "corleone da la liga", dar dpdv al adevarului ratiunea este mai clara, daca ma intelegeti ce vreau sa zic...

Acum daca dvs. sunteti multumit de revelatia din biserica si traditie atunci nu trebuie sa aveti un dialog cu mine ci pur si simplu trebuie sa va relaxati si inima se descurca cu restu'

ps nu sunt catolic deci nu are leg. cu denominatiunea.

[dobrin7m]

În prealabil postat de EzioAuditore

Intre ceea ce spuneti dvs si ...



... ce spune dl. Mihnea Dragomir



prefer ce spune dl. Dragomir, sper sa nu aiba "legaturi" cu "corleone da la liga", dar dpdv al adevarului ratiunea este mai clara, daca ma intelegeti ce vreau sa zic...

Acum daca dvs. sunteti multumit de revelatia din biserica si traditie atunci nu trebuie sa aveti un dialog cu mine ci pur si simplu trebuie sa va relaxati si inima se descurca cu restu'

ps nu sunt catolic deci nu are leg. cu denominatiunea.

Articolul postat de mine si scris de un doctor in dogmatica l-ati citit?
Cand stabiliti adevarul pe baza caruia discerneti, de ce tineti cont? Puteti face abstractie de eventualele antipatii care tin strict de firea dvs si pot influenta asa zisul adevar al dvs stabilit?


"Observaţii generale privind acest subiect
Începând cu Dogmatica Sf. Ioan Damaschin (care pe nedrept este uitată în ultima vreme), majoritatea tratatelor de Dogmatică şi Catehisme (culmea, chiar şi al Sf. Petru Movilă) nu conţin o astfel de temă despre "Revelaţie". Iar dacă o conţin, nici pomină de împărţirea romano-catolică destul de târzie în "revelaţie naturală" şi "revelaţie supranaturală" – înseşi noţiunile fiind străine Teologiei Ortodoxe. Am mai observat că doar câteva manuale româneşti din tot spaţiul ortodox, conţin şi "consfinţesc" aceste noţiuni. Din păcate, şi admirabilul pr. prof. Dumitru Stăniloae menţine aceeaşi împărţire, chiar dacă ( – şi asta e partea bună a lucrurilor) îmbogăţeşte schemele scolastice cu mai mult duh ortodox. În acest sens, Stăniloae face un salt mare, dar nu depăşeşte problema. Nici nu avea cum, dacă ne uităm atent ce surse foloseşte cel mai mult…

Ne-am bucurat însă foarte mult că în primul volum al Dogmaticii lui Nikos Matsoukas, intitulat "Introducere în gnoseologia teologică"[1], există un adevărat tratat pe marginea acestei probleme în care se demonstrează clar netemeinicia unei astfel de împărţiri şi originea ei în polemica catolico-protestantă neterminată nici astăzi. În cele din urmă, văzând că chiar şi ruşii, care în ultima vreme au cochetat destul de mult cu "teologia" romano-catolică, tot nu au o astfel de împărţire, am hotărât ca şi noi să renunţăm la ea. Bineînţeles, lipsa acestor împărţiri nu suprimă şi conţinutul de idei care de obicei se predă la această temă, numai că el va fi altfel strucurat şi va privit prin prisma Tradiţiei Ortodoxe. Buni călăuzitori ne vor fi Sf. Ioan Damaschin, dar mai ales Sf. Maxim Mărturisitorul. Însuşi cuvântul "revelaţie" îl vom înlocui adesea cu românescul "descoperire – descoperire dumnezeiască", iar unde a fost cazul, vom folosi şi grecescul "apokálipsis" (dar bineînţeles, în sensul lui originar, şi nu în cel atribuit în prezent )."

[dobrin7m]

"Tot la aceste observaţii generale trebuie să menţionăm şi faptul că descoperirea dumnezeiească şi cunoaşterea omenească fac parte din acelaşi proces de întâlnire şi stabilire a comuniunii noastre cu Dumnezeu, numai că prima porneşte de la Dumnezeu şi vine spre om, iar a doua reprezintă efortul şi îndreptarea omului spre Dumnezeu. Deci e vorba de deschiderea persoanelor una spre alta, a iubirii lor. De aceea este absolut normal ca, ceea ce vom numi noi căi ale descoperirii dumnezeieşti să fie în acelaşi timp şi căi ale cunoaşterii lui Dumnezeu de către om. Şi una şi alta presupun şi implică un efort şi o curăţie duhovnicească a omului, precum şi răspunsul afirmativ la chemarea sau, putem spune chiar, provocarea lui Dumnezeu. Totuşi, din cauza că Revelaţia şi Teognosia (cunoaşterea lui Dumnezeu) sunt capitole destul de vaste, le vom dezvolta pe rând, în capitole separate. Trebuie însă ca tot timpul să ţinem cont de lăgătura dintre ele." din articolul mentionat

[dobrin7m]

În prealabil postat de EzioAuditore

In biserica ortodoxa , dupa moarte sfantului Ioan Damaschin s-a intrerupt si revelatia lui Dumnezeu? Sau mai exact biserica mai accepta revelatii ale Duhului Sfant prin alte persoane pana in ziua de azi?

http://www.teologie.net/2009/10/08/r...ul-dintre-ele/

Un articol lamuritor: Revelaţia divină. Scriptura şi Tradiţia. Raportul dintre ele - Ierom. Petru Pruteanu

[cezar_ioan]

Minunat articolul, multumesc sora!
Personal, ma ingrozesc sa imi imaginez ca intre Dumnezeu si om, fiecare om, Revelatia s-a incheiat odata cu ultimul cuvant scris de Apostolul Ioan. Ar insemna ca, printr-o scrisoare de adio, Domnul S-a retras dincolo de lume, intr-un turn de fildes. A spus ce a avut de spus apoi s-a retras... Si de atunci tacere sau, ma rog, eterna noastra galceava.
In fine, foarte bun textul oferit. Largeste si aprofundeaza semnificatia termenului Revelatie, precum nadajduiam...:)
Doamne ajuta!

[cezar_ioan]

Cel putin acest fragment merita cu prisosinta a fi cercetat:


Sfânta Tradiţie (Predanie[17]), ca mediu de revelare a lui Dumnezeu în Biserică exprimă în primul rând învăţătura Mântuitorului şi a Sfinţilor Apostoli care nu a fost scrisă de ei înşişi, ci a fost transmisă prin viu grai (Ioan 20:30-31; Filip. 4:9; II Tes. 2:15 şi 3:6; II Tim. 1:13 şi 2:2; II Ioan 12 şi III Ioan 13-14).
Ea mai exprimă lucrarea de dezvoltare şi transmitere corectă a învăţăturii Sfinţilor Apostoli şi a urmaşilor lor, dar şi viaţa continuă a Bisericii în Duhul Sfânt.

De aceea, în Sfânta Tradiţie putem deosebi două aspecte: unul statornic (static) care se referă la fondul Tradiţiei apostolice nesupuse schimbării; şi altul dinamic prin care înţelegem dezvoltarea şi concretizarea continuă a Învăţăturii Bisericii, după nevoile interne şi externe ale ei în diverse epoci istorice, dar profund ancorată şi fidelă Tradiţiei apostolice scrise şi nescrise.

Aspectul static al Tradiţiei este delimitat în timp, începând în momentul Cinzecimii şi terminându-se cu momentul morţii ultimului Apostol.

Aspectul dinamic al Tradiţiei nu va avea sfârşit niciodată întrucât Biserica trebuie permanent să răspundă nevoilor ei misionare şi apologetice care se schimbă în timp şi în spaţiu, dar aceste elaborări ulterioare ale Bisericii sunt valabile doar dacă sunt acceptate unanim şi nu sunt respinse în decursul timpului de Biserică.[18]

Orice element nou trebuie să fie în deplin acord cu Sfânta Scriptură şi cu Tradiţia Bisericii care a fost văzută de unii ca un filtru prin care trece doar ceea ce este de folos Ei, sub călăuza directă a Duhului Sfânt.

[catalin2]

În prealabil postat de cezar_ioan

Minunat articolul, multumesc sora!
Personal, ma ingrozesc sa imi imaginez ca intre Dumnezeu si om, fiecare om, Revelatia s-a incheiat odata cu ultimul cuvant scris de Apostolul Ioan. Ar insemna ca, printr-o scrisoare de adio, Domnul S-a retras dincolo de lume, intr-un turn de fildes. A spus ce a avut de spus apoi s-a retras... Si de atunci tacere sau, ma rog, eterna noastra galceava.
In fine, foarte bun textul oferit. Largeste si aprofundeaza semnificatia termenului Revelatie, precum nadajduiam...:)
Doamne ajuta!

Articolul Ieromonahului Petru Pruteanu spune exact ce am spus si eu, cuvant cu cuvant, l-am citit si eu acum. E corect si ce spuneti tu si d-na Dobrin, doar ca e o neintelegere, eu m-am referit la altceva, la revelarea adevarului, adica la dogma, iar voi va referiti la lucrarea harului in Biserica si teofanii. Parintele abordeaza ambele teme in acel articol.
Intr-un fel revelatia continua e o conceptie pe care o au catolicii, care folosesc acest lucru ca sa adopte noi dogme. Desi nici la ei nu e chiar asa, pentru ca spun ca acele dogme isi au corespondentul in invatatura anterioara, revelata.
In ortodoxie aceasta conceptie e folosita de teologii post-patristici, care spun ca acum e o mai buna intelegere a invataturii, chiar ca scrierile sfintilor sunt oarecum depasite si ei inteleg mai bine. Spun acestea din considerente ecumeniste, ca sa adapteze invatatura ortodoxa la invataturile altor culte, pentru a se realiza o unire. Incearca de fapt sa schimbe invatatura ortodoxa, unii din ei ajungand chiar sa spuna erezii (era un teolog cred ca din Franta care spunea ca ortodocsii ar trebui sa accepte Filioque, pentru a se uni cu catolicii), iar altii chiar sa se converteasca la alt cult (de exemplu Cristian Badilita).

In partea din articol in care parintele spune de revelarea adevarului: "În această fază, mai ales prin Sf. Scriptură, Sf. Tradiţie şi Sf. Liturghie, Dumnezeu ni Se descoperă plenar, căci descoperirea dumnezeiască adusă prin Hristos este una desăvârşită şi singura mântuitoare. Ei nu-i lipseşte nimic şi chiar dacă va fi trăită mai intens în meta-istorie, adică în Împărăţia lui Dumnezeu, acolo Dumnezeu nu ne va descoperi ceva esenţial nou, căci aşa cum spunea şi părintele prof. D. Stăniloae, descoperirea dumnezeiască s-a încheiat în persoana Mântuitorului Hristos."
Mai jos scrie de lucrarea acestei revelatii in Biserica (la care te referi tu si d-na Dobrin): " Această revelaţie încheiată, continuă totuşi să lucreze prin Duhul Sfânt în Biserică, iar dialogul viu al Bisericii cu Hristos se poartă în principal prin Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie şi Sfintele Taine. Prin acestea trei căi, Hristos continuă să ne vorbească şi să ni Se descopere."
Si o sinteza a ce am spus eu si ce spuneti voi, citat din acelasi articol: "Tradiţia Bisericii este dinamică şi ea nu vrea să propună adevăruri noi de credinţă, ci să contribuie la explicarea şi trăirea adevărului, dat odată şi pentru totdeauna (Iuda 3)."

[dobrin7m]

În prealabil postat de catalin2

Articolul Ieromonahului Petru Pruteanu spune exact ce am spus si eu, cuvant cu cuvant, l-am citit si eu acum. E corect si ce spuneti tu si d-na Dobrin, doar ca e o neintelegere, eu m-am referit la altceva, la revelarea adevarului, adica la dogma, iar voi va referiti la lucrarea harului in Biserica si teofanii. Parintele abordeaza ambele teme in acel articol.
Intr-un fel revelatia continua e o conceptie pe care o au catolicii, care folosesc acest lucru ca sa adopte noi dogme. Desi nici la ei nu e chiar asa, pentru ca spun ca acele dogme isi au corespondentul in invatatura anterioara, revelata.
In ortodoxie aceasta conceptie e folosita de teologii post-patristici, care spun ca acum e o mai buna intelegere a invataturii, chiar ca scrierile sfintilor sunt oarecum depasite si ei inteleg mai bine. Spun acestea din considerente ecumeniste, ca sa adapteze invatatura ortodoxa la invataturile altor culte, pentru a se realiza o unire. Incearca de fapt sa schimbe invatatura ortodoxa, unii din ei ajungand chiar sa spuna erezii (era un teolog cred ca din Franta care spunea ca ortodocsii ar trebui sa accepte Filioque, pentru a se uni cu catolicii), iar altii chiar sa se converteasca la alt cult (de exemplu Cristian Badilita).

In partea din articol in care parintele spune de revelarea adevarului: "În această fază, mai ales prin Sf. Scriptură, Sf. Tradiţie şi Sf. Liturghie, Dumnezeu ni Se descoperă plenar, căci descoperirea dumnezeiască adusă prin Hristos este una desăvârşită şi singura mântuitoare. Ei nu-i lipseşte nimic şi chiar dacă va fi trăită mai intens în meta-istorie, adică în Împărăţia lui Dumnezeu, acolo Dumnezeu nu ne va descoperi ceva esenţial nou, căci aşa cum spunea şi părintele prof. D. Stăniloae, descoperirea dumnezeiască s-a încheiat în persoana Mântuitorului Hristos."
Mai jos scrie de lucrarea acestei revelatii in Biserica (la care te referi tu si d-na Dobrin): " Această revelaţie încheiată, continuă totuşi să lucreze prin Duhul Sfânt în Biserică, iar dialogul viu al Bisericii cu Hristos se poartă în principal prin Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie şi Sfintele Taine. Prin acestea trei căi, Hristos continuă să ne vorbească şi să ni Se descopere."
Si o sinteza a ce am spus eu si ce spuneti voi, citat din acelasi articol: "Tradiţia Bisericii este dinamică şi ea nu vrea să propună adevăruri noi de credinţă, ci să contribuie la explicarea şi trăirea adevărului, dat odată şi pentru totdeauna (Iuda 3)."

Asa este. Asta incercam si eu sa spun insa s-a vrut abaterea discutiei spre dezbinare. Slava lui Dumnezeu ca nu s-a reusit.

În prealabil postat de dobrin7m

Asa este. Asta incercam si eu sa spun insa s-a vrut abaterea discutiei spre dezbinare. Slava lui Dumnezeu ca nu s-a reusit.

Slava lui Dumnezeu ca ati reusit sa infrangeti puterea diavolului. Amin +++