Monahii si lumea - contact sau izolare

[dobrin7m]

În prealabil postat de Ana Tr.

Monahii si lumea - contact sau izolare? Pana acum ceva vreme eram ferm convinsa ca este vorba despre izolare. Si imi placea sa cred asta. Mi se parea ceva frumos, ca iti dedici cu adevarat viata lui Dumnezeu si numai Lui. Insa de cand am aflat ca monahii, nu toti, unii au conturi pe o retea de socializare... e clar ca nu mai sunt izolati. Sunt dezamagita si trista... Au o viata atat de buna, au siguranta zilei de maine prin hrana, o camera calda, fotolii din piele, liniste, calculator, internet ... Altii, altii nu au nimic... au numai griji, necazuri... Stiu ca nu trebuie sa port eu grija nimanui, dar au fost momente in care m-am gandit: departe de parinti, sa mananci numai paine cu ceai... cat de trist. Oare eu sunt cea mai naiva fiinta de pe pamantul asta? Am vrut sa donez la manastire, eu care nu am venit, pentru niste oameni care au mult mai mult decat mine. Citisem undeva ca au dreptul la 8 zile sa se invoiasca pe an. Oare se respecta asta? Ca nu au voie sa aiba vreun contact cu rudele? E adevarat? In mod normal daca ar fi fost asceti da. Imi este greu sa imi imaginez ca stau pe internet dar nu se duc la parinti atunci cand se afla pe patul de moarte, pe motiv ca nu au voie sau ca ... nu vor. Va intreb eu, a fi monah este o meserie? Eu intotdeauna am crezut ca preotul este cel care slujeste apoi pleaca acasa iar monahul este cel care tot timpul este conectat, toata viata lui slujeste nu doar 3 ore la Sf Liturghie. Dar ce fac monahii in timpul slujbei, se joaca cu lumanarea, rad, susotesc, se joaca cu telefonul, fac poze... Cand am postat eu atunci, acea intamplare cu acel tanar, toata lumea a sarit in sus, dar dupa toate acestea nu se poate decat sa mi se re-confirme. Si, atunci ar trebui sa il mai privesc eu, oare pe omul acela, cu admiratie, drag si toate sentimentele frumoase care exista?

draga Ana. este izolare sa stii, si da nu au voie sa faca vizite.
Calugarii nu stau pe internet.
insa Biserica este constienta ca tot mai multi oameni isi petrec timpul in spatiul virtual. Si dintre acestia multi il cauta si pe Dumnezeu.
Uite tu esti pe net discuti de credinta, cu siguranta ca uneori te-ai bucura sa primesti un raspuns curat si corect de la un monah, la intrebarile tale.
Cunosc un ieromonah care are ca ascultare tocmai acest lucru. Discuta cu oamenii pe net si pot sa iti spun ca a facut convertiri la ortodoxie pornind de la discutiile despre religie pe internet. A adus pe calea cea dreapta chiar si atei. Acestia sunt misionarii.

Si vrem nu vrem trebuie sa recunoastem ca in spatele calculatorului, pe forumuri, pe internet sunt oameni, sunt suflete cu suferintele si zbuciumurile lor.
Eu de pilda am inceput sa scriu pe acest forum pentru ca duhovnicul meu mi-a spus sa scriu. El mi-a spus ca avem nevoie de practica in credinta si practica nu se rezuma doar in a darui haine si alimente. Ca de multe ori aceste fapte ne duce la pierzanie daca ne umfla mandria de sine indreptatindu-ne ca suntem buni daruind.
Interactionand cu oamenii ne cunoastem mai bine slabiciunile, chiar si pacatele. Cum reactionez cand sunt laudata , cum reactionez cand sunt certata? imi place sa contrazic? stiu sa ascult? am rabdare cu oamenii? simt mila si iubire pentru ei cand imi spun suferintele lor? Parintele meu avea o vorba: teoria ca teoria dar practica ne omoara.

Cele spuse de tine cu jucatul in timpul slujbei, poze cu telefonul ca ar face asa monahii, asa ceva nu am vazut in viata mea si am fost in multe manastiri. Acea intamplare cu acel tanar de care ziceai ca ti se parea tie ca se uita nu stiu cum la tine, tu singura ai recunoscut ca nu era monah.