Pentru cei care sufera de depresie

[cezar_ioan]

În prealabil postat de adam000

Este prima oara cand pot sa spun ca inteleg si eu corect chestia asta cu gandirea pozitiva in sens de faptuitoare.

Slava Bunului Dumnezeu!

As mai adauga faptul ca, practicata o vreme, constant, gandirea pozitiva devine o deprindere si o obisnuinta de a cugeta si actiona.
Deprindere, intrucat ajunge sa intre in functiune ca de la sine, aproape fara efort prealabil.
Obisnuinta, intrucat treptat capeti o adevarata nevoie sa o practici si simti nemultumire de sine si oarecare tensiune sufleteasca daca te porti altfel.

[adam000]

În prealabil postat de cezar_ioan

Obisnuinta, intrucat treptat capeti o adevarata nevoie sa o practici si simti nemultumire de sine si oarecare tensiune sufleteasca daca te porti altfel.

Uite, as vrea sa te intreb parerea ta, despre ceva ce banuiesc de multa vreme si in priviinta pacatului/patimei: oare nu este exact asta (cel descris mai sus de tine = obisnuinta care creaza nevoie) si mecanismul prin care pacatul devine patima, pina cand mintea si gandirea se intuneca si nu mai gandeste corect - psihicul nostru devine nemultuimit si simte tensiune sufleteasca cand nu pacatuieste, de ai zice ca nu mai stie a distinge binele de rau (un fel de invers al practicarii virtutii)?
Ca si cand psihicul are un mecanism (acesta al obisnuintei) care poate fi folosit si in directia pacatului si in directia virtutii? (iar alegerea directiei este, la inceput, a noastra - zic ca doar la incepu,t pt ca insasi mecanismul acesta al obisnuintei care creaza nevoie etc modifica capacitatea de control)