Pro si contra pedepsei cu moartea

În prealabil postat de iana

Nu m-ati plictisit deloc. Asadar, la momentul actual, doar comunitatea monahala mai traieste (sau incearca) cu adevarat. Prin urmare noi ce putem face (la nivel de comunitate)? Intoarcere in timp nu se poate, de indepartat ne-am indepartat (dupa cum ati spus si e tare adevarat) foarte tare, deci sa-mi fac un permis de port-arma si sa stau in umbra copiilor, nu stiu pana la ce varsta. Asta e realitatea. Vedem in fiecare zi ce se intampla: copii rapiti, violati.Va doresc si eu toate cele bune si spre folos.

Nu trebuie sa va pierdeti niciodata speranta,si cand erau macelariti martirii lumea din jurul lor nu parea deloc inclinata nici spre schimbare si nici spre o traire mai profunda.O Biserica situata cumva in lume dar curata,saraca,eroica,mesianica in lupta ei cu lumea si afirmand inflacarat iminenta Parusiei poate fi momentan un vis prea indepartat dar schimbarea poate incepe in inima si viata fiecaruia,exista un timp pentru fiecare,unii sunt mai inflacarati altii poate au nevoie de un brat sa-i sprijine.Schimbandu-va pe dvs veti schimba putin si lumea din jurul dvs,ca o mica samanta ce va rodi fie si dupa ce calatoria dvs in aceasta lume se va fi terminat,timpul lui Dumnezeu fiind din eternitate in eternitate.Faceti parte dintr-o biserica si dintr-o comunitate si nimic din lumenu trebuie sa va impiedice sa traiti credinta in care credeti,trebuie sa luptati pana la capat.Niciodata sa nu va pierdeti speranta, lumea,in ansamblul ei,poate nu se va schimba dar nu o lasati sa va schimbe pe dvs si cred ca atunci acei crestini din vechime,unde sunt ei acum,vor privi spre dvs cu bucuria si implinirea sperantei ca nimic din ce au crezut si nimic din ce au trait nu a fost in zadar.

Si eu va doresc toate cele bune in drumul dvs spre mantuire-n Imparatia Cerurilor care..incepe aici pe pamant,in launtrul dvs :)

[iana]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Nu trebuie sa va pierdeti niciodata speranta,si cand erau macelariti martirii lumea din jurul lor nu parea deloc inclinata nici spre schimbare si nici spre o traire mai profunda.O Biserica situata cumva in lume dar curata,saraca,eroica,mesianica in lupta ei cu lumea si afirmand inflacarat iminenta Parusiei poate fi momentan un vis prea indepartat dar schimbarea poate incepe in inima si viata fiecaruia,exista un timp pentru fiecare,unii sunt mai inflacarati altii poate au nevoie de un brat sa-i sprijine.Schimbandu-va pe dvs veti schimba putin si lumea din jurul dvs,ca o mica samanta ce va rodi fie si dupa ce calatoria dvs in aceasta lume se va fi terminat,timpul lui Dumnezeu fiind din eternitate in eternitate.Faceti parte dintr-o biserica si dintr-o comunitate si nimic din lumenu trebuie sa va impiedice sa traiti credinta in care credeti,trebuie sa luptati pana la capat.Niciodata sa nu va pierdeti speranta, lumea,in ansamblul ei,poate nu se va schimba dar nu o lasati sa va schimbe pe dvs si cred ca atunci acei crestini din vechime,unde sunt ei acum,vor privi spre dvs cu bucuria si implinirea sperantei ca nimic din ce au crezut si nimic din ce au trait nu a fost in zadar.

Si eu va doresc toate cele bune in drumul dvs spre mantuire-n Imparatia Cerurilor care..incepe aici pe pamant,in launtrul dvs :)

Adevarata traire a fost si va ramane in catacombe. Cred ca avea dreptate si "cinicul" despre care vorbeati. La nivel personal cred ca se poate, asa in pustie, dar la nivel de comunitate nu cred. Poate undeva retrasi pe un varf de munte (insa exista riscul transformarii in vreo secta, o spune istoria). Au rezistat si tibetanii pana au venit chinezii peste ei.
In continuare sustin ca este mult mai usor singur, fara familie. Poate acesta este nivelul meu de intelegere la momentul acesta. Franturi de intrezariri...

În prealabil postat de iana

Adevarata traire a fost si va ramane in catacombe. Cred ca avea dreptate si "cinicul" despre care vorbeati. La nivel personal cred ca se poate, asa in pustie, dar la nivel de comunitate nu cred. Poate undeva retrasi pe un varf de munte (insa exista riscul transformarii in vreo secta, o spune istoria). Au rezistat si tibetanii pana au venit chinezii peste ei.
In continuare sustin ca este mult mai usor singur, fara familie. Poate acesta este nivelul meu de intelegere la momentul acesta. Franturi de intrezariri...

Nu sunteti singura care priveste din aceasta perspectiva,vazand prezentul pe care-l traim mai intunecat dar sa nu uitam ca intr-un anumit sens traim timpurile de pe urma,chiar daca durerea si putina noastra credinta ne fac sa ne scufundam cand dorim sa mergem spre Mantuitor pe valurile vietii.Dar cat timp va exista undeva in sufletul dvs scanteia credintei,nadejdii si a dragostei nimic nu este si nu va fi pierdut,Hristos a implinit cuvintele proorocului citate in Matei 12:18-21 si intrucat toate acestea sunt un dar de la Dumnezeu prin rugaciune veti birui lumea si nimeni nu va va desparti de dragostea Lui si sa va bucurati mult pt asta.Lumea va cunoaste iar intr-o zi incercarile de foc ale credintei botezata-n sange si prigoana dar ramane de vazut cati se vor putea boteza cu acel botez,dvs sa ramaneti tare-n credinta si curata-n traire.Puneti totul in grija lui Dumnezeu,lepadati orice grija in fata Lui si EL va va calauzi.Cuvinte mari nu? Mai ramane doar sa fie traite,nu fiti trista sau ingandurata,ajunge fiecatei zile rautatea ei,priviti prin credinta i ainte si insotiti gandul cu fapta.

Nu este bine sa va sfatuiesc eu,un izvor pictat pe un perete pt un insetat,dar aveti incredere in Dumnezeu si in puterea credintei,pare mica si neajutorata in comparatie cu falnica lume dar va invinge lumea pt ca Hristos a biruit lumea si v-a promis ca va fi alaturi pana la sfarsitul vremurilor.

[iana]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Nu sunteti singura care priveste din aceasta perspectiva,vazand prezentul pe care-l traim mai intunecat dar sa nu uitam ca intr-un anumit sens traim timpurile de pe urma,chiar daca durerea si putina noastra credinta ne fac sa ne scufundam cand dorim sa mergem spre Mantuitor pe valurile vietii.Dar cat timp va exista undeva in sufletul dvs scanteia credintei,nadejdii si a dragostei nimic nu este si nu va fi pierdut,Hristos a implinit cuvintele proorocului citate in Matei 12:18-21 si intrucat toate acestea sunt un dar de la Dumnezeu prin rugaciune veti birui lumea si nimeni nu va va desparti de dragostea Lui si sa va bucurati mult pt asta.Lumea va cunoaste iar intr-o zi incercarile de foc ale credintei botezata-n sange si prigoana dar ramane de vazut cati se vor putea boteza cu acel botez,dvs sa ramaneti tare-n credinta si curata-n traire.Puneti totul in grija lui Dumnezeu,lepadati orice grija in fata Lui si EL va va calauzi.Cuvinte mari nu? Mai ramane doar sa fie traite,nu fiti trista sau ingandurata,ajunge fiecatei zile rautatea ei,priviti prin credinta i ainte si insotiti gandul cu fapta.

Nu este bine sa va sfatuiesc eu,un izvor pictat pe un perete pt un insetat,dar aveti incredere in Dumnezeu si in puterea credintei,pare mica si neajutorata in comparatie cu falnica lume dar va invinge lumea pt ca Hristos a biruit lumea si v-a promis ca va fi alaturi pana la sfarsitul vremurilor.

Va multumesc! Am citit talcuirea Sfantului Ioan Gura de Aur la citatul indicat (Matei 12:18-21) si trimiterea pe care o face la Pavel (II Cor.10,6). Dumnezeu sa va ajute!