Parintele Arsenie Boca

[leonte]

În prealabil postat de Crestin_Simona

Mi se pare ca esti un pic cam inversunat!
Da, este multa mandrie peste tot, dar asta ar trebui sa ne trezeasca pe noi insine.
Si asa cum am invatat in ortodoxie - atunci cand vedem pe altul ca a gresit, sa spunem: Doamne iarta-ma! Caci de acelasi lucru suntem vinovati si noi, sau am fost sau putem fi oricand. Deci in loc sa scapam de o chestie, cerandu-ne iertare, ne alegem cu doua, caci mai adaugam si mania. Crede-ma ca si eu cad exact in aceiasi capcana si mi-am adus acum aminte de asta - atunci cand dai un raspuns altuia de fapt iti raspunzi tie insusi!

Da-mi te rog niste citate despre mandrie si smerenie ca sa fiu sigur ca discutam despre aceleasi concepte, nu doar despre aceleasi cuvinte.

Voi incepe eu.
Toata tragedia neamului omenesc este din mandrie, iar cel ce gusta mandrie in inima sa, se face partas celui ce s-a mandrit pentru prima oara. Deci iata, mandrul de mine este asemeni lui Satanael. C-oi fi sau nu unul dintre ingerii cazuti, care au intrat la fiicele oamenilor, nici nu mai conteaza. Important e ca, lepadand trupul acesta, in ceasul de pe urma, ceea ce va ramane va fi un duh satanic, atat timp cat voi starui in mandrie. Deci iata, cu ce sunt mai bun decat ceilati? Cu nimic. Si aici se termina invatatura patristica, care deschide drumul catre mantuire, catre vesnicie.

Cutremuratoare si greu de acceptat pentru laici, este concluzia care se desprinde din predania de mai sus: "viata aceasta este umbra si vis, pustnicia este adevarata viata in Hristos!" Adica, odata ce ai concluzionat ca esti demonic in inima ta, singura ta preocupare ar trebui sa fie sa lepezi rautatea din tine. Cum bine a observat si Iana, o lume mai buna este o lume in care eu sunt mai bun decat am fost ieri.
Dupa experientele pustnicesti ale marilor asceti, s-a descoperit ca mai este o posibilitate. Cea a vietii mirenesti crestine, traitoare, a omului care petrece in mirenie doar cu scopul de a sluji semenilor, vecinilor, dregatorilor, bolnavilor, copiilor, vaduvelor.... Pentru a putea trai in felul acesta, fara un continuu conflict intrerior intre ceea ce se cuvine facut si ceea ce poftesc sa fac, este necesar sa pricepem cat mai limpede primul aspect. Mandria este singurul pacat, restul sunt doar manifestarile sale, confirmarea caderii in mandrie. Cat timp am gustat mandrie sunt cel mai jos cu putinta, deci am nevoie de o cale de a ma curati de caderea in madrie. Singura cale este iubirea de oameni. Sa cautam se vede binele si nu raul, in fiecare din oamenii pe care ii intalnim.

De exemplu: L-am intalnit pe ... Mihnea, ce fel de om socotesc ca este? Un om serios, meticulos, prudent in cele ce spune, cumpatat... Daca il evaluez asa, sunt pe calea cea buna. Iar daca incep cu: Saracul de el, e catolic. Nu poate sa vada adevarul cum il vad eu, ca diavolul stapaneste peste toti catolicii. in cazul asta, treaba e clara cum ma pozitionez in raport cu duhul mandriei. Orice umra de mandrie ne va tine departe de lumina, iar orice predanie care strecoara ganduri de mandrie, eu nu le recunosc a fi ortodoxe.

Daca BOR si teologii vor alege sa predice mandria ca virtute, este treaba lor. Eu nu fac decat sa o dau in vileag, ca fiecare biet crestin sa aleaga in cunostinta de cauza...

În prealabil postat de leonte

Daca BOR si teologii vor alege sa predice mandria ca virtute, este treaba lor. Eu nu fac decat sa o dau in vileag, ca fiecare biet crestin sa aleaga in cunostinta de cauza...

Asa, si? Sa-ti ridicam si tie statuie?

[leonte]

În prealabil postat de Crestin_Simona

Asa, si? Sa-ti ridicam si tie statuie?

Daca ar ajuta in redobandirea harului, nu m-as opune nici ironiei, nici statuiei. Dar pentru ca sunt convins ca nu ajuta, v-as sugera sa mai cititi ceva din scrierile cuviosului Arsenie. Din cate imi amintesc eu am dat un citat.

În prealabil postat de leonte

Daca iti este familiara Cararea Imparatiei, atunci ar trebui sa observi ca nu spun altceva decat ceea ce Arsenie de la Prislop a spus acolo.

<< cand nu mai era o primejdie a marturisi crestinismul pe fata, s-a intamplat ca si dragostea de Dumnezeu si grija de suflet pana la asa masura racisera, incat au inceput a se lua dupa un ratacit Arie...>>

Iata unde duce relaxarea, superficialitatea, formalismul... adica metehnele zilelor noastre din obstea ortodoxa.

cum vi se pare?

[tot-Laurentiu]

În urmă cu câţiva ani când lucram la Academia Sâmbăta şi aveam 2 zile liber şi a 3-a zi trebuia să mă prezint la serviciu, neavând maşină personală mergeam cu ce puteam; uneori schimbam trei maşini din Făgăraş până la Mănăstire, alteori mergeam cu o singură maşină. Astfel, într-o zi am pornit spre mănăstire. Primul şofer m-a dus doar până în Sâmbăta de Jos. Acolo am stat la ocazie. Au trecut mai multe maşini, dar în cele din urmă a oprit o maşină mică condusă de un cetăţean la vreo 50 ani. În maşină mai era un tânăr de 18 ani -vârsta o ştiu de la şofer care era chiar tatăl copilului. Pe bancheta din spate a maşinii erau mai multe bidoane goale.
În drum spre mănăstire m-a întrebat dacă l-am cunoscut pe Părintele Arsenie Boca, fără să deschid eu subiectul. I-am spus că l-am cunoscut personal şi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a învrednicit să vorbesc cu un om de un asemenea calibru spiritual, un gigant al vieţii spirituale. Omul cu maşina îţi dădea starea aceea de om cinstit, în care poţi să ai încredere. Noi suntem firi duplicitare: una gândim şi alta vorbim. Omul acesta ceea ce gândea, aceea şi vorbea. Mergea încet cu maşina îşi băgă mâna dreaptă în buzunarul din interiorul hainei şi scoate o fotografie 4/6 cu chipul Părintelui Arsenie Boca şi zice: Vă rog să mă credeţi, eu nu l-am cunoscut niciodată personal pe acest mare om. Bunicul meu, în schimb, a avut o mare evlavie la dânsul. Dar şi Părintele Arsenie îl avea la inima lui. Bunicul meu, înainte de a muri, mi-a încredinţat această fotografie şi mi-a zis ca niciodată în viaţa mea să nu mă despart de ea; oriunde mă duc şi orice fac, această fotografie să fie în buzunarul meu şi Părintele mă va scăpa de multe, numai să-l strig, măcar în gând dacă nu cu gura. Mi-a spus că i-a fost tare drag bunicul pentru că a fost un om tare bun şi foarte religios şi de la el a învăţat multe lucruri despre credinţa în Dumnezeu şi despre Părintele Arsenie Boca.
A început apoi să-mi povestească despre un eveniment din viaţa lui, prin care a trecut împreună cu băiatul lui, cu care era în maşină. Şi atunci băiatul era în maşină cu dânsul, era ceasul unu noaptea. Mi-a spus că au fost într-o localitate şi până unde trebuia să ajungă aveau de parcurs vreo 60 km şi avea peste 100 km/oră, şoseaua fiind liberă. La un moment dat a apărut în fată un om care mergea pe drum nu pe marginea drumului. Distanţa era aşa de mică între mine şi om, încât accidentul fatal era inevitabil. Erau în jur de 4 m, cu frâna pusă, şi intram în plin în el. Am apucat să strig: Părinte, ajută-mă! În timp ce povestea, omului îi curgeau lacrimile pe obraz. Credeţi-mă că l-am văzut pe Părintele între maşina mea şi acel om, a pus mâna dreaptă pe botul maşinii şi mâna stângă a lui spre omul care era în faţa maşinii. Cred că nu mai era nici 1 m între mine şi omul acela, iar eu trebuia să intru absolut în plin în el. Dar maşina nu a mai mişcat nici un centimetru Mi-am făcut cruci peste cruci şi câteva minute nu mi-am revenit şi nu-mi venea să cred. Omul s-a întors cu faţa, s-a uitat spre noi şi a înlemnit acolo pe şosea. Am rămas înţepenit şi eu la volan.

(Mărturii despre Părintele Arsenie Boca - Vol III)

În prealabil postat de leonte

În prealabil postat de Crestin_Simona
Asa, si? Sa-ti ridicam si tie statuie?
Daca ar ajuta in redobandirea harului, nu m-as opune nici ironiei, nici statuiei. Dar pentru ca sunt convins ca nu ajuta, v-as sugera sa mai cititi ceva din scrierile cuviosului Arsenie. Din cate imi amintesc eu am dat un citat.
Citat:
În prealabil postat de leonte
Daca iti este familiara Cararea Imparatiei, atunci ar trebui sa observi ca nu spun altceva decat ceea ce Arsenie de la Prislop a spus acolo.

<< cand nu mai era o primejdie a marturisi crestinismul pe fata, s-a intamplat ca si dragostea de Dumnezeu si grija de suflet pana la asa masura racisera, incat au inceput a se lua dupa un ratacit Arie...>>

Iata unde duce relaxarea, superficialitatea, formalismul... adica metehnele zilelor noastre din obstea ortodoxa.
cum vi se pare?

Trebuie sa recunosc ca nu este chiar ironie, in mod propriu zis. Ci tristete. Foarta multa tristete!
Metehne au fost de cand lumea si nu le poti opri. Sfintenia sta la masa cu hadosenia si pacatul. Dar asta este viata. Am sa-ti spun un ,,secret" formulat intr-o intrebare: de unde ar sti frumosul ca-i frumos daca n-ar fi uratul? - bineanteles a nu se interpreta ca pacatul/relaxarea/superficialitatea/formalismul ar avea valoare...dar prin ingaduinta, acestea fac din oameni ca tine poate sfinti!
Deci nu darama ceea ce ai construit vorbind impotriva propriului tau aparator (...)!

Cred ca te intristeaza racirea dragostei fata de Dumnezeu. Dar nu crezi ca pe Dumnezeu Il doare si mai mult?
Si in afara rugaciunilor si a exemplului personal si al misionarismului laic - vb de noi - ce mai putem face?

Doamnelor!
Domnilor!

Va rog frumos, spuneti-mi:
De ce se numeste acest topic: Parintele Arsenie Boca?

1. Se vorbeste (putin) despre Parintele Arsenie Boca in mesajele: 1,3,36
2. Doar se invoca (se pomeneste in treacat) numele Parintelui Arsenie Boca in mesajele: 8, 70, 99, 100, 119.

Restul... daca era doar tacere, poate nici nu era rau.


“Eram la Biserica Drăgănescu. Părintele Arsenie picta sus, iar eu stăteam jos, lângă schelă. La un moment dat, Părintele zice: „Măi, aşa-i că-s lacomi preoţii?”. Eu nu spun nimic. Părintele mă întreabă şi a doua oară şi mă întreab si a treia oara: „Mai, asa-i ca-s lacomi preotii?”. Eu nu scot o vorba. Atunci, Parintele se apleaca sa vada daca mai sunt lânga schela si îmi zice: „Mai, tu nu auzi ce vorbesc eu cu tine?”. Eu zic: „Dar, Parinte, acum nu am vorbit de preoti”. Parintele zice: „Da, mai, nu am vorbit acum de preoti, dar tu, când esti cu mai multe persoane si vorbiti de preoti, numai de rau ziceti de ei. Ziceti ca-s lacomi. Iata ce povata îti dau eu: sa nu-i mai vorbiti de rau pe preoti, fiindca sunt slujitorii lui Dumnezeu si nu aveti voie sa-i judecati voi”. Dupa ce m-am întors de la Parintele, am deschis Biblia exact la paragraful care zice: „Cine esti tu, omule, ca sa judeci sluga altuia”. Exact ce-mi spusese Părintele Arsenie! De atunci, nu mai vorbesc pe nimeni de rau, mai ales pe preoti, ca Dumnezeu este singurul care poate sa-i judece.” (Biliboaca Matei, Savastreni)
Din “Noi mărturii despre părintele Arsenie Boca”, Editura Agaton, Bucureşti, 2005

http://www.pntcdbrasov.ro/content/ci...i-sluga-altuia


<<Parintele a vazut ca lumea il iubea si se temea ca unii pot cadea in idolatrie. Si le spunea tuturor: “Voi veniti dupa cuvant de folos si apoi asteptati sa va mantuiesc, dar eu nu pot asta. Eu pot doar sa va trezesc din pacatele in care traiti. Pentru ca viata asta e scurta, iar cealalta e vesnica si n-as vrea sa plangeti la ziua Judecatii“. De aceea, Parintele nu prea primea sa i se sarute mana. Totusi, unora le permitea. Si l-am intrebat de ce pe unii din oamenii care vin la el ii lasa sa-i sarute mana. Mi-a zis: “Acestia ma vad pentru ultima oara“. Erau din cei care se opuneau comunismului.>>

http://www.crestinortodox.ro/comunit...p?group_id=220

Am fost foarte impresionata de aceste marturii despre Pr. Arsenie Boca. Printre altii vorbeste si Aspazia Otel Petrescu, de care cu siguranta ati auzit. Citisem despre ea un articol, dar acum in film povesteste intalnirea ei cu Pr. Arsenie Boca, binecuvantarile pe care le-a primit inainte de a fi intemnitata. Nu ma mir, ca a scapat cu viata, cu ajutorul acestor binecuvantari. Urmariti si voi acest film, cei care nu l-ati vazut si nu va va parea rau.
http://www.youtube.com/watch?v=BoVxq8oUmDM
http://www.youtube.com/watch?v=JxjhnoGZRe4
http://www.youtube.com/watch?v=svKt3wrfmpQ
P.S. Maria-Elena, ceea ce se vede pe acest topic, este realitate pe toate topicurile. Cum spunea Carl G. Jung:
"Raul si-a obtinut dreptul la existenta; intrebarea este, cum il tratam, ca sa nu ne afecteze".

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Miha-anca

Cum spunea Carl G. Jung:
"Raul si-a obtinut dreptul la existenta; intrebarea este, cum il tratam, ca sa nu ne afecteze".

Păi sigur, pe cine să aduceţi ca argument?
Pe cel care a propus lumii Cuaternitatea, adică nici mai mult nici mai puţin decât că Dumnezeu a avut doi fii: unul Satana, Altul Hristos. Doi, iar nu Unul Născut, cum zice Ortodoxia în care pozaţi ca membru...
O, şi câte altele n-a mai zis Jung, drăguţul psihotic care îşi deplângea tatăl, preot atminteri...

Vreţi să dezbatem pe marginea lui Jung?
Pornesc cu handicap mare, că doar sunt psiholog...

Începem?