Rugaciunea - necesitate sau dorinta?

[Marius22]

Nu trebuie sa vedem in Dumnezeu un "manager" care a trecut rugaciunea in "fisa postului" fiecaruia dintre noi. Prin urmare rugaciunea nu trebuie sa izvorasca dintr-un sentiment de obligatie, de datorie "contractual-morala".

Atunci cand rugaciunea este obligatie, inceteaza a mai fi (sau nu poate deveni) adoratie. Ceva mai mult despre necesitatea rugaciunii ni se descopera prin realitati precum "hrana", "impartasire de Viata".

,,Un pustnic numeste rugaciunea: "Plugaria sufletului". Potrivita este asemanarea aceasta, de vreme ce numai prin rugaciune indurarea lui Dumnezeu desteleneste sufletele noastre si numai printr-insa milostivirea lui cerescului Parinte roureaza uscaciunea inimilor omenesti si odrasleste, din pamantul lor, lanuri cu bune roade. Despre negraita ei putere si nespusul ei folos, un alt pustnic zice: "Precum vederea este mai mare decat toate simturile, asa si rugaciunea este mai mare decat toate faptele bune", vrand sa spuna prin aceste graiuri ca numai cel ce se roaga poate sa aiba si fapte bune.



Dar, pentru ca rugaciunea ta sa fie rug de foc, ce urca de la pamant la cer, si ca sa auda Domnul Dumnezeu glasul rugaciunii tale in zi si in noapte, la vreme de primejdie si de boala, la lucrul si la neputinta ta, precum si la orice trebuinta, se cuvine sa faci rugaciunea intru acest chip:
Cu lacrimi de pocainta si cu zdrobire de cuget, dupa cuvantul care zice: "Da-mi lacrimi sa ma pocaiesc"";



Cu duhul umilit, cu inima infranta si smerita, asa cum se ruga proorocul David, cantand: "...duhul umilit, inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi";
Cu nebiruita si neobosita nadejde, caci asa spune Mantuitorul: "Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati si primit, si le veti avea" (Mc. 11, 24);



Cu nespurcate buze, adica sa nu ceri lui Dumnezeu cele ce sunt spre raul tau si al aproapelui, fiindca atunci rugaciunea ta se preface intru pacat;
Cu neincetare, dupa porunca Mantuitorului care ne indeamna: "Neincetat va rugati".



Si astfel rugandu-va, se vor da voua toate si se vor umple inimile si casele voastre de untudelemn al bucuriei, de duhovniceasca alifie a vindecarilor, de roua mantuirii vesnice, de grau, de vin si de toate bunatatile cele de pe pamant si cele din ceruri.



Ci sa mai stii si acestea frate: Pentru marile si grelele trebuinte, mergi la biserica si la preotii ei, ca sa se roage pentru tine, caci aceia au plinirea tuturor bucuriilor.''



Sursa:

http://www.credo.ro/rugaciuni.php

Credinta se ridica ca un zid al nadejdii si dragostei,impotriva valurilor raului,cand esti in genunchi, pentru ca impreunarea mainilor in rugaciune il strapunge pe necuratul cu puterea piroanelor Mantuitorului.In tintuiesc in propria lui razvratire fara de pocainta in veci,iar urletul lui de leu turbat in fata pierzaniei fara de scapare ne reaminteste ca respiratia si tanjirea duhului nostru dupa Dumnezeu,adica rugaciunea, ne va elibera prin puterea Lui de Tata iubitor de lanturile singuratatii cu care cel intunecat incearca sa ne smulga din drumul nostru de pelerini prin lume,spre patria cereasca.Luati rugaciunea staruitoare,jertfitoare,smerita si plina de nadejde din viata unui crestin si veti vedea sange de oaie ratacita in coltii lupilor cu ranjetul instrainarii de Dumnezeu pe chip.

Am observat ca acei oamenii care au fost oameni ai rugaciunii au fost si oameni adevarati ai Scripturii pentru ca intre cel ce se roaga cu toata puterea fiintei lui,luptand in fiecare clipa pentru a mai creste in cunoasterea,intelegerea si trairea voii lui Dumnezeu si Cuvantul lui Dumnezeu este stransa legatura dintre litera neimpietrira si trairea ei in Duh.Am convingerea ca o viata de rugaciune pipernicita si care balteste-n formalism si indiferenta nu va trece vreodata nici de primu verset(si cata profunzime dumnezeiasca este-n el)cu intelegerea duhovniceasca cat timp trairea omului nu da vreun semn ca si-ar dori ca Duhul sa castige lupta cu carnea neputincioasa.O concluzie amara,cel putin pentru mine,privind in oglinda persistentei fugi de realitate.

Desi poate suna dureros in constiinta multora dintre noi,un credincios care este un om al rugaciunii este diferit fata de restul pentru ca roadele Duhului Sfant nu apar din pustiu,pamantul din care am plecat si in care ne intoarcemt trebuie udat cu lacrimile pocaintei si luptei pe genunchi pentru ca mica samanta sa rodeasca din neputrezirea lipsei de dragoste in rodirea inaltarii spre voia lui Dumnezeu.Dumnezeu sa dea tuturor copiilor Sai dorinta si putiinta ca fiecare sa strige ,,Tata!"in rugaciune la fel cum copii dvs va strang in brate cand va revad,cu bucuria si inocenta celor imbratisati de Imparatia Cerurilor.