Rugaciunea - necesitate sau dorinta?

[Mihnea Dragomir]

Cred ca o solutie pentru cei care nu se pot ruga seara din prea multa oboseala ar putea fi rugaciunea de dimineata.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Cred ca o solutie pentru cei care nu se pot ruga seara din prea multa oboseala ar putea fi rugaciunea de dimineata.

:-) O idee foarte bună!

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Annyta

:-) O idee foarte bună!

Intotdeauna va exista un "ceva", care sa determine macar amanarea daca nu renuntarea sau chiar aversiunea pentru ceea ce altii considera de departe o "salvare" a sufletului nostru.
Parerea mea este ca nu exista oboseala atat de mare astfel incat sa nu oferim rugaciunii macar 5 minute, pentru cazurile de oboseala mare. Ce inseamna 5 minute de fapt? Mai mult dureaza pauza publicitara, pe care o toleram cu stoicism, pentru a vedea cum se termina filmul, desi... abia mai reusim sa stam treji? "Nu pot sa ma rog!... Sunt prea obosit!! Eventual ma rog... dimineata"... "Nu pot sa ma las de fumat! Cel putin nu acum! Macar atata placere sa mai am si eu!! Dar o sa reununt de... luna viitoare!"... "Nu pot sa tin post astazi, ca n-am nimic in frigider, iar mie mi-e o foame de lup! Data viitoare ma voi ingriji de asta!..." Si tot asa, si tot asa!... De fapt nu facem decat sa ne amagim pe noi insine, fiindca Dumnezeu nu are nevoie nici de rugaciunea noastra, nici de renuntarea la fumat sau alte vicii, nici de postul nostru, ci noi. Murim sufleteste, putin cate putin, pana ne este din ce in ce mai greu sa ne mai apropiem de har. Da, teoretic, toti suntem detinatori de har, doar ca la unii, trairea are alta valoare. Daca omul ar sti ce potential are si ce pierde prin lipsa ostenelilor si "taierea voii"... cred ca ar schimba total modul de a vietui in lume. Dar nu are cum sa inteleaga. Ii mai ajunge la ureche cate un "zvon" pe care nici nu stie daca sa-l creada sau nu, dar oricum nu-l poate "reprezenta mental", fiindca nu-l poate asocia cu nimic din intreaga lui experienta de viata...
Rugaciunea este hrana curata care ne vine direct de la Dumnezeu... E combustibilul "fara poluanti", care ne da energie in tot ceea ce facem si chiar "nu ne lasa" sa nu facem NIMIC!!! Fiindca ne da si harnicie si bun-simt si bucurie de a fi de ajutor...
Toate rugaciunile sunt bune si-si au rostul lor. Totusi, pentru cea de noapte, sfintii parinti spun ca "se deschid cerurile". Oricum, cerurile se deschid si fara rugaciunile noastre, dar noi, daca nu ne ingrijim sa trimitem "bucatica" noastra de rugaciune, cand trece "mesagerul" s-o "ridice", o sa ramanem tare dezamagiti cand vom descoperi la un moment dat ca multe dintre atitudinile noastre, au fost surori cu lenea si delasarea si ca nu prea avem motive sa ne "bucuram" pentru tot ce-am acumulat in vederea vesniciei...

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Intotdeauna va exista un "ceva", care sa determine macar amanarea daca nu renuntarea sau chiar aversiunea pentru ceea ce altii considera de departe o "salvare" a sufletului nostru.
Parerea mea este ca nu exista oboseala atat de mare astfel incat sa nu oferim rugaciunii macar 5 minute, pentru cazurile de oboseala mare. Ce inseamna 5 minute de fapt? Mai mult dureaza pauza publicitara, pe care o toleram cu stoicism, pentru a vedea cum se termina filmul, desi... abia mai reusim sa stam treji? "Nu pot sa ma rog!... Sunt prea obosit!! Eventual ma rog... dimineata"... "Nu pot sa ma las de fumat! Cel putin nu acum! Macar atata placere sa mai am si eu!! Dar o sa reununt de... luna viitoare!"... "Nu pot sa tin post astazi, ca n-am nimic in frigider, iar mie mi-e o foame de lup! Data viitoare ma voi ingriji de asta!..." Si tot asa, si tot asa!... De fapt nu facem decat sa ne amagim pe noi insine, fiindca Dumnezeu nu are nevoie nici de rugaciunea noastra, nici de renuntarea la fumat sau alte vicii, nici de postul nostru, ci noi. Murim sufleteste, putin cate putin, pana ne este din ce in ce mai greu sa ne mai apropiem de har. Da, teoretic, toti suntem detinatori de har, doar ca la unii, trairea are alta valoare. Daca omul ar sti ce potential are si ce pierde prin lipsa ostenelilor si "taierea voii"... cred ca ar schimba total modul de a vietui in lume. Dar nu are cum sa inteleaga. Ii mai ajunge la ureche cate un "zvon" pe care nici nu stie daca sa-l creada sau nu, dar oricum nu-l poate "reprezenta mental", fiindca nu-l poate asocia cu nimic din intreaga lui experienta de viata...
Rugaciunea este hrana curata care ne vine direct de la Dumnezeu... E combustibilul "fara poluanti", care ne da energie in tot ceea ce facem si chiar "nu ne lasa" sa nu facem NIMIC!!! Fiindca ne da si harnicie si bun-simt si bucurie de a fi de ajutor...
Toate rugaciunile sunt bune si-si au rostul lor. Totusi, pentru cea de noapte, sfintii parinti spun ca "se deschid cerurile". Oricum, cerurile se deschid si fara rugaciunile noastre, dar noi, daca nu ne ingrijim sa trimitem "bucatica" noastra de rugaciune, cand trece "mesagerul" s-o "ridice", o sa ramanem tare dezamagiti cand vom descoperi la un moment dat ca multe dintre atitudinile noastre, au fost surori cu lenea si delasarea si ca nu prea avem motive sa ne "bucuram" pentru tot ce-am acumulat in vederea vesniciei...

Şi dvs aveţi un punct de vedere de luat în seamă. Să nu ne amăgim cu amânarea. Eu mă gândeam că dacă nu am reuşit să mă rog seara, tot e bine să o fac dimineaţa. Din acest punct de vedere sfatul era bun.
5 min este intr-adevăr puţin, prea puţin pentru a intra în "starea de rugăciune", dar fac şi eu ce pot... de-asta ziceam că uneori mă rog "pe scurt", dar tot mă simt oarecum vinovată.
Mi se întâmplă să mă trezesc noaptea, fără ceas, şi să fiu capabilă să mă rog atunci. Nu am însă un program disciplinat.
Iar observaţia cu televizorul nu mi-o însuşesc :-)

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Annyta

Iar observaţia cu televizorul nu mi-o însuşesc :-)

Iarta-ma, te rog! Am luat mesajul ca punct de plecare, nu ca un repros la adresa autorului. Eu m-am adresat tuturor, la modul general, nu cuiva anume in particular. Cine ce face fiecare in culcusul lui, nu e treaba mea. Spuneam doar ca suntem slabi, toti cei care ne pierdem veacul pe acest forum, iar cine crede ca face exceptie, se inseala.
E adevarat ca ne mai straduim sa indreptam lucrurile... macar in viata altora, daca intr-a noastra nu suntem in stare!... Iar asta tot din sentimentul ca... "sa fim utili" celorlalti... ca sa ne invatam noi insine minte!!! Nimeni nu e total lipsit de har; unul se roaga mai mult, altul e mai milostiv, altul sta mai bine cu rabdarea, altul se osteneste pentru semenii lui mai mult decat ii cere societatea... Doar noi facem mereu clasamente, ca si cum am sti ce plan are Dumnezeu cu fiecare. Doar noi avem tendinta sa privim peste umar ca si cum am fi cu ceva mai presus... Nu suntem! Si-apoi... pana in clipa de pe urma, multe se pot schimba!!! Mila tot la Dumnezeu este, ca daca ne asteptam la mila oamenilor, destinatia finala o stim fiecare dintre noi!!!

Mosh-Neagu, nu m-am supărat, am început doar să mă "îndreptăţesc"...

Oare forumul acesta să fie chiar nociv? Nu ar merge şi aici chestia cu măsura şi discernământul? Putem totuşi să vorbim aici şi lucruri cu folos; în viaţa de zi cu zi nu întâlneşti chiar atât de multe oportunităţi şi interlocutori pentru a vorbi despre Dumnezeu, rugăciune, păcat, pocăinţă etc.

[Marius22]

Nu trebuie sa vedem in Dumnezeu un "manager" care a trecut rugaciunea in "fisa postului" fiecaruia dintre noi. Prin urmare rugaciunea nu trebuie sa izvorasca dintr-un sentiment de obligatie, de datorie "contractual-morala".

Atunci cand rugaciunea este obligatie, inceteaza a mai fi (sau nu poate deveni) adoratie. Ceva mai mult despre necesitatea rugaciunii ni se descopera prin realitati precum "hrana", "impartasire de Viata".