Parabolele lui Iisus

[dobrin7m]

"7. Din intelegere si cunoastere ia nastere credinta; din credinta, pazirea poruncilor lui Dumnezeu; din pazirea poruncilor lui Dumnezeu se naste nadejdea in Dumnezeu; din nadejdea in Dumnezeu - dragostea dumnezeiasca, cea care prisosind treptat, duce la unirea treptata cu Dumnezeu si la plinirea Legii si a Proorocilor. ( Matei 7,12; 22,40).

8. pe cat creste intelegerea, pe atat creste credinta; pe cat creste credinta pe atat se inmultesc virtutile, pe atat se inmulteste nadejdea in Dumnezeu; si pe cat are cineva nadejde la Dumnezeu pe atat Il si iubeste pe Dumnezeu, pe atat se uneste cu El indulcindu-se cu dumnezeiasca Lui slava.

9. Din necunoastere se naste necredinta, din necredinta, neascultare, din neascultare tot pacatul si calcarea poruncii. Cum poate cineva sa creada fara ca sa inteleaga nimic? Iar cel care nu pazeste poruncile Domnului, cum poate avea nadejde in Dumnezeu si dragoste pentru El? Nicicum.

10. Asadar, mai inainte de toate se cuvine sa invatam, nu doar lucrarea cea dinafara, ci si lucrarea cugetatoare: intelepciunea si cunoasterea. Cel care a deprins intelepciunea si cunoasterea tuturor lucrurilor. lesne crede in toate, pazeste poruncile Domnului, nadajduieste in Dumnezeu, Il iubeste din toata inima, se uneste cu El intru una: pe de-a-ntregul petrece intru Dumnezeu, si Dumnezeu petrece intru el. Unul ca acesta dobandeste invierea sufletului inainte de Inviere si, inainte de sfarsitul vietii, mosteneste viata vesnica, deoarece la el, prin viata intelepciunii si cunostiintei, este doborata moartea necuvantarii - caci scris este: " aceasta este viata vesnica, sa-L cunosti pe Domnul Dumnezeu tau." (Ioan 17.3), iar necunoasterea Lui este moarte." Alfavita duhovniceasca - Sf. Dimitri al Rostovului