Dumnezeu, Patrie, Famile

[TINERI PENTRU ROMANIA]

LEGEA VIEŢII NOASTRE

-I-

Aparţinem pământului Ţării la fel cum el ne aparţine nouă.
Suntem douăzeci şi unu de milioane de suflete unite de aceeaşi istorie, de aceeaşi credinţă, de aceeaşi limbă.
Nu suntem aici de ieri de alaltăieri. Ne curge prin vine sângele a două Popoare mari şi vechi: dacii şi romanii.

Trei fermenţi spirituali ne-au dat o fizionomie morală aparte: religia creştin ortodoxă, limba română şi tradiţiile noastre. Sub elanul lor vital ne-am creat o cultură de o originalitate robustă.

Pentru a ne păstra credinţa, limba şi tradiţiile şi pentru a ne clădi viaţa conform dinamismului lor a trebuit să ne batem.
Nu suntem un Popor prea mare, dar puţini sunt aceia care au dat dovadă de mai multă fidelitate faţă de ei înşişi, care au suferit mai mult ca noi pentru idealul lor şi viaţa lor.
Evoluţia ascendentă spre libertate naţională şi unitate statală a fost şi trebuie să rămână o constantă a istoriei noastre.
Nu vom putea admira niciodată îndeajuns dârzenia strămoşilor noştri care nu au încetat să-şi apere fiinţa, sufletul şi Pământul nici în cele mai teribile împrejurări.

Dreptul de a ne păstra moştenirea pe care ne-au lăsat-o strămoşii e un drept inviolabil.
Un popor nu poate exista fără resursele Ţării sale şi ale mediului său naţional.
Folosirea a tot ce ne oferă Ţara şi Naţiunea nu ni se poate contesta.

-II-

Apreciem efortul care a făcut din om stăpânul naturii şi i-a asigurat confortul material.
Dar e oare o impertinenţă că ne preocupă consecinţele acestei evoluţii?
Ce se va întâmpla dacă se va rămâne la noţiunea de homo economicus, la producţie, la câştigarea de bani, la concepţia pur materială a fericirii?
Unde ne duc lăcomia şi dispreţul pentru viaţă şi morală?
În aceste condiţii un popor creştin va putea rămâne creştin?

Cenzorii ne cataloghează credinţa drept misticism..
E misticism în faptul că nu ne uităm originile creştine şi cei două mii de ani de istorie în care Biserica ne-a format sufletul şi mediul social?
Să negi caracterul sau esenţa creştină a Naţiunii şi a culturii noastre e pentru un român o dovadă de ingratitudine şi o renegare.

Nu ne putem rupe de trecut.
În situaţia noastră niciun scut nu e de prisos şi niciun risc nu se justifică.
Românismul e un mijloc de apărare a religiei noastre.

-III-

Omenirea nu a fost clădită uniform.
Dumnezeu a făcut Neamurile şi Patriile diferite pentru diversitatea aptitudinilor şi pentru schimbul de servicii.
A crescut în prezent acţiunea agenţilor de nivelare şi de uniformizare, dar rămân în om structuri sufleteşti pe care nimic nu le va clinti şi spectacolul lumii actuale cu reacţiile sale naţionale, cu redeşteptarea spontaneităţilor umane, nu anunţă o omenire pe cale de a renunţa la diversitate.

Pentru noi suprema grijă să fie acceptarea moralei creştine.
Cel mai bun mod de a ne apăra e de a trăi normal, curat şi cu nobleţe.
Cât timp o să rezistăm influenţelor negative externe?
Cât vrem noi.

Ne datorăm nenorocirile înclinaţiei noastre leneşe pentru soluţii superficiale, de azi pe mâine.
Aşteptăm totul de la bunul Dumnezeu.
Dumnezeu ne ajută, dar mai trebuie să facem şi noi câte ceva.
Bătutul pasului pe loc e nefolositor şi trebuie să scăpăm de ezitări.

Am mai spus-o şi-o repetăm, avem nevoie de o doctrină românească.
Va trebui să facem un efort extraordinar pentru a fi iar ce am fost.
Acest efort nu-l vom putea face în numele unui ideal confuz fără legătură cu realitatea.
Avem nevoie de un ideal clar, întemeiat pe trecutul nostru şi pe misiunea noastră, de un crez spiritual care să cuprindă în formule atrăgătoare toate motivele noastre de a fi.

-IV-

Vom fi ortodocşi sau nu vom fi.
Cele mai bune elemente pe care le avem în cultură ne vin din ortodoxism.
Dacă am renunţa la credinţa noastră, am renuţa şi la partea cea mai bogată a avuţiei noastre culturale.
Dacă nu am mai fi ortodocşi nu am mai fi nici români.

Unde vom găsi sursa vieţii?
În trecutul nostru.
Fără cunoaşterea trecutului nu vom putea continua lucrarea strămoşilor.
Doar acţionând, creând, clădind, aşa cum au făcut înaintaşii, ne vom putea justifica dreptul la viaţă.

Avem încă un viitor.
Pentru el va trebui să ducem o luptă dură care nu se va termina niciodată.
Vom dăinui doar prin voinţă, prin statornicie şi prin eroism.
Ce pierdem dacă facem legea vieţii noastre dintr-un astfel de efort?

Predescu Virgil

[TINERI PENTRU ROMANIA]

Ce-ar fi dacă am reveni la judeţele înfiinţate după Marea Unire şi la constituţia din 1923?

[TINERI PENTRU ROMANIA]

„Fereşte-te de acel duşman care vrea să te câştige şi pe tine împotriva ta.” - Nicolae Iorga

„Temniţa cea mai de temut e aceea în care te simţi mai bine.” - Nicolae Iorga

[Dumitru73]

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

Ce-ar fi dacă am reveni la judeţele înfiinţate după Marea Unire şi la constituţia din 1923?

de ce? acea organizare era mai bună?

[stefan florin]

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

Ce-ar fi dacă am reveni la judeţele înfiinţate după Marea Unire şi la constituţia din 1923?

Romania nu mai este cea din 1923. Cea din 2013 este cu totul alta

[TINERI PENTRU ROMANIA]

CE-I AL NOSTRU RĂMÂNE AL NOSTRU!

-I-

Anul 2013 ne-a găsit mai dezbinaţi şi mai dezorientaţi decât eram în 1989.
Nu ne mai dezbină ideologiile, în care nu mai credem, ci un negativism deplorabil şi un scepticism uşuratic.

Ne-a cuprins această stare de spirit la un început neliniştitor de secol.
Suntem ţinta asalturilor centralismului mondial şi ale unor civilizaţii decadente.
Nu e cruţat nimic: Stat, economie, societate, Religie, morală.

-II-

Problema noastră nu e de ordin politic.
Mai important decât orice e să rămânem noi înşine.
Riscul de a ajunge popor pervertit, metisat, subprodus al unor civilizaţii străine, e real.

Cadrul politic contează mai puţin dacă avem dorinţa de a exista.
Strămoşii noştri, mult mai slabi ca noi, au rezistat într-un mediu ostil pentru că au purtat în suflet o neclintită hotărâre de a trăi. Au trăit în ciuda năvălitorilor şi cotropitorilor, au trăit în ciuda laşităţilor, necinstei sau trădărilor unora dintre ei, au trăit greu, dar au trăit.

Viaţa înseamnă luptă.
Strămoşii au ales viaţa.
Le vom urma exemplul?

-III-

E esenţial pentru noi să ne administrăm singuri.
Un Popor hotărât să-şi apere fiinţa trebuie să fie stăpân la el în Ţară.

Dreptul de a ne administra singuri a fost obiectivul nostru suprem încă de la înfiinţarea primelor state româneşti.
Greu de crezut că atâtea generaţii s-au înşelat văzând în aceasta o necesitate vitală pentru Naţiune.

-IV-

Factorii economici nu fac integral istoria şi nu condiţionează singuri viaţa Popoarelor.
Dar văzând crâncena competiţie pentru resurse naturale şi conflictele sociale generate de criză putem nega denaturarea vieţii noastre de către economie?

Evaluăm progresul economic după numărul fabricilor, după cantitatea de materii prime scoase din sol, după recoltele din agricultură, după valoarea investiţiilor străine.
Suntem creştini, ar trebui să evaluăm progresul economic pornind de la om, de la ceea ce-i oferă acest progres omului pentru a-l face mai om, pentru a-i permite să trăiască frumos, normal, curat.

Cea mai rea proletarizare nu e cea provocată de sărăcie, ci proletarizarea interioară, convingerea populaţiei că nu mai are niciun orizont, că e condamnată la dispariţie treptată şi că speranţa îi e interzisă.

-V-

Primul apostolat, în prezent, e cel al gândirii.
Un popor ca al nostru, trăind în condiţii geopolitice dificile, nu se poate lipsi de orientare continuă şi de îndrumători.

Orientare şi îndrumători ne poate oferi şi elita noastră intelectuală.
Sunt unii din această elită care îşi proclamă zgomotos ataşamentul pasionat pentru cosmopolitism. Foarte bine! Lumea există însă prin Ţări şi Naţiuni.
Intelectualii noştri cosmopoliţi contribuind la dezvoltarea Ţării şi Naţiunii vor contribui şi la dezvoltarea lumii.

-VI-

Auzim spunându-se mereu că învăţământul e o dramă.
Vor realiza cei care ne conduc învăţământul că menirea lor e de a servi Naţiunea?

Nu se vede că un sistem de învăţământ, care ar trebui să dea României cetăţeni patrioţi, produce doar defetişti?
Ne va fi greu să avem un viitor cu generaţii de tineri dezrădăcinaţi, crescuţi în cel mai dezolant neutralism naţional.

-VII-

Suntem fii Bisericii.
Biserica e Hristos.
Divină ca Întemeietorul său, Biserica e umană ca şi El. Prin această latură Biserica se încarnează în istoria omenirii.

Avem nevoie de Biserică pentru a ne apăra de răul din noi şi din jurul nostru.
Biserica are nevoie de noi pentru a creşte, pentru a se consolida şi pentru a-şi împlini menirea.

Alegerea ne aparţine.
Putem întoarce spatele Credinţei şi Bisericii, ne putem deschide tuturor otrăvurilor şi miasmelor nesănătoase care încearcă să ne distrugă sau putem rămâne credincioşi şi apropiaţi de Biserică.
Rămânând credincioşi şi apropiaţi de Biserică vom avea o înţelegere superioară a ceea ce e familia, o anumită calitate a moravurilor, un anumit nivel al ordinii sociale şi chiar dacă nu suntem un Popor mare vom dăinui.

-VIII-

Dragostea de Religie, de Naţiune şi de Ţară a strămoşilor noştri ne e întipărită în inimi şi nimeni nu ne poate lipsi de ea.
România e ortodoxă şi românească şi va rămâne ortodoxă şi românească.

Adversităţile descurajează Popoarele slabe şi oamenii fără convingeri, dar ele însufleţesc curajul inimilor viteze.
Acelora care vor să ne ia ce-i al nostru le vom spune cu mândrie şi hotărâre românească: ce-i al nostru rămâne al nostru!

Nu suntem destul de puternici, vor replica unii.
Poate, dar contăm pe ce suntem şi avem dreptul să trăim.

Popescu Angela

[stefan florin]

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

[font="Georgia"]CE-I AL NOSTRU RĂMÂNE AL NOSTRU!

cu actuala clasa politica, NU SUNT SIGUR ca v-a ramane asa mult timp: ce-i al nostru (v-a mai) ramane al nostru

[TINERI PENTRU ROMANIA]

Patriile sunt ucise mai întâi în inimi.
România apără-ţi sufletul!

[TINERI PENTRU ROMANIA]

Pentru înfăptuirea României Mari au luptat şi au murit 1.800.000 de oameni.
Să nu ne batem joc de sacrificiul lor.
România: DA!
Regionalizare şi descentralizare: NU!