am nevoie de ajutor

În prealabil postat de ovidiu b.

Nu e nevoie să-mi ghiceşti gândurile din moment ce am scris. Am scris părerea mea cu privire la post despre care tu ai amintit. Observ că sub nici o formă nu accepţi o completare sau o părere.

Iar eu observ ca nu intelegi ceea ce iti scriu eu. Adica vino si cu contributia ta, nu numai cu critica. Ce are de facut The_Fallen, ca sa se lupte cu lacomia pantecelui, o problema pe care spune ca o are.

[The_Fallen]

Nu imi foloseste la nimic sa gatesc mancaruri gustoase.
Ideea era sa gasesc placere in mancarea simpla, fara gust, pentru a ingenunchea pofta si servirea simturilor.
Ma asteptam la o practica izvorata probabil din viata de calugar, o atitudine, ceva, care sa poata sa fie aplicat, pentru ca vointa singura, fara un vehicul prin care sa se proiecteze asupra lumii din jur nu are impact.
Poate o rugaciune anume? Un fel de exercitiu de disciplina si autocontrol?

[AlinB]

În prealabil postat de The_Fallen

Nu imi foloseste la nimic sa gatesc mancaruri gustoase.
Ideea era sa gasesc placere in mancarea simpla, fara gust, pentru a ingenunchea pofta si servirea simturilor.
Ma asteptam la o practica izvorata probabil din viata de calugar, o atitudine, ceva, care sa poata sa fie aplicat, pentru ca vointa singura, fara un vehicul prin care sa se proiecteze asupra lumii din jur nu are impact.
Poate o rugaciune anume? Un fel de exercitiu de disciplina si autocontrol?

Ti s-a spus deja dar n-ai bagat de seama.
E de ajuns sa schimbi felul de a te hrani, constient fiind ca noul stil iti face bine.
Gustul se educa si el pe parcurs.
Dar daca nu incerci, n-ai de unde sa stii.

În prealabil postat de The_Fallen

Nu imi foloseste la nimic sa gatesc mancaruri gustoase.
Ideea era sa gasesc placere in mancarea simpla, fara gust, pentru a ingenunchea pofta si servirea simturilor.Ma asteptam la o practica izvorata probabil din viata de calugar, o atitudine, ceva, care sa poata sa fie aplicat, pentru ca vointa singura, fara un vehicul prin care sa se proiecteze asupra lumii din jur nu are impact.
Poate o rugaciune anume? Un fel de exercitiu de disciplina si autocontrol?

Dacă vei continua să simţi plăcere în mâncare, chiar şi simplă, nu poţi spune că ţi-ai îngenuncheat pofta. Aşa cred eu. În general prin post, sau ca deziderat general al credincioşilor, se urmăreşte renunţarea la plăcere. Nu e vorba să fim masochişti, ci să căutăm alt fel de bucurii (nu plăceri - există şi topicuri speciale unde s-a discutat distincţia între plăcere şi bucurie).
Desigur, este un început, acela de a renunţa la mâncărurile mai gustoase şi/sau mai scumpe în favoarea unora mai simple. De altfel eu ţi-aş recomanda o schimbare treptată, nu bruscă.
Nu este clar din mesajul tău care este motivaţia ta de a-ţi schimba obiceiurile alimentare. Este mai mult o ambiţie, sau dorinţa de a te apropia de Dumnezeu prin respectarea învăţăturilor Sale?
Aş spune că voinţa noastră are rezultat, atunci când este însoţită de rugăciunea către Dumnezeu, de a fi ajutaţi în a-I urma voia.

[Demetrius]

În prealabil postat de Annyta

În general prin post, sau ca deziderat general al credincioşilor, se urmăreşte renunţarea la plăcere. Nu e vorba să fim masochişti,...

Ba cam așa e vorba, o înfrânare severă, pentru că prin post, ca deziderat general al credincioșilor, se urmărește privarea corpului de îndestulare în scopul creșterii duhovnicești, iar cea mai accesibilă înfrânare a trupului este renunțarea la mâncare, nu numai la cea delicată, ci la mâncare în general.

E indicat să ne ”masochisim” puțin, fiecare după puteri.

În prealabil postat de Annyta

În general prin post, sau ca deziderat general al credincioşilor, se urmăreşte renunţarea la plăcere. Nu e vorba să fim masochişti, ci să căutăm alt fel de bucurii (nu plăceri - există şi topicuri speciale unde s-a discutat distincţia între plăcere şi bucurie).

Tocmai am căutat în dex şi am constatat că am folosit termenul "masochist" în mod greşit. Îmi pare rău. Renunţarea la plăcere nu înseamnă neapărat durere, ci eliberare de dependenţa faţă de acea plăcere. Cam asta am vrut să spun.

În rest, îmi cer scuze dacă răspunsul meu anterior a fost cam dur sau dacă nu a fost la obiect.

[AlinB]

În prealabil postat de Annyta

Dacă vei continua să simţi plăcere în mâncare, chiar şi simplă, nu poţi spune că ţi-ai îngenuncheat pofta.

Nu confunda placerea cu depedenta fata de ea.

E drept, ca pentru omul patimas, sunt una si aceeasi.

De asta alcoolicul e bine sa nu mai puna nici macar o picatura de vin in gura, pe cand cel care nu are patima asta, poate foarte bine sa bea un pahar de cate ori pofteste - atat timp cat "pofta" lui nu are nimic patimas in ea, in sensul de a crea frustrari, dependenta.

[iacint]

In orice fiinta exista in mod natural tendinta de a fugi de durere (care ne avertizeaza asupra pericolelor) si a cauta o stare de bine (care este promisa de placere).Aceasta se intampla in cazul fiintei umane in planul corporal (inclusiv cel alimentar),la nivel psihic personal, in plan social,-cand e ne facem prieteni sau evitam unele contacte sociale.Pervertirea acestei tendinte firesti se intampla atunci cand omul pierde echilibrul si fuge excesiv de durere , cautand excesiv placerea.Aceasta nu s-ar intampla daca omul ar cunoaste Adevarul si nadejea lui ar fi in ajutorul de la Domnul. Suntem insa slabi si se intampla sa ,,cadem''din nadejde in momente care ne depasesc puterea de adaptare la diverse situatii.
Atunci cand omul devine constient ca nu este durere mai mare decat cea sufleteasca si nici bucurie/placere mai mare decat a fi cu Dumnezeu, facand ce e bine inaintea Lui,ei bine, doar atunci va avea un echilibru stabil,pentru ca intelege necesitatea de a suporta uneori neplaceri trupesti, ca ,,tratament'' pentru suflet.Asa cum suportam un regim pentru sanatatea trupului.
Nevoia de a ne hrani este naturala si placerea care o insoteste deasemeni;gusturile neplacute ne pot semnala ca e ceva in neregula cu mancarea; problema apare atunci cand omul mananca pentru placerea pe care actul de a manca i-o furnizeaza si cauta sa-si rafineze placerea de a manca,combinand tot felul de arome cat mai exotice. Ceea ce se intampla, fara ca el sa-si dea seama este ca ajunge in acest fel sa se preocupe prioritar de mancare pentru placere,astfel placerea reusind sa se faca idol/dumnezeu in viata lui, deoarece ocupa locul cel mai de cinste in viata lui.
Deoarece am evidentiat ca adevarata problema este cea a indreptarii intregii energii si a atentiei in directia placerii,facand din aceasta dumnezeu/idol, astfel devine clar ce ar fi de facut: anume mentinandu-ne atentia cat de mult putem la Adevaratul Dumnezeu, prin rugaciune neantrerupta,sa-i cerem ajutorul pentru indreptare, in timp ce tinem postul asa cum este el randuit de cunoscatori, evitand chiar si mancarurile de post care ne produc placere,ori din acestea doar sa gustam, fara saturare si implinirea poftei. In primul rand aceasta atitudine va restabili locul firesc al Dumnezeirii in sufletul nostru redand lui Dumnezeu atentia ce i se cuvine si facand sa ne indreptam puterile sufletesti spre Acela care ne vindeca. DOMNE AJUTA.

În prealabil postat de The_Fallen

Nu imi foloseste la nimic sa gatesc mancaruri gustoase.
Ideea era sa gasesc placere in mancarea simpla, fara gust, pentru a ingenunchea pofta si servirea simturilor.
Ma asteptam la o practica izvorata probabil din viata de calugar, o atitudine, ceva, care sa poata sa fie aplicat, pentru ca vointa singura, fara un vehicul prin care sa se proiecteze asupra lumii din jur nu are impact.
Poate o rugaciune anume? Un fel de exercitiu de disciplina si autocontrol?

Acele mancaruri sunt simple; iar ca sa fie fara gust, nu mai pune sare; supa, mai zeama lunga. Iar alaturi muraturi. Asa se mananca la manastire. Mananci ce primesti si multumesti inainte si dupa mancare.

Dar sa stii, ca si la manastire mancarea are gust, caci e facuta cu binecuvantare si cu multa rugaciune.

În prealabil postat de The_Fallen

Ma asteptam la o practica izvorata probabil din viata de calugar, o atitudine, ceva, care sa poata sa fie aplicat, pentru ca vointa singura, fara un vehicul prin care sa se proiecteze asupra lumii din jur nu are impact.

Îţi recomand să citeşti Medicina Isihastă şi Reţetele Medicinii Isihaste - Ierom. Ghelasie Gheorghe.