Nascatoare de Dumnezeu ?

[cezar_ioan]

Capitolul XVI "Viaţa Maicii Domnului"

Marea ei îndrăzneală
Hristos îi răspunsese foarte clar Maicii Sale: "Nu a venit încă ceasul Meu, adică nu a venit vremea să fac minuni, am Eu planurile Mele", însă de dragul ei Şi-a refăcut planul. Şi Evanghelistul consemnează: Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileei şi s-a arătat slava Sa (Ioan 2,11).

Cu siguranţă, ca Atotcunoscător, Iisus a ştiut că Maica Lui Îi va strica planurile.
Ştia că în Cana va face această primă minune, cu toate că nu fusese în plan să facă aici prima minune. Şi asta, ca să ne arate că doar de dragul ei este gata să schimbe şi să zădărnicească planurile Sale cele înţelepte.
Pentru că vinul se terminase, înseamnă că şi masa ajunsese spre sfârşit, aşa încât cu toţii băuseră vin. Cu toate acestea, Iisus, pentru a nu strica bucuria Maicii Sale, Şi-a schimbat planurile.
Să ne gândim ce ar fi făcut dacă ar fi fost nevoie cu adevărat de vin. Să ne gândim ce-ar fi făcut atunci când L-ar fi rugat Maica Sa pentru ceva cu mult mai serios decât vinul. Să ne gândim ce ar fi făcut dacă L-ar fi rugat pentru sufletele noastre.
Iată, Biserica îi cântă Maicii Domnului: "Ştim bunătăţile tale, ştim că orice vrei vei dobândi." Toate sunt în mâna Maicii Domnului, rugăciunea ei este poruncă.

[Lucian008]

În prealabil postat de cezar_ioan

Capitolul XVI "Viaţa Maicii Domnului"

Marea ei îndrăzneală
Hristos îi răspunsese foarte clar Maicii Sale: "Nu a venit încă ceasul Meu, adică nu a venit vremea să fac minuni, am Eu planurile Mele", însă de dragul ei Şi-a refăcut planul. Şi Evanghelistul consemnează: Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileei şi s-a arătat slava Sa (Ioan 2,11).

Cu siguranţă, ca Atotcunoscător, Iisus a ştiut că Maica Lui Îi va strica planurile.
Ştia că în Cana va face această primă minune, cu toate că nu fusese în plan să facă aici prima minune. Şi asta, ca să ne arate că doar de dragul ei este gata să schimbe şi să zădărnicească planurile Sale cele înţelepte.
Pentru că vinul se terminase, înseamnă că şi masa ajunsese spre sfârşit, aşa încât cu toţii băuseră vin. Cu toate acestea, Iisus, pentru a nu strica bucuria Maicii Sale, Şi-a schimbat planurile.
Să ne gândim ce ar fi făcut dacă ar fi fost nevoie cu adevărat de vin. Să ne gândim ce-ar fi făcut atunci când L-ar fi rugat Maica Sa pentru ceva cu mult mai serios decât vinul. Să ne gândim ce ar fi făcut dacă L-ar fi rugat pentru sufletele noastre.
Iată, Biserica îi cântă Maicii Domnului: "Ştim bunătăţile tale, ştim că orice vrei vei dobândi." Toate sunt în mâna Maicii Domnului, rugăciunea ei este poruncă.

Ce poate fi mai elocvent decat atat?
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi.

E uimitor felul în care Îl cunoaștem pe Dumnezeu aici, la nunta din Cana, la răspunsul pe care i-l dă Maicii Domnului - omului în ultimă instanță. Căci vedem că iubirea, delicatețea, dorința de a nu-i face supărare Îl face să-și schimbe planul. Dumnezeu îl primește pe om ca partener la creația Sa, la planul Său privind lumea. Planul Său îl ia în considerare pe om, din iubire, în cel mai înalt grad, îl consideră parcă chiar partener egal, din moment ce nu își impune voia proprie, ci chiar o supune unui om.
Planul lui Dumnezeu cu lumea depinde, iată, de voința, dorința, rugămintea (rugăciunea) omului.

Dumnezeu ascultă de om.

Totuși, nu întotdeauna, căci atunci când Petru Îl roagă să evite Crucea, îi răspunde abrupt: „Înapoia mea, satană!”. Deci nu ne răspunde atunci când voia noastră este rea.

[cezar_ioan]

Transcriu din Partea II, Cap. II

Sunt două feluri de feciorie pe care le observăm la Maica Domnului:
cea păstrată de ea însăşi prin lupta sa personală
şi cea dăruită de Dumnezeu, cea minunată, căci prin minune rămâne fecioară şi când a luat în pântece fără de sămânţă şi când a născut fără de stricăciune.
"Ai rămas fecioară, mai presus de cuget şi de înţelegere" (Cântare la Vecernia de sâmbătă, glasul al 7-lea)

Prin lupta ei

Sufletul este curat, feciorelnic, atunci când nu este întinat de gânduri murdare.
Trupul poate fi feciorelnic, dar sufletul poate fi desfrânat.
Întâi desfrânează sufletul şi apoi trupul. Nu se întinează trupul dacă înainte nu s-a întinat şi sufletul.
Este mult mai uşor să îşi ţină cineva trupul curat decât sufletul.
Pentru a-şi păstra cineva sufletul curat este nevoie de o luptă dură, dusă pe parcursul întreg al vieţii.
Înainte de Hristos chiar şi fecioria trupului este greu de păstrat, cu atât mai mult fecioria sufletului. Şi iată că tânăra Maria, trăind într-o astfel de lume şi fără a avea un model, s-a nevoit aşa încât a urcat până la gradul desăvârşit al fecioriei. A rămas fecioară nu doar în trupul ei, ci şi în sufletul ei. (Sf. Ioan Damaschin, PG 94, 1160)
Toate simţurile ei şi toate funcţiile sufletului şi trupului erau străine de orice întinăciune. (Sf. Grigorie Palama, PG 151, 172, Omilia 52, 8)

Clipa când s-a învederat adâncul cel de neînţeles al fecioriei a fost momentul Bunei Vestiri.
Tânăra Maria era singură în casă când Arhanghelul Gavriil i s-a înfăţişat în chipul unui tânăr preafrumos şi i-a făcut o propunere: să nască un copil.
Maria ştia că fără de bărbat nu se nasc copiii, însă nici sufletul ei preacurat nici adâncul conştiinţei ei nu s-a mişcat. Nici o clipă nu a apărut dorinţa nepotrivită. Nu şi-a mijlocit o presimţire sau măcar o pregustare a dorinţei pătimaşe, deoarece era străină de orice astfel de dorinţă. (Sf. Palama, idem)

Aşa ceva l-a minunat şi pe Arhanghelul Gavriil:
"De frumuseţea fecioriei tale şi de prealuminoasa curăţie a ta, Gavriil mirându-se a strigat ţie, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică îţi voi aduce ţie, sau cum te voi numi pe tine nu mă pricep şi mă minunez. Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit zic ţie: bucură-te, ceea ce eşti plină de har!" (Tropar, glasul al 3-lea, în Catismele Duminicii)
Particularitatea Maicii Domnului nu stă în faptul că a rămas trupeşte fecioară, ci că a rămas şi sufleteşte pe deplin fecioară. Atunci când imităm fecioria ei la trup, noi micşorăm cu mult bunătatea şi curăţia Maicii Domnului. "Toată slava fiicei împăratului este înlăuntru" (Psalmi 44, 15)

[cristiboss56]

http://www.youtube.com/watch?v=-iAucO3qnbw

[cezar_ioan]

Proorocul Iezechiel a văzut în vedenie poarta din răsărit a unui templu ce era închisă şi L-a auzit pe Domnul zicîndu-i:
"Această poartă va rămâne închisă, nu se va deschide niciodată şi nimeni nu va intra prin aceasta decât numai Domnul, dar şi atunci poarta va fi închisă." (Iezechiel 44, 2).
Templul pe care l-a văzut Proorocul Iezechiel era însăşi Maica Domnului.
Prin poarta închisă a templului Maicii Domnului S-a născut Hristos, după cum şi Biserica grăieşte: "Bucură-te, poartă, bucură-te, uşa tainei celei de cinste!"
Biserica noastră preamăreşte fecioria Maicii Domnului făcînd o paralelă între fecioria ei şi trecerea Mării Roşii:
"În Marea Roşie chipul Miresei celei neispitite de nuntă s-a scris de demult." (Doxologie, glasul al 5-lea)
Atunci marea s-a despărţit în mijlocul poporului evreu, stînd ca un perete de apă. S-a făcut trecere şi uscat pentru evreii ce ieşiseră sub îndrumarea lui Moise din Egipt. Au trecut marea fără să îşi ude picioarele.
Acesta este chipul zâmislirii şi naşterii fără de stricăciune a Mântuitorului din Fecioara Maria.
Atunci adâncul l-a trecut cu picioare neudate în Israel, acum pe Hristos L-a născut fără de sămânţă Fecioara. Apoi marea s-a adunat înapoi, aşa cum era înainte, nemaitrecînd nimeni prin adâncul ei. La fel şi Hristos, ieşind din Fecioara. Nimeni altul nu a mai trecut, aşa cum nici prin Marea Roşie nimeni nu a mai trecut.

Maica Domnului a fost fecioară înainte de naştere, în timpul sarcinii şi după naşterea Fiului ei. Cele trei stele care sunt zugrăvite pe icoanele Maicii Domnului, două pe umeri şi una pe cap, simbolizează această veşnică feciorie a ei.

Îngerii, heruvimii şi serafimii stau în jurul tronului luminos al lui Dumnezeu,
în timp ce Fecioara a devenit tron al lui Dumnezeu.
L-a ţinut în braţele ei pe Domnul, Cel ce este înfricoşător pentru îngeri: "Pe tine, de Care tremură cetele cereşti, ca Dumnezeu vâzîndu-Te pe Tine cea curată, Te îmbrăţişează ca pe Fiul ei". (Cântarea a VIII-a din Triod, săptămâna a III-a din post)

Îngerii, serafimii, heruvimii se acoperă, neputînd îndura lumina slavei Domnului, îşi ascund feţele lor, iar Fecioara L-a purtat înlăuntrul ei, L-a îmbrăţişat, L-a alăptat pe Cel de a cărui dumnezeiască strălucire îngerii îşi acoperă feţele slujindu-L, pe Acesta L-a întrupat şi L-a ţinut Preacurata în chip văzut.

[myself00]

În prealabil postat de cezar_ioan

Capitolul XVI "Viaţa Maicii Domnului"

Toate sunt în mâna Maicii Domnului, rugăciunea ei este poruncă.

Ferească Dumnezeu! Ce spui tu e blasfemie curată!

[Lucian008]

În prealabil postat de myself00

Ferească Dumnezeu! Ce spui tu e blasfemie curată!

Poate ca exprimarea e putin fortata. Dar... toate rugaciunile Maicii sunt ascultate.

[myself00]

În prealabil postat de cezar_ioan

Capitolul XVI "Viaţa Maicii Domnului"

Marea ei îndrăzneală
Hristos îi răspunsese foarte clar Maicii Sale: "Nu a venit încă ceasul Meu, adică nu a venit vremea să fac minuni, am Eu planurile Mele", însă de dragul ei Şi-a refăcut planul. Şi Evanghelistul consemnează: Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileei şi s-a arătat slava Sa (Ioan 2,11).

Mântuitorul a manifestat respect față de fecioara Maria asemeni unui fiu, dând curs cererii sale. Nu i-ar fi stat în fire s-o refuze!