Pîinea noastră cea spre fiinţă

E adevărat că trebuie să se acorde atenție și pâinii aduse la altar; e adevărat și că prescurile nu sunt pregătite de oricine, și este bine că este așa. Însă consider că nu trebuie să ne preocupăm în exces de aspectul ăsta, nu mai mult de cât o face deja Biserica. Ea le-a rânduit bine de multă vreme.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de N.Priceputu

E adevărat că trebuie să se acorde atenție și pâinii aduse la altar; e adevărat și că prescurile nu sunt pregătite de oricine, și este bine că este așa. Însă consider că nu trebuie să ne preocupăm în exces de aspectul ăsta, nu mai mult de cât o face deja Biserica. Ea le-a rânduit bine de multă vreme.

De cîtă vreme încoace ştii că se foloseşte făina albă pentru prescuri? Eu sînt convins că trecerea de la făina integrală este relativ recentă şi oamenii bisericii nu au ţinut cont de diferenţele dintre aceste două substanţe atît de diferite. Doar e tot făină, nu? Şi apoi, arată mai bine aia albă, deci trebuie să fie mai bună ca aia maronie şi "impură", cu coajă, bleah...

Știu că acorzi o importanță deosebită alimentației. Dar nu cred că ar trebui să fie pricină de poticnire pâinea folosită la Sfânta Împărtășanie, chiar dacă în vechime se folosea altă făină. Este dumnezeiască.

Te afectează, oare, când te împărtășești, gândul că înghiți puțină făină albă (pe care, eventual, o consideri otravă)?
Pentru că dacă este așa, e, cu siguranță, o ispită.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de N.Priceputu

Știu că acorzi o importanță deosebită alimentației. Dar nu cred că ar trebui să fie pricină de poticnire pâinea folosită la Sfânta Împărtășanie, chiar dacă în vechime se folosea altă făină. Este dumnezeiască.

Te afectează, oare, când te împărtășești, gândul că înghiți puțină făină albă (pe care, eventual, o consideri otravă)?
Pentru că dacă este așa, e, cu siguranță, o ispită.

A, nicidecum nu e vorba de mine. Problema este că biserica nu şi-a dat seama că s-a produs o greşeală, treptat, de-a lungul timpului. Asta e metoda cea mai eficientă de a face un rău la scară mare: după cîteva generaţii o minciună ajunge să treacă drept adevăr, negrul devine alb şi nici un cleric nu-şi va pune problema dacă schimbarea e canonică sau nu. Căci dacă s-ar fi propus brusc să se facă prescuri din făină albă, în mod sigur biserica ar fi respins aşa o găgomănie.

[DragosP]

Ai ridicat problema asta duhovnicului tău?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de DragosP

Ai ridicat problema asta duhovnicului tău?

Încă nu, dar urmează.

Însă ştiu că pe forum citesc şi ochi hirotonisiţi. Ar fi bine să mediteze la această problemă.

[dobrin7m]

În prealabil postat de N.Priceputu

Știu că acorzi o importanță deosebită alimentației. Dar nu cred că ar trebui să fie pricină de poticnire pâinea folosită la Sfânta Împărtășanie, chiar dacă în vechime se folosea altă făină. Este dumnezeiască.

Te afectează, oare, când te împărtășești, gândul că înghiți puțină făină albă (pe care, eventual, o consideri otravă)?
Pentru că dacă este așa, e, cu siguranță, o ispită.

Aveti dreptate, este o ispita.
Omenirea a progresat in 2000 ani si asta si cu voia lui Dumnezeu.

[Dumitru73]

În prealabil postat de dobrin7m

Aveti dreptate, este o ispita.
Omenirea a progresat in 2000 ani si asta si cu voia lui Dumnezeu.

un prieten de-al meu, preot, îmi spunea că el foloseşte doar vin de ţară din sursă sigură, pentru că este curat.
dar marea majoritate folosesc vin din comerţ, plin cu sulfiti.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Dumitru73

dar marea majoritate folosesc vin din comerţ, plin cu sulfiti.

Printr-un Responsum la o intrebare a unui episcop, Sfantul Oficiu al Inchizitiei a statuat in mai 1901 ca adaugarea de sulfiti mentine atat caracterul valid, cat si caracterul licit al consacrarii.

De asemenea, in anul 1922 arhiepiscopul de Tarracona adreseaza o intrebare formala Sfantului Oficiu: "In cadrul Jertfei Liturgice, poate fi folosit un vin care provine din must de struguri, daca a fost tratat cu anhidrida sulfuroasa sau cu bisulfit de potasiu ?" Raspunsul, publicat in Il Monitore din Octombrie 1923: "Raspuns afirmativ".



Chiar si cand vinul da semne evidente ca fermenteaza (=se oteteste), vorbim de o materie valida, desi de asta data ilicita pentru consacrare.
Deci, preotul care observa ca vinul este otetit, il va arunca. Dar, daca a fost deja folosit pentru consacrare, va fi tratat ca specie real consacrata.

Mai multe detalii aici: http://wdtprs.com/blog/2011/03/quaer...alid-for-mass/

Si explicatii mai tehnice aici: http://validaltarwine.com/wp-content...iew_merged.pdf

Consider ca Sfanta Biserica s-a pronuntat suficient de clar intr-o materie in care are competenta: aceea a materialelor potrivite pentru Euharistie, iar a considera ca procedeaza gresit imi pare un lucru care nu vine de la Dumnezeu.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Printr-un Responsum la o intrebare a unui episcop, Sfantul Oficiu al Inchizitiei a statuat in mai 1901 ca adaugarea de sulfiti mentine atat caracterul valid, cat si caracterul licit al consacrarii.

De asemenea, in anul 1922 arhiepiscopul de Tarracona adreseaza o intrebare formala Sfantului Oficiu: "In cadrul Jertfei Liturgice, poate fi folosit un vin care provine din must de struguri, daca a fost tratat cu anhidrida sulfuroasa sau cu bisulfit de potasiu ?" Raspunsul, publicat in Il Monitore din Octombrie 1923: "Raspuns afirmativ".



Chiar si cand vinul da semne evidente ca fermenteaza (=se oteteste), vorbim de o materie valida, desi de asta data ilicita pentru consacrare.
Deci, preotul care observa ca vinul este otetit, il va arunca. Dar, daca a fost deja folosit pentru consacrare, va fi tratat ca specie real consacrata.

Mai multe detalii aici: http://wdtprs.com/blog/2011/03/quaer...alid-for-mass/

Si explicatii mai tehnice aici: http://validaltarwine.com/wp-content...iew_merged.pdf

Consider ca Sfanta Biserica s-a pronuntat suficient de clar intr-o materie in care are competenta: aceea a materialelor potrivite pentru Euharistie, iar a considera ca procedeaza gresit imi pare un lucru care nu vine de la Dumnezeu.

era un exemplu pentru cei ce au îndoieli in ce priveşte folosirea găinii albe la împărtăşanie.