Pîinea noastră cea spre fiinţă

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Florin-Ionut

http://www.grainmillandwheatgrinder....ite-flour.html
http://blog.kathrynmcgowan.com/2009/...tory-of-flour/
http://www.angelfire.com/journal/mil...n/history.html

Se pare că cel devreme de prin 1870, de cînd au apărut tehnologii noi de măcinare care au permis separarea miezului de restul bobului. Problema e că atunci oamenii nu ştiau ce pierd, dar astăzi nici cei ce ştiu nu cumpără făină integrală.

Dacă e să facem şi puţină teologie, cît ne pricepem, noi folosim doar o parte a bobului de grîu pentru a o transforma în Trupul Lui Hristos. Trupul reprezintă întîlnirea noastră într-un singur TOT, este întregirea Bisericii întru Hristos Cel din potir. Ar trebui să fie scopul pentru care mergem la Liturghie săptămînal. Dar, în loc să fie folosit întreg bobul de grîu pentru asta, astăzi se foloseşte doar o parte - şi cea mai slabă calitativ - ceea ce poate fi şi o greşeală de ordin teologic.
Sau poate că ne arată simbolic starea decimată a bisericii ortodoxe a anului 2013, care în loc să fie întreagă este de fapt ciopîrţită în bucăţele prin lucrarea celui supranumit "Despărţitorul" lumii acesteia.

Frate, poate că sunt motive întemeiate în spatele aecstei subtile "inovaţii". Nu ar fi prima dată în istoria Bisericii, întrucât viaţa liturgică nu e, totuşi, o eprubetă sterilă închisă ermetic într-o piramidă egipteană...:) Ci e deschisă la oamenii care vin în Biserică şi la lumea din care aceştia provin.
Mi se pare o problemă de mare discernământ, abordabilă optim doar de către sinodalii împuterniciţi cu rezolvarea unor astfel de probleme, să ţinem Tradiţia în delicat acord cu oamenii fiecărei epoci în parte...
Cu siguranţă unele conţinuturi sunt păstrate strict în forma lor veche, de la începuturi, altora însă li s-a îngăduit o anumită plasticitate.
Grea treabă de a discerne astfel de lucruri şi cred că, oricum, nu e slujirea la care suntem noi chemaţi - ci ierarhii şi gheronii, reuniţi în sinoade.

De fapt, ce e mai important: culoarea şi mărimea bobului de grâu sau prefacerea darurilor prin rugăciunile preotului şi ale credincioşilor sub lucrarea Duhului Sfânt?
Ce preţuim noi mai întâi: materia Tainei sau Harul Dumnezeiesc care ne curăţeşte şi sfinţeşte?

(Dacă punem accent prea mare pe materie, eu cred (să fiu iertat) că ne ocupăm mai degrabă cu magia sau cu forme de idolatrie.)

[adam000]

În prealabil postat de cezar_ioan

Ce preţuim noi mai întâi: materia Tainei sau Harul Dumnezeiesc care ne curăţeşte şi sfinţeşte?

Bine punctat!

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de cezar_ioan

Frate, poate că sunt motive întemeiate în spatele aecstei subtile "inovaţii". Nu ar fi prima dată în istoria Bisericii, întrucât viaţa liturgică nu e, totuşi, o eprubetă sterilă închisă ermetic într-o piramidă egipteană...:) Ci e deschisă la oamenii care vin în Biserică şi la lumea din care aceştia provin.
Mi se pare o problemă de mare discernământ, abordabilă optim doar de către sinodalii împuterniciţi cu rezolvarea unor astfel de probleme, să ţinem Tradiţia în delicat acord cu oamenii fiecărei epoci în parte...
Cu siguranţă unele conţinuturi sunt păstrate strict în forma lor veche, de la începuturi, altora însă li s-a îngăduit o anumită plasticitate.
Grea treabă de a discerne astfel de lucruri şi cred că, oricum, nu e slujirea la care suntem noi chemaţi - ci ierarhii şi gheronii, reuniţi în sinoade.

De fapt, ce e mai important: culoarea şi mărimea bobului de grâu sau prefacerea darurilor prin rugăciunile preotului şi ale credincioşilor sub lucrarea Duhului Sfânt?
Ce preţuim noi mai întâi: materia Tainei sau Harul Dumnezeiesc care ne curăţeşte şi sfinţeşte?

(Dacă punem accent prea mare pe materie, eu cred (să fiu iertat) că ne ocupăm mai degrabă cu magia sau cu forme de idolatrie.)

Să aşteptăm aşadar ierarhii să convoace o serie de întîlniri pe această temă. Eu mă îndoiesc de aşa ceva. Pînă una-alta, am tras un semnal de alarmă pentru cine are urechi de auzit.

Este adevărat că este mai importantă prefacerea, însă nu rezultă de aici că materia folosită în Taina Euharistiei nu este importantă. Ca dovadă este alegerea vinului despre care s-a mai vorbit pe forum în alte părţi.

Pe mine mă doare şi cînd văd munţii de anaforă care se împart mulţimii la sfîrşit. În loc să fie o pîine sfinţită de calitate, este o pîine de proastă calitate dată oamenilor în-loc-de-Dar. Pe lingă faptul că înlocuieşte Sfînta Împărtăşanie, înlocuieşte şi pîinea cea bună căreia lumea i-a şi uitat gustul.

De la un semnal de alarmă public pînă la idolatrie e cale lungă. Văzînd că nimeni nu discută nicăieri despre asta, mă autosesizez eu în speranţa că altcineva cu autoritate şi cu niţel discernămînt va escalada problema mai departe.