Pedeapsa pentru pacate

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de antoniap

Azi nu mai mor batrani, mor mai mult tineri. Din 10 morti, doar unul singur moare de batranete!

,,Dupa o zi incarcata la biserica, doresc sa ma linistesc meditand si scriind aceste randuri. Am inmormantat azi o tanara de 33 de ani. Acum 2 saptamani alta de 35 de ani. Cea de azi nu era casatorita dar era singurul copil a unei bite mame vaduva de sot de cativa ani buni. Cea de acu doua saptamani era maritata si a lasat in urma doi copii mici de 5 si 7 ani si un sot.

Maine cine va mai urma?

Oare de ce trecem chiar si peste aceste mesaje, evitand sa le citim, fiindca par ca o amenintare asupra personalitatii noastre? Tot ce ne tulbura tabieturile si "micile" noastre pacate pe care le tratam cu toata ingaduinta, ne transforma in razboinici si suntem in stare sa rasturnam muntii, numai sa nu ni se spuna noua ce trebuie sa facem...
Cu ceva timp in urma spuneam despre fratele sotiei mele care era internat la Cluj, bolnav de cancer... A doua zi se sfarsea dupa nici trei luni da la aflarea vestii... 55 de ani. A lasat in urma sotia, doi copii studenti si o afacere careia doar el stia cum sa-i faca faţa. La inmormantare am descoperit lucruri nestiute decat de Dumnezeu si de foarte putine persoane, fiindca se pare ca a fost cu mult mai de folos celorlalti decat propriei familii. Pentru toate acele fapte si pentru multe pe care nici nu le stim, a fost inmormantat in curtea bisericii si nu in cimitir.
O saptamana dupa inmormantare mi-am petrecut-o in acea zona pentru a ajuta cumnata vaduva sa puna la punct o parte dintre lucrurile pe care el nu reusise sa le puna. In fiecare seara cand ne adunam, discutiile alunecau tot in directia afacerilor care pareau sa fie mereu o prioritate. Totusi, in preziua plecarii, am decis sa ating problema mantuirii, mai ales fiindca imi statea pe suflet faptul ca nu fusese spovedit de cand era copil... Si a fost ca si cum as fi pus kerosen peste un bat aprins de chibrit. Desi erau lucruri banale si stiute de orice crestin-ortodox, inversunarea era atat de puternica incat pareau sa intareasca odata in plus spusa: "Nu arunca margaritare porcilor, sa nu se intoarca si sa te sfasie!"...
"De ce vorbesti despre astfel de lucruri? Nu vreau sa-mi spui! NU VREAU sa stiu!!!" Asa striga fratele celui decedat, acum inca in putere si sanatos...
Si din pacate nu am observat asta numai la el, ci la multi in jur. Nu deranjeaza pe nimeni ca tii post sau ca mergi la biserica... Poate doar o ironie subtila, sau o judecare directa cum ca ar trebui sa ai inclinatii mai pragmatice, fiindca viata e dura si mai trebuie si traita!... Dezastru are loc in momentul in care ii amintesti ca e muritor si ca fiecare "frate" al nostru care pleaca, e un semn ca vom urma si noi intr-o zi!... "Nu vreau sa-mi spui! Nu vreau sa stiu!!!"
De ce ne ascundem? De cine? Pana cand? Avem macar idee ce pierdem? Omul poate fi asemanat cu un computer. Daca l-a preocupat cele din jurul lui, a putut asimila enorm, daca nu, doar strictul necesar. Dar un om care nu e conectat la Dumnezeu este ca un computer fara conectie la internet. Fie ca ai o memorie incarcata de informatii extrem de utile, fie una mai "modesta", fara "conectie" ramai singur si rupt de lume. Cum poti sa-i explici celui "rupt", ce inseamna sa fii "conectat"? Atat timp cat nu are in "memorie" acel gen de informatie, o va "detecta" ca pe un virus...
Nu stiu de ce refuza oamenii sa se descatuseze din robie, dar stiu ca nu sunt vrednic de nimic, daca in loc sa convinga cuvintele mele, mai rau au zguduit orgolii si s-au spus cuvinte grele, care, daca as fi tacut, nu s-ar fi spus niciodata?!...

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Nu stiu de ce refuza oamenii sa se descatuseze din robie, dar stiu ca nu sunt vrednic de nimic, daca in loc sa convinga cuvintele mele, mai rau au zguduit orgolii si s-au spus cuvinte grele, care, daca as fi tacut, nu s-ar fi spus niciodata?!...

Iata o problema serioasa de care atarna bine nostru vesnic. Mantuitorul ne cheama la cina, prin necazuri, prin boli sau pur si simplu printr-un om, dar nu ne forteaza vointa. Ne da posibilitatea sa alegem pana in ultima clipa. Si vom primi si rasplata in functie de alegerile noastre.

Acum nu te mahni pentru ca nu a fost pregatit sa primeasca cuvintele tale. Duhul lumesc e puternic, iar lucrarea de apostolat e presarata cu ispite. Poate ca intr-o zi isi va aduce aminte de cuvintele tale. Poate chiar zguduirea unor orgolii e inceputul lucrarii.

Un om duhovnicesc e recunoscator celui care ii da un sfat, caci se smereste. Un om lumesc il respinge, pentru ca nu sunteti in acelasi duh. Priveste-l cu dragoste, de pe pozitia pacatosului, daca vrei sa-l castigi, luand seama la tine sa nu cazi si tu in ispita. Daca vezi ca acum nu poate sa-ti primeasca sfatul, mai bine spui o rugaciune pentru el decat sa te tulburi peste masura din cauza lui.

Un sfant l-a castigat pe un calugar ce cazuse in desfranare mintind si spunand ca si el a cazut in acelasi pacat. Si-a pus problema mantuirii lui si a fratelui sau de pe pozitia pacatosului, iar cel care gresise nu se mai simtea complexat de prezenta celuilalt.

Sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne vindece sufletele si trupurile noastre si sa auzim si noi precum slabanogul din Capernaum: ,,Fiule, iertate iti sunt pacatele tale!"

Foarte frumos spunea parintele in predica de astazi ca atunci cand noi avem un necaz e bine sa zicem: ,,Pentru pacatele mele mi se intampla acestea."
Iar cand are altcineva un necaz, in loc sa judecam, e mult mai bine sa spunem: ,,Pentru slava lui Dumnezeu patimeste fratele meu."

Foarte frumoasa Evanghelia de astazi:

,,Si intrand iarasi in Capernaum, dupa cateva zile s-a auzit ca este in casa.

Si indata s-au adunat multi, incat nu mai era loc, nici inaintea usii, si le graia lor cuvantul.

Si au venit la El, aducand un slabanog, pe care-l purtau patru insi.

Si neputand ei, din pricina multimii, sa se apropie de El, au desfacut acoperisul casei unde era Iisus si, prin spartura, au lasat in jos patul in care zacea slabanogul.

Si vazand Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale!

Si erau acolo unii dintre carturari, care sedeau si cugetau in inimile lor:

Pentru ce vorbeste Acesta astfel? El huleste. Cine poate sa ierte pacatele, fara numai unul Dumnezeu?

Si indata cunoscand Iisus, cu duhul Lui, ca asa cugetau ei in sine, le-a zis lor: De ce cugetati acestea in inimile voastre?

Ce este mai usor a zice slabanogului: Iertate iti sunt pacatele, sau a zice: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla?

Dar, ca sa stiti ca putere are Fiul Omului a ierta pacatele pe pamant, a zis slabanogului:

Zic tie: Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta.

Si s-a sculat indata si, luandu-si patul, a iesit inaintea tuturor, incat erau toti uimiti si slaveau pe Dumnezeu, zicand: Asemenea lucruri n-am vazut niciodata.''
Evanghelia dupa Marcu 2 (1-12)

Si acum ma intreb:

,,Cine e slabanogul?
Cine sunt cei laudati de Hristos?
De ce au fost ei laudati?"

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de antoniap

Acum nu te mahni pentru ca nu a fost pregatit sa primeasca cuvintele tale. Duhul lumesc e puternic, iar lucrarea de apostolat e presarata cu ispite. Poate ca intr-o zi isi va aduce aminte de cuvintele tale. Poate chiar zguduirea unor orgolii e inceputul lucrarii.

Mahnirea vine din propria neputinta si nevrednicie. De adus aminte isi va aduce cu siguranta, fiindca tocmai aceasta a starnit disputa. Dar imi doresc din tot sufletul sa fie altfel de data asta. Cu exact doi ani in urma, exact in acelasi loc, am avut o discutie de cateva ore cu cel care tocmai a raposat. Il rugam sa incerce sa renunte la fumat si sa se spovedeasca, mai ales fiindca il consideram mai bun crestin decat multi dintre cei care merg si la biserica, tin si post si se si spovedesc regulat. In ajutorul apelului meu (am aflat mai tarziu), a incercat la vreun an, un preot pe care nu l-am cunoscut, sa-l convinga sa se spovedeasca, fiindca multe facuse pentru biserica lui si era trecut ca si ctitor, la fiecare sf. liturghie, la proscomidie. Parea ca-l convinsese, dar ar fi dorit sa mearga impreuna cu sotia, iar ea (mi-a marturisit cu toata naivitatea de care este in stare un ignorant al credintei ortodoxe) s-a opus cu atata vehementa, incat el a batut in retragere. Si sub "observatia" ei atenta, a stat in fiecare clipa din aceste trei luni petrecute prin spitale...
Acum aminteam despre acea discutie din urma cu doi ani cand cancerul inca nu se formase (dupa spusele medicilor care a aproximat inceputul la sub doi ani). Probabil acest amanunt a bulversat total pe cel care tocmai servise cina alaturi de mine, dar meniuri diferite!... Mai ales ca chiar i-am spus ca-si va aminti foarte clar aceasta discutie peste 10 ani, nu fiindca vreau eu, ci fiindca daca nu o spun eu, o s-o spuna si-o s-o tot repete multi altii in jurul lui!...

În prealabil postat de antoniap

Priveste-l cu dragoste, de pe pozitia pacatosului, daca vrei sa-l castigi, luand seama la tine sa nu cazi si tu in ispita. Daca vezi ca acum nu poate sa-ti primeasca sfatul, mai bine spui o rugaciune pentru el decat sa te tulburi peste masura din cauza lui.

Dragostea si ingaduinta nu cred ca se poate pune sub semnul indoielii. Acelasi subiect de discutie tocmai il avusesem la telefon cu unul dintre frati, care la fel a avut o reactie violenta, cand a venit vorba de o spovedanie, macar o data pe an... Iar despre dragostea dintre frati, ce sa spun decat ca este sublima. La fel si cu cumnatul: atat eu cat si el, simtim sincer cat de mult ne pretuim. Dar, atat timp cat "religia" este abstracta, fiecare e cu viata lui, si-atat. Daca indraznesti sa-i spui ca de fapt exista o alta prioritate pe aceasta lume, parca totul sare in aer... Iar tu te simti golit pe dinauntru pentru neputinta ta si pentru nevrednicia de care dai dovata, fiindca nu esti indeajuns de "diplomat", indeajuns de induhovnicit sa-l faci sa mediteze cu calm la ceea ce-i sugerezi intr-un moment pe care tu ai indraznit sa-l crezi "potrivit"... Dragoste cu de-a sila, nu se poate... Te doare, dar nu poti trece peste, fiindca nu ai "aderenta"... Macar in cazul fratelui, am avut puterea sa-i spun ca tocmai fiindca tin din tot sufletul la el, imi pasa cum se va prezenta ca si "crestin ortodox", cand ii va veni vremea... Daca nici la 60 de ani nu ne gandim la acestea, nu cumva facem jocul celui ce ne cheama la o altfel de "cina". Pentru ca si in cazul lui gaseam o mare asemanare care l-a scos din sarite pe frate: cumnatul decedat, obisnuia duminicile sa mearga sa joace sah, uneori aproape, alteori la celalalt capat de tara... Iar fratele meu merge in fiecare duminica dimineata sa joace sah cu prietenii... "Nu vreau sa-mi spui!... Nu vreau sa stiu!..."
Doamne, lumineaza-ne mintea si da-ne lacrimi de pocainta, ca tare mai suntem indaradnici la chemarea Ta!

[cristiboss56]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Nu stiu de ce refuza oamenii sa se descatuseze din robie, dar stiu ca nu sunt vrednic de nimic, daca in loc sa convinga cuvintele mele, mai rau au zguduit orgolii si s-au spus cuvinte grele, care, daca as fi tacut, nu s-ar fi spus niciodata?!...

Cred ca intrebarea asta si-o pune insusi Dumnezeu , caci de mai bine de doua mii de ani omul alege robia pacatului , in libertatea data !
Ori libertatea nu este buna , ori noi suntem mult prea slabi , ori pacatul are "dulceata" lui aparte , sau toate la un loc , nu stiu . . . !
Daca pe Hristos , Dumnezeul nostru , Il asculta din ce in ce mai putini , ce sa mai vorbim de "altii " , draga frate Culai !

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de cristiboss56

Cred ca intrebarea asta si-o pune insusi Dumnezeu , caci de mai bine de doua mii de ani omul alege robia pacatului , in libertatea data !
Ori libertatea nu este buna , ori noi suntem mult prea slabi , ori pacatul are "dulceata" lui aparte , sau toate la un loc , nu stiu . . . !
Daca pe Hristos , Dumnezeul nostru , Il asculta din ce in ce mai putini , ce sa mai vorbim de "altii " , draga frate Culai !

Uneori imi trec prin minte idei foarte ciudate, tot gandindu-ma la o modalitate mai simpla de a convinge pe cel drag. Imi imaginez ca port in buzunar un cui zdravan, iar cand vreau sa amintesc despre Mantuitorul Hristos, sa-i iau mana celui drag, dar indaradnic, si sa-l intep cu cuiul in palma, apoi sa-l intreb cum s-ar simti daca s-ar vedea inconjurat de o lume ostila, injurat, scuipat, batut si judecat pe nedrept apoi sa i se strapunga bratele si picioarele? Ar putea sa spuna: "Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!"? Pentru ce S-a rastignit Mantuitorul Hristos, daca noua chiar nu ne pasa de jertfa Lui, din moment ce nu ne invrednicim sa facem asa cum ne-a spus: "Cine nu va manca din Trupul Meu si nu va bea Sangele Meu, nu va putea intra in Imparatia Cerurilor!" Ce inseamna a fi "crestin ortodox" daca refuzam Jertfa?
Mi-e mila si de "altii", dar de cei dragi, mi se rupe inima, Cristi!...

[Demetrius]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

...
Nu stiu de ce refuza oamenii sa se descatuseze din robie, dar stiu ca nu sunt vrednic de nimic, daca in loc sa convinga cuvintele mele, mai rau au zguduit orgolii si s-au spus cuvinte grele, care, daca as fi tacut, nu s-ar fi spus niciodata?!...

Dacă ai fi tăcut, cuvintele grele nu s-ar fi spus, dar s-ar fi trăit cu seninătate ca fiind de Dumnezeu lăsate.
Dacă Iisus Hristos n-ar fi venit, Iuda nu L-ar fi vândut și nu s-ar fi spânzurat.
Deci păcatul e strigător la cer doar în fața Adevărului; Acesta trebuie spus și ajunge.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Demetrius

Dacă ai fi tăcut, cuvintele grele nu s-ar fi spus, dar s-ar fi trăit cu seninătate ca fiind de Dumnezeu lăsate.
Dacă Iisus Hristos n-ar fi venit, Iuda nu L-ar fi vândut și nu s-ar fi spânzurat.
Deci păcatul e strigător la cer doar în fața Adevărului; Acesta trebuie spus și ajunge.

Hm!... Acesta trebuie spus și ajunge. Daca ar fi atat de simplu, bisericile ar fi neincapatoare, nimeni n-ar mai minti, n-ar mai fura, n-ar mai insela, n-ar mai exista bogati si saraci, prosti si destepti... N-ar mai exista pacat si deci nici incepatori in cautarea lui Hristos... Si ce e mai trist, probabil ar lipsi smerenia... In lipsa unei constiinte incarcate de pacat, ma tem ca am fi tentati sa ne credem dumnezei...
Adevarat, acesta ar fi un ideal, intr-o civilizatie total lipsita de ipocrizie! Din pacate ceea ce vedem, este un miraj, ceea ce cautam, nu defineste tocmai "fericirea" si ceea ce primim, refuzam sa percepem ca o rasplata a propriilor noaste actiuni.

[Ekaterina]

Am citit o povestioara ce m-a ajutat sa inteleg in ce fel omul isi atrage asupra lui pedeapsa si in acelasi timp si cum poate scapa de ea.

Un tânăr voia să se căsătorească, dar viitoarea soţie i-a spus: "Nu vin după tine dacă nu scapi de tatăl tău. Fă-l să plece. Nu pot locui în aceeaşi casă cu tatăl tău". Tânărul o iubea. S-a dus la tatăl său şi i-a spus: "Tată, trebuie să-mi trăiesc şi eu viaţa pe pământ şi iată, viitoare mea soţie nu vrea să trăiască în aceeaşi casă cu tine. Îmi cere să te scot din casă, să te fac să pleci. Ce să fac? Sfătuieşte-mă. Trebuie să pleci. Dar cum s-o fac? Te iubesc şi pe tine".

Tatăl l-a înţeles pe loc şi i-a zis: "Voi pleca eu singur, dar am o singură rugăminte către tine". "Care?" a întrebat fiul. "Nu cine ştie ce, i-a spus tatăl. Să mă conduci, după ce vom ieşi din sat, până în vârful dealului, la un anume copac, pe care ţi-l voi arăta eu." Tânărului i s-a părut prea uşoară rugămintea tatălui.

Şi-a luat bătrânul cele de trebuinţă şi au plecat. Ajunşi la copacul cu pricina, tânărul a vrut să ştie: "De ce ai vrut să te aduc până aici, tată?"
Bătrânul i-a răspuns: "Pentru că tot până la copacul acesta l-am condus şi eu pe tatăl meu, într-o împrejurare asemănătoare. Ceea ce faci tu acum nu e decât fapta mea întoarsă către mine. De aceea am şi acceptat să plec. Primesc ceea ce merit!"

Auzind acestea, tânărul şi-a venit întru ale sale şi s-a întors cu tatăl său înapoi la casa lor. Aşa s-a sfârşit lanţul ispăşirilor. (Sursa: Ziarul Lumina)

Cateva cuvinte de folos in lupta cu pacatul:


2 din 2 Pacat si Virtute parintele Calistrat Barnova 1996