despre familia numeroasa si eticheta de "pocaiti"

[Ekaterina]

În prealabil postat de sophia

Eu am vrut cu ani in urma sa adopt copilul unei prietene care a ramas orfan pana la urma de amandoi parintii. Dar nu eram casatorita. Statul nu m-ar fi lasat.

Este nefiresc ca statul sa nu permita unei persoane singure sa adopte un copil. In viata reala exista si femei care isi cresc singure copilul si nu este considerat ceva nefiresc, doar ca este mai greu. Mai binele este dusmanul binelui. In loc sa fie adoptat de o singura persoana ramane in orfelinat sa se nenoroceasca acolo.

În prealabil postat de sophia

Nici eu nu inteleg de ce tocmai cei saraci fac multi copii si nu se gandesc. Sunt si sanatosi si fertili totusi.
Iar cei mai cu posibilitati sunt cei care nici nu fac multi copii, dar au si multe probleme de fertilitate.

Sa fii si bogat, sa ai si tot ce vrei, copii, casa, etc, ar fi fost prea minunat pentru viata asta care nu este perfecta. Nu exista om care sa nu poarte o suferinta in aceasta viata. Din exterior credem ca altii sunt fericiti, ca sunt mai impliniti ca noi, dar nu stim suferinta fiecaruia.

În prealabil postat de sophia

Dar ma doare cumplit acest permanent conflict intre cele doua grupuri (cei cu (multi) copii si cei care nu pot sa fac si isi doresc). Cei dun urma sunt atat de dispretuiti si de raniti.
Nu se poate face o colaborarea armonioasa din care sa poata profita si unii si altii? Sa dai macar in baby-sitting la vecini sau prieteni fara copii.
Sa organizezi ceva impreuna, inclusiv lectii. Sa-i lasi si pe cei fara copii sa se apropie de ei si sa contribuie cumva. Au si ei destule de dat, nu numai material.

Nu. Le dam in cap, scriem articole in care sa-i facem praf pe cei fara copii (vezi cele puse de Cristi la alta sectiune) si etc.

Sophia, nu exista un conflict real intre cei cu multi copii si cei fara copii, este doar ceva imaginar. Nu reusesc nici unii nici altii sa se puna in locul celorlalti. De exemplu cineva care nu are copii nu intelege cat de greu ii este unei persoane cu multi copii. Eu am doar doi, dar daca cineva ar veni o ora pe zi sa se joace cu ei, ar fi ceva de nedescris. I-as fi recunoscatoare fara sa pot exprima in cuvinte. Dar nu vine nimeni. Pentru ca nu se pune si in locul tau, asa cum poate eu avand copii nu inteleg in intreaga ei dimensiune aceasta suferinta, dar asta nu inseamna ca o dispretuiesc. Din contra, le doresc tuturor sa aiba copii, cand aud de familii care dupa multa asteptare vor avea un copil, ma bucur cu adevarat si le doresc tot binele.