cea mai buna religie

[cezar_ioan]

În prealabil postat de N.Priceputu

Recent am dat peste o anecdotă, pe care la rugămintea unui bun prieten o postez aici.

Terribilă!
De-asta îl iubesc şi îl critic eu mereu, fan nesăţios, pe Andrei Pleşu.

[AlinB]

Sincretism religios in cel mai fericit caz.
Genul de bancuri "spirituale" care le poti gasi pe la conferintele MISA>

[cezar_ioan]

În prealabil postat de AlinB

Sincretism religios in cel mai fericit caz.
Genul de bancuri "spirituale" care le poti gasi pe la conferintele MISA>

Ai sesizat jumătate din înţeles şi te-ai oprit, satisfăcut, la el. De ce nu mai faci încă un pas?
Păi, Aline, tocmai că despre asta ar putea să fie vorba. Despre religie şi toţi puii ei.
Sincretismul religios e consecinţa evidentă a proliferării religiei şi religiilor.
Lăsată la sol, ca viţa de vie fără arac, religia prinde umezeală şi proliferează.
Şi se înmulţeşte în ea însăşi, se încurcă precum părul nepieptănat, se complică şi răscomplică.

E un demers pur omenesc, pe orizontală: mai întâi divizăm analitic misterul şi aşa facem mai multe religii.
Apoi trecem la faza sintetică şi împletim între ele, în mod nou, original, diverse iţe. Iată sincretismul.

Or, anecdota atrage atenţia tocmai asupra acestui fapt: că Dumnezeu nu agreează chestiile astea omeneşti, că nu se ocupă cu ele, că pur şi simplu "nu le are" cu asta, vorba lui Pleşu.
Aşadar, dumnezeeşte este să facem ca Dumnezeu: să nu le avem nici noi cu religia, cu religiile, cu tot sincretismul. Să trecem prin ele, folosindu-ne cel mult de istoria religiei ca de o scară, până la un punct. Apoi, ajunşi în locul unde nu mai foloseşte scara (ci doar Scara!), să-i dăm scăriţei putrezi cu piciorul. Altfel nu păşim în cer nou şi pământ nou, ci rămânem pe scară.
Asta spune bancu. Eşti, oare, de acord?
M-aş bucura.

[cezar_ioan]

Cale strâmtă...
De-o parte hăul nihilismului şi-al necredinţei.
De alta hăul religiei.
Înainte habotnicia.
Iar din spate dracul, care ne împinge când într-o groapă când în alta...

Evident, singura soluţie e să ne prindă Cineva de ciuf şi să ne tragă-n sus...
(cu riscul, fie, de-a purta o vreme mop pe cap...:))

[AlinB]

În prealabil postat de cezar_ioan

Ai sesizat jumătate din înţeles şi te-ai oprit, satisfăcut, la el. De ce nu mai faci încă un pas?
Păi, Aline, tocmai că despre asta ar putea să fie vorba. Despre religie şi toţi puii ei.
Sincretismul religios e consecinţa evidentă a proliferării religiei şi religiilor.

Crestinismul este o religie, conform (majoritatii) definitiilor din dex.

E un demers pur omenesc, pe orizontală: mai întâi divizăm analitic misterul şi aşa facem mai multe religii.
Apoi trecem la faza sintetică şi împletim între ele, în mod nou, original, diverse iţe. Iată sincretismul.

Ignori un lucru f. important: printre formele omenesti de religie ca rezultat al "divizarii analitice ale misterului" se mai inscrie una care este produs al Revelatiei si Jertfei.

Or, anecdota atrage atenţia tocmai asupra acestui fapt: că Dumnezeu nu agreează chestiile astea omeneşti, că nu se ocupă cu ele, că pur şi simplu "nu le are" cu asta, vorba lui Pleşu.

Hristos a intemeiat o religie.
De fapt doua, daca stam sa ne gandim bine, fiind impartite la fel ca si Sf. Scriptura, in cea a VT si cea a NT.

Singurele care conteaza cu adevarat, a doua cuprinzand-o si implinind-o pe prima.

Sa spui ca Dumnezeu e strain si de astea, inseamna practic sa-l elimini pe Dumnezeu din istorie, sa elimini revelatia, prezenta lui Dumnezeu in istorie, Jertfa Sa si sa reduci totul la omenesti porniri, Dumnezeu ramanand pana la urma in sfere abstracte la care fiecare trebuie (si poate??) sa ajunga cum il taie capul.

Aşadar, dumnezeeşte este să facem ca Dumnezeu: să nu le avem nici noi cu religia, cu religiile, cu tot sincretismul. Să trecem prin ele, folosindu-ne cel mult de istoria religiei ca de o scară, până la un punct.

Nu stiu de care definitie din DEX a religiei te serversti atunci cand faci aceste afirmatii.
Poate esti amabil sa indici mai exact.

[Mihailc]

Hristos nu a întemeiat nicio religie nouă, nici nu a îmbunătăţit alta mai veche, fiindcă Hristos este singurul Dumnezeu adevărat, nu un dumnezeu printre alţii. O dată cu Întruparea, şi mai ales după Cinzecime orice efort omenesc de a accesa transcendentul (adică orice intenţie religioasă) îşi pierde sensul.

Hristos a agonisit Biserica, iar Duhul Sfânt a ctitorit-o, odihnindu-Se şi lucrând în ţesătura de taină a vieţii ei. Biserica reprezintă o realitate fără precedent în istoria de după cădere, deşi modelul ei ceresc este anterior facerii lumii. Între bisericesc şi religios există o diferenţă ca de la cer la pământ, fapt arătat de profesorul Christos Yannaras în eseul său "Contra religiei", care aprofundează intuiţiile părintelui Alexander Schmeman exprimate mai ales în lucrarea sa "Euharistia, Taina Împărăţiei". Ambele cărţi sunt disponibile, se pot achiziţiona şi citi, iar după aceea putem discuta despre aceste lucruri având o bază de informaţii cheie la dispoziţie.

Este corectă şi observaţia că creştinismul a devenit, în timp, o religie, dar asta s-a întâmplat în răspăr cu eforturile apostolilor, mucenicilor, doctrinarilor, a sinoadelor ecumenice şi locale, a veghetorilor din pustie etc, de a ţine Biserica departe de tentaţia religiosului, afirmând fiecare în felul lor că Biserica nu este oferta cea mai bună de pe piaţa credinţelor, ci este însăşi Oferta. Aparentul exclusivism bisericesc este realist, nu propagandistic, întrucât Biserica conţine deja de la Cinzecime germenii Împărăţiei, iar acest fapt capital nu se limitează doar la a fi conţinutul unei credinţe mentale, ci se adevereşte într-un mod de existenţă diferit ce cuprinde toate, toate, toate cele ale vieţii. Când părinţii spun "în afara Bisericii nu este mântuire", ei nu sunt mizantropi, resentimentari sau neînduplecaţi, ci pur şi simplu cinstiţi, oneşti până la sânge.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de AlinB

Nu stiu de care definitie din DEX a religiei te serversti atunci cand faci aceste afirmatii.
Poate esti amabil sa indici mai exact.

Regret dar nu prea consult DEX-ul... Ultima dată când l-am deschis eram în clasa a IX-a. Ţin minte că arăta ca o carte mare, groasă, cu ilustraţii şi definiţii plicticoase.
Apoi am citit un gând al lui Călinescu referitor la dicţionare şi m-am lecuit pentru totdeauna de consultarea DEX-ului.

Aşadar nu îţi pot răspunde la întrebare, îmi pare rău...

P.S. E posibil ca în DEX să fie trecut şi Călinescu. Mai puţin gândul lui despre dicţionare, desigur...:)
În orice caz, de câţiva ani mă aflu în etapa vieţii mele când gândesc, vorbesc, scriu şi trăiesc din ce-am uitat, iar nu din ce îmi amintesc...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Mihailc

Hristos nu a întemeiat nicio religie nouă, nici nu a îmbunătăţit alta mai veche, fiindcă Hristos este singurul Dumnezeu adevărat, nu un dumnezeu printre alţii. O dată cu Întruparea, şi mai ales după Cinzecime orice efort omenesc de a accesa transcendentul (adică orice intenţie religioasă) îşi pierde sensul.

Hristos a agonisit Biserica, iar Duhul Sfânt a ctitorit-o, odihnindu-Se şi lucrând în ţesătura de taină a vieţii ei. Biserica reprezintă o realitate fără precedent în istoria de după cădere, deşi modelul ei ceresc este anterior facerii lumii. Între bisericesc şi religios există o diferenţă ca de la cer la pământ, fapt arătat de profesorul Christos Yannaras în eseul său "Contra religiei", care aprofundează intuiţiile părintelui Alexander Schmeman exprimate mai ales în lucrarea sa "Euharistia, Taina Împărăţiei". Ambele cărţi sunt disponibile, se pot achiziţiona şi citi, iar după aceea putem discuta despre aceste lucruri având o bază de informaţii cheie la dispoziţie.

Frumos mesaj. Dar complet gaunos. Cum il scoti pe Mihailc dintre icoane, cum o da in bara. Pe scurt, se sustine aici ca nevasta-mea nu mai este o femeie, din moment ce ea este SOTIA.
Un corolar al axiomei "toate femeile e curve".

În prealabil postat de cezar_ioan

Regret dar nu prea consult DEX-ul... Ultima dată când l-am deschis eram în clasa a IX-a. Ţin minte că arăta ca o carte mare, groasă, cu ilustraţii şi definiţii plicticoase.

Judecand dupa descriere, acela nu era DEX-ul. Era Catehismul.

În orice caz, de câţiva ani mă aflu în etapa vieţii mele când gândesc, vorbesc, scriu şi trăiesc din ce-am uitat, iar nu din ce îmi amintesc...

Si in ce stadiu al tulburarilor de memorie va aflati ? Va intreb, fiindca stadializarea problemei se face astfel:
-stadiul I: incepi sa uiti sa tragi apa cand folosesti toaleta
-stadiul al II-lea: te duci la toaleta si tragi apa. Dar uiti pentru ce te-ai dus.
-stadiul al III-lea: te duci la toaleta, iti propiui sa-ti amintesti pentru ce te-ai dus si tragi si apa. Dar uiti sa-ti dai jos pantalonii.

[Mihailc]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Frumos mesaj. Dar complet gaunos. Cum il scoti pe Mihailc dintre icoane, cum o da in bara. Pe scurt, se sustine aici ca nevasta-mea nu mai este o femeie, din moment ce ea este SOTIA.
Un corolar al axiomei "toate femeile e curve".

Admit că o mai dau în bară, dar de data asta a fost bară-gol. Biserica nu poate fi clasificată după logica lui Aristotel, în care Dumnezeu şi stafilococul sunt vecini de palier la clasa "fiinţe animate". Ştiu că pentru scolastici, Aristotel a fost o instanţă de autoritate mai importantă decât sfinţii părinţi şi nu mă miră faptul că schemele lui logice sunt încă puşcării mentalitare pentru mulţi postmoderni religioşi.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Judecand dupa descriere, acela nu era DEX-ul. Era Catehismul.

Nu-ţi forţa şansa, amice!...