Pledoarie pentru nasterea naturala

[zaharia_2009]

Pe mine va rog sa ma iertati ca ma bag asa, ete aici unde se spune ca barbatii ar trebui sa taca . Poate ca este indreptatita aceasta parere deoarece vietuind si printre barbati ai ocazia sa ii auzi de multe ori si pe acestia,cu aceiasi expresie : "femeile ar trebui sa taca pt.... si pt...." Cine mai stie , sunt probleme legate de orgoliu , de mare orgoliu , lucru care pe un forum ortodox este tare mult si bine cultivat (este vorba de orgoliul disimulat si vindut drept virtute).
La indemnul citorva prieteni am citit multe vieti de sfinti, de sfinte mai exact, dar marturisesc cu mult ...orgoliu badaranesc , ca la mamele ortodoxe(dar ortodoxe !) nu am intilnit aceasta atitudine vehiculata pe aici de catre noi femeile, aceasta hemoragie de mindrie : barbatii ar trebui sa taca pt.... si pt.... !!
Nici in Patericul egiptean si nici in vietile sfintilor barbati nu am intilnit, deopotriva , convingerea ca "femeile ar trebui sa taca" ... pt. nu stiu ce .
In clipa in care un crestin, barbat sau femeie incepe sa discute pornid de la "...tu ar trebui sa taci !" .... deja si-a pus semnatura de mare crestin, de erou sau eroina pudrata a ortodoxiei .
Restul, ce urmeaza intotdeauna dupa acest inceput , este aproape negresit un tur de forta si de marire preconizat deja de "bunul" inceput .

Nu asa procedeaza , nu asa traiesc si nu asa vad sa isi faca lucrarea barbatii si femeile ortodoxe . Dar asta este deja alceva fata de ce avem aici !

Dar revenind, eu nu am nascut pina acum decit de 40-50 de ori si pt. acest motiv nu am sa vorbesc despre marea mea experienta in domeniu, dar am sa citez pe larg din confesiunile unei PROLETARE PARVENITE legat de subiect .
Nu voi folosi ghilimelele de rigoare pt. ca efectiv nu este cazul ci am sa las discutia si experienta sa curga in mod firesc .

Asadar, eu ma si mir cum poate pune cineva problema sa nasca o gravida acasa !? Nici la bosimanii africani nu se mai face asta . Ce, daca vi se pare ca este ceva sa fi insistata de o moasa la nastere in casa ta , credeti ca este cine stie ce ? eu va spun ca este o mare prostie . Si cei care au inventat-o nu au facut-o ca sa ajute gravida , ca sa nu o smulga din mediul ei natural de viata, ci ca sa isi bata joc de ea si sa ii ofere o sansa la decesul f. probabil , deoarece riscul complicatiilor fatale la nastere este f. mare ! Da, este f. mare , depasind 80% din cazuri , adica aproape nu este femeie care sa nasca si sa nu o sfeclesca rau de tot. Nu vedeti , de aceea si suntem asa de putine mamici ... una cite una ne ducem si continuind astfel ne vom curata in curind de-a binelea !?
Hatirul acesta , inventat de religiile lumii , de a da nastere la copii nu are nici o legatura cu sansa de a fi fericit si implinit.
Sa tinem bine minte : femeia nu este o fabrica de copii ! ea nu este o sluga , o sclava, o batjocura a naturii ! Ci ea este culmea creatiei umane , a delicatetei si a gingasiei , a bucuriei de a fi si a fericirii ingenue declansate intre coapsele naturii !! Si asta , ce are aface cu chinul unei nasteri ? Ia ziceti !
Si sa stiti ca noi femeile de astazi nici nu mai suntem ca zdrahoancele de acum o suta-doua de ani . Pai amaritele acelea nasteau si pe cimp , la sapa sau la secera, la framintatul piinii ori pe drum spre moara . Acelea erau muieri care dadeau trinta si cu tatarii cind navaleau . Care aveau miinile precum lopetile , calciiele crapate, fata arsa de sore si batuta de vint dar care luau sacul de 50 de kilograme pe umar sau pe cap si fugeau cu el 5 km la moara grabindu-se sa se intoarca deoarece era uda pe piept de laptele scurs intre timp , semn ca pruncul si pruncii de acasa o asteaptau de multa vreme ca sa-i hraneasca!
Alea mai soro, nasteau precum suflatul nasului . Stateau un pic dupa ruperea apei si gata... si trintea feciorul de 4 kg sanatos si rosu in obraji urlind ca in gura de sarpe dupa sinul fierbinte si doldora de colastra . Nici nu le interesa cind "trebuia" sau cind era "bine" sa taie buricul copilului . Il taiau abia tirziu , dupa ce il scoteau si il stergeau si il auzeau zbierind , iar acesta nu palea nici o data la fata si nici straveziu nu ajungea !
Rar iti era dat sa auzi ca mai murea cite una cind nastea , ori ca a facut un copil in chip de lup, ori ca nu are sin si trebuia sa ii dea ciorba de fasole deja de a treia zi de la nastere. Rar... Atunci , femeile mai batrine ale satului, cam cum sunt eu acum, isi vorbeau in naframa compatimidu-o : saraca , nu a avut vina in ea... era slabanoaga si galbejita dinainte de nunta ... ce s-o fi incurcat Niculaie cu ea !?!?
Dar asta era de mult , pe vremea zdrahoancelor de muieri , care luptau cu cerul si pamintul ca sa-si apere casa, pruncii, si sa aibe grija ca Niculae sa nu povesteasca prea mult la hora cu Lisaveta, nu de alta , dar sa nu-i ramina privirea ratutita in ia astia si sa fie nevoie apoi de molitvele lui popa Briceag ca sa isi revina .
Si tatarii stiau ce zdrahoanece de muieri traiesc dincoace de Nistru si le considerau pe masura lor pt. a le stinge focul singelui .
Hm, trecute vremi !
Astazi surorilor , vedem bine , ca noi melopeele nu putem sa ne mai chinuim sa nastem acasa . Asta una la mina ! Daca patim ceva ? Daca ni se face niscaiva curenti de singe in foale invers decit trebuie si daca ni se rupe floricica mai mult de o jumatate de centimetru ... ce facem atunci ? Eu am auzit si ... hai, chiar am si vazut femei nenorocite din cauza ca la nastere au singerat .... si stiti cit ? aha, mult mai ... da, mult ! Atit de mult incit nici nu au vrut sa mai aiba o a doua nastere, pt. ca nu pot !
Ele sunt finute, gingase si atit de firave incit numai o "sedinta" de sex puternic afectiv o mai intremeaza . Defapt , eu si cunosc 2 cazuri in care doctorii le-au si indemnat asa : "mai fraiero, tu esti fata curatica, cu scoala, isteata , tu nu esti fabrica de copii mai ! Pt. tine singura indicatie stiintifica, medicala este sexul inovativ , relaxant, antispastic si decontracturant ! Daca faci altfel, de capul tau , sa sti ca ai sa mori ma ! Ma auzi ce zic eu aici !?!?"
Deci, eu vo spun pe bune , de la fragilitatea noastra din ziua de astazi nici nu pot sa privesc la harpaletele de romance din tracut . Mi se par barbare ... aiurea rau de tot ! Ce stiau alea de finete, de gingasie , de savoare, de sarut frantuzesc si de cite si mai cite ... ca nu vreau eu sa le amintesc aici, sti voi destule fiecare !
Da, da, da ...
Eu cind am nascut prima data asa frica mi-a fost ... I-am si spus lui Costel : baaaa, stringe bani cit de multi ca eu nu am chef sa fiu cobai !
Deci , pe mine ma duci in clinica universitara ... sa nu cumva sa fac vreo complicatie si sa patesc ceva ca te omor ! Sti ca am lipsa de calciu, de vitamine, de propolis, de Chanel, de fitnes si de fructe de mare, da ?!?! . Daca patesc ceva , va trebui ca si tu macar sa iti tai o ureche , sa sti ! Ai auzit ce a spus popa cind ne-a legat : este musai sa fim impreuna la bine si la rau ! Sufar eu , trebuie sa suferi si tu ! Asa este legea lui Hristos : toti pt. unul, unul pt toti !
Si sa stiti ca prin grija lui Costel am ajuns in clinica de linga medicina . La usa de la intrarea in sala de nasteri am avut un medic primar , la geam (ca sa indrepte lumina zilei catre mine) a stat un alt primar in prag de pensie , si m-a asistat un profesor universal secundat de un academician pensionar .
In felul acesta riscul meu la nastere a scazut de la 18% la 0% si totul a fost bine . Am urmarit personal pulsatiile cordonului ombilical si i-am spus academicianului sa nu indrasneasca sa imi anemieze copilul . Acesta insa a facut fatidica greseala sa imi zica ca va fi cum vrea Dumnezeu . Dar i-am raspuns eu, l-am pus la punct de nu s-a vazut , ca doar era pe pielea mea : mai universale, pe mine sa ma lasi cu mofturile astea cu Dumnezeu ! Si eu sunt ortodoxa si sa sti ca postesc si eu si si fac metanii si eu dar aici este vorba de viata , de moarte si de viata pe pilea mea si aici nu mai este loc de nimeni ! Sa fie clar !
Au inteles , au primit banii fulalau si totul a fost cum am vrut eu !
Cind am terminat cu lehuzia chiar am mers la biserica mea preferata , la parintele meu duhovnic, dragutul, si am dat mai multe alea la biserica , asa, ca drept multumire lui Dumnezeu ca a avut grija de mine si totul a mers cum am vrut eu ! Eu asa fac mereu ! Nu exista sa nu dau ceva pt. biserica , ca de, am de unde si nu ma zgircesc fara rost !

Acum este destul , dar am sa va spun si cum l-am facut si pe al doilea copil si cum copilul cumatrului meu de cuscru vitreg a facut leucemie si cum cu tot Dumnezeul astora, habotnicilor , nu a mai avut nici o scapare .
Mai , eu vo spun , daca nu ai doctori la momentul la care trebuie si daca nu esti internata intr-o clinica universala, indiferent pt. orice, atunci... degeaba, se intimpla numai si numai tragedii . Ca cu Dumnezeu ... stim cu totitii cum este !!!

[Noesisaa]

Am o prietena, in Olanda, care si-a nascut pe cei trei baieti acasa, cu moasa. La primul copil avea 32 de ani. Totul a mers bine. Multe femei fac asa. Regulele sunt ca spitalul sa fie in la max 10 minute departare si sarcina sa decurga fara probleme, mama sa fie sanatoasa.

[AlinB]

Am impresia ca la ei se naste acasa mai degraba datorita costurilor spitalizarii..
Privatizarea asta..

10 minute?
Nu e cam mult?

In 5 minute, fara oxigen, creerul moare.

Probabil ca ideea este sa fie salvata macar mama (o hemoragie fatala in mai putin de 10 minute este probabil mai rara).

Se pare ca avem destui adepti ai selectii naturale: sa revenim la natura si natura sa aleaga, iar logica "duhovniceasca": daca nu traieste, asa o vrut Dumnezeu.

[Noesisaa]

Nu, costul nasterii, acasa sau la spital este acoperit de asigurare, ca in Romania sau orinde in Europa. Mai putin spaga.

Mortalitatea materna sau infantila este foarte redusa. In ziua de azi exista tot felul de ecografii 3D care arata care este situatia copilului si daca sunt riscuri. Apoi moasa stie ce sa faca daca se naste copilul cu cordonul ombilical in jurul gatului.

In fine, mai multe detalii nu stiu, nu sunt eu in cauza.

Diferenta este ca sarcina si nasterea nu sunt considerate boli, ci lucruri firesti si naturale.

[AlinB]

Sarcina si nasterea comporta riscuri care nu sunt deloc neglijabile deci pentru ce sa-ti asumi mai mult decat este cazul?
Sau mai mult, sa dai cu zarul?

A, esti sarac, nu ai, nu-ti poti permite, ai credinta, ok - nasti si in autobuz si poate e ok.

Dar nu toata lumea intra in acelasi tipar.

Si nici ca toate nasterile in autobuz sunt neaparat fericite.

Si cum ai spus si tu, "nasterea acasa" e precedata de sofisticate analize si ecografii - asta inseamna ca sarcina/nasterea e o boala?
Deci, frecventezi ginecologul, faci analize, ecografii sofisticate, si in momentul cel mai critic renunti la orice asistenta medicala moderna, si in momentul cel mai critic, renunti la toata asistenta moderna si nasti acasa cu o persoana care, orice s-ar spune, nu are calificarea unui doctor si nu mai vorbim de dotarea tehnica.
Care e logica, unde este "naturalul"?

Apropo, bun de citit:

Sam's brain injury and his mother's near death
http://hurtbyhomebirth.blogspot.ro/2...hers-near.html

"Hurt by Homebirth has been created as a safe place where women can tell the stories of the babies who died or who were left injured by homebirth."
(mai sunt acolo si alte povesti similare)

Sau:

Yes, it is your fault that your baby died at homebirth
http://www.skepticalob.com/2012/09/y...homebirth.html

trateaza si problema ipocriziei, de care vorbeam intr-o postare anterioara, in cazul celor care aleg "naturalul" in defavoarea sigurantei iar lucrurile merg rau.

[Korina]

Nasterea acasa mi se pare o idee foarte frumoasa, mai ales in care totul se termina cu bine, dar din experienta mea nu reprezinta o optiune sigura. Din 4 prietene si 5 nasteri, doar una singura s-ar fi putut intampla foarte bine si acasa. Celelate au avut complicatii, una a avut chiar nevoie de reanimare dupa nastere, desi in timpul sarcinii totul a decurs perfect si nimeni nu s-ar fi gandit la asa ceva.
La mine sarcina a decurs aproape perfect.
In ultima luna, la testul de streptococ B am avut rezultat pozitiv. Asta inseamna ca in timpul unei nasteri normale, exista sanse ca streptocococul sa se transmita la copil si 1 din 5000 de cazuri dezvolta apoi meningita in primele 6 luni de viata. Solutia este ca mamei sa-i fie administrat intravenos antibiotic in timpul nasterii. Sotul meu mi-a spus ca el nu ar suporta intepatura pt antibiotic daca sansele de transmitere sunt asa mici, dar mie nu-mi place sa-mi asum riscuri, mai ales cand vorbim de o problema de viata si de moarte. Acel 1 caz din 5000 tot se intampla cuiva si n-as putea apoi sa traiesc cu vina ca am preferat sa refuz o intepatura in timpul nasterii.
Apoi copilul nu s-a grabit sa vina. Apa s-a rupt abia in a 6-a zi dupa termenul la care bebe ar fi trebuit sa se nasca. Pana atunci, insa bebe s-a dezvoltat bine si a devenit din ce in ce mai puternic. Dupa nastere era foarte vioi si toate analizele au fost perfecte.
Am nascut intr-un spital din Vest, in orasul in care locuiesc. Am vizitat spitalul inainte de nastere si am fost foarte incantata de ideea unei nasteri in apa. Probabil ca orice mamica la primul copil, am vazut "filmul" nasterii de zeci de ori inainte de ziua decisiva si mi-am inchipuit tot felul de scenarii placute, tot felul de nasteri care de care mai usoare.
Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la targ. In ziua nasterii nu aveam contractii! Nu avusesem eu nici inainte, dar nu prea stiam cum ar fi trebuit sa simt contractiile si nu m-am ingrijorat prea tare. La 18 ore dupa ce mi s-a rupt apa si dupa ce mersesem pe jos cel putin 4 ore in ture in jurul spitalului ca sa mi se declanseze contractiile, insa fara nici un rezultat, am intrat in sala de nastere. Desi nu aveam contractii, aveam niste dureri puternice de mijloc si spate.
Mi s-au prins la mana doua branule, una pt antibiotic impotriva streptococului B si una pt ca sa ma hidrateze, pt ca dupa parearea lor eram deshidratata. Eu nu mi-as fi dat seama, ma simteam normal in conditiile date, dar era vara si probabil ar fi trebuit sa beau mai multa apa. Inima bebeului trebuia monitorizata, din cauza ca trecuse atat de mult timp de cand se rupsese apa, asa ca mi s-au mai atasat niste fire cu senzori pe burta. Trebuia sa stau intinsa pe pat pe spate si pe cat posibil sa nu ma misc, ca sa nu deranjez senzorii/branulele. Adio nastere in cada cu apa!
Alt "fix" de-al meu: inainte de nastere am refuzat sa completez formularele pt anestezie. Am zis ca eu o sa nasc cat mai natural si cu asta basta! Ei, pe patul de nastere, in durerile acelea pe care inainte nici nu mi le inchipuisem, mi-a trecut orice mandrie si am cerut epidurala. Doctorii vazusera ca dupa 5 ore de chin nu m-am dilatat decat 2 cm si mi-au spus sa mai astept. A fost nevoie de injectie cu oxitocina ca sa pot naste. Contractiile mele erau pur si simplu inexistente. Am acceptat sa astept cu epidurala pana dupa oxitocina, pt ca doctorii mi-au zis ca asa este mai bine pt bebe. Insa imediat dupa ce au inceput cu oxitocina, durerile de dinainte, care mie mi se pareau maximul posibil, s-au dovedit a fi de fapt bagatele. Abia acum au inceput durerile adevarate! Si nu la mult timp dupa am primit o anestezie partiala si totul s-a desfasurat apoi mult mai usor. Dupa inca 4 ore, dilatatia era maxima si copilul a venit pe lume.
Au fost si rupturi, au fost cusute, m-au durut inca vreo luna pana la vindecarea completa, dar in final totul s-a incheiat cu bine.
Dupa nastere, mi-au asezat bebele pe burta si nu o sa uit niciodata privirea ei curioasa si vioaie. Parea ca vrea sa cunoasca in sfarsit persoana in al carei corp fusese gazduita atat de mult timp. Si eu eram foarte curioasa sa o cunosc.
Dupa ce bebe a fost cantarit si infasat, doctorii au plecat si ne-au lasat pe toti trei (tata, bebe si mamica) sa ne cunoastem unii pe altii si sa ne revenim un pic din emotii. Mi s-a parut ca a fost un crampei de eternitate, ca timpul a stat in loc. Nici acum nu stiu cat timp a trecut pana s-au intors, dar pentru noi acele momente vor ramane de neuitat.
In mod clar nasterea nu a decurs cum mi-am inchipuit eu inainte: nu a fost o nastere in apa, nu a fost fara epidurala, de oxitocina nici nu-mi trecuse prin cap, dar totul s-a incheiat cu bine, amandoua suntem sanatoase si asta este pana la urma cel mai important.
In mod sigur acasa nu m-as fi descurcat, ca sa nu mai spun ca la o nastere in evul mediu, fara medici, spitale si oxitocina, probabil am fi murit amandoua la nastere.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Korina

Nasterea acasa mi se pare o idee foarte frumoasa, mai ales in care totul se termina cu bine, dar din experienta mea nu reprezinta o optiune sigura. Din 4 prietene si 5 nasteri, doar una singura s-ar fi putut intampla foarte bine si acasa. Celelate au avut complicatii, una a avut chiar nevoie de reanimare dupa nastere, desi in timpul sarcinii totul a decurs perfect si nimeni nu s-ar fi gandit la asa ceva.
La mine sarcina a decurs aproape perfect.
In ultima luna, la testul de streptococ B am avut rezultat pozitiv. Asta inseamna ca in timpul unei nasteri normale, exista sanse ca streptocococul sa se transmita la copil si 1 din 5000 de cazuri dezvolta apoi meningita in primele 6 luni de viata. Solutia este ca mamei sa-i fie administrat intravenos antibiotic in timpul nasterii. Sotul meu mi-a spus ca el nu ar suporta intepatura pt antibiotic daca sansele de transmitere sunt asa mici, dar mie nu-mi place sa-mi asum riscuri, mai ales cand vorbim de o problema de viata si de moarte. Acel 1 caz din 5000 tot se intampla cuiva si n-as putea apoi sa traiesc cu vina ca am preferat sa refuz o intepatura in timpul nasterii.
Apoi copilul nu s-a grabit sa vina. Apa s-a rupt abia in a 6-a zi dupa termenul la care bebe ar fi trebuit sa se nasca. Pana atunci, insa bebe s-a dezvoltat bine si a devenit din ce in ce mai puternic. Dupa nastere era foarte vioi si toate analizele au fost perfecte.
Am nascut intr-un spital din Vest, in orasul in care locuiesc. Am vizitat spitalul inainte de nastere si am fost foarte incantata de ideea unei nasteri in apa. Probabil ca orice mamica la primul copil, am vazut "filmul" nasterii de zeci de ori inainte de ziua decisiva si mi-am inchipuit tot felul de scenarii placute, tot felul de nasteri care de care mai usoare.
Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la targ. In ziua nasterii nu aveam contractii! Nu avusesem eu nici inainte, dar nu prea stiam cum ar fi trebuit sa simt contractiile si nu m-am ingrijorat prea tare. La 18 ore dupa ce mi s-a rupt apa si dupa ce mersesem pe jos cel putin 4 ore in ture in jurul spitalului ca sa mi se declanseze contractiile, insa fara nici un rezultat, am intrat in sala de nastere. Desi nu aveam contractii, aveam niste dureri puternice de mijloc si spate.
Mi s-au prins la mana doua branule, una pt antibiotic impotriva streptococului B si una pt ca sa ma hidrateze, pt ca dupa parearea lor eram deshidratata. Eu nu mi-as fi dat seama, ma simteam normal in conditiile date, dar era vara si probabil ar fi trebuit sa beau mai multa apa. Inima bebeului trebuia monitorizata, din cauza ca trecuse atat de mult timp de cand se rupsese apa, asa ca mi s-au mai atasat niste fire cu senzori pe burta. Trebuia sa stau intinsa pe pat pe spate si pe cat posibil sa nu ma misc, ca sa nu deranjez senzorii/branulele. Adio nastere in cada cu apa!
Alt "fix" de-al meu: inainte de nastere am refuzat sa completez formularele pt anestezie. Am zis ca eu o sa nasc cat mai natural si cu asta basta! Ei, pe patul de nastere, in durerile acelea pe care inainte nici nu mi le inchipuisem, mi-a trecut orice mandrie si am cerut epidurala. Doctorii vazusera ca dupa 5 ore de chin nu m-am dilatat decat 2 cm si mi-au spus sa mai astept. A fost nevoie de injectie cu oxitocina ca sa pot naste. Contractiile mele erau pur si simplu inexistente. Am acceptat sa astept cu epidurala pana dupa oxitocina, pt ca doctorii mi-au zis ca asa este mai bine pt bebe. Insa imediat dupa ce au inceput cu oxitocina, durerile de dinainte, care mie mi se pareau maximul posibil, s-au dovedit a fi de fapt bagatele. Abia acum au inceput durerile adevarate! Si nu la mult timp dupa am primit o anestezie partiala si totul s-a desfasurat apoi mult mai usor. Dupa inca 4 ore, dilatatia era maxima si copilul a venit pe lume.
Au fost si rupturi, au fost cusute, m-au durut inca vreo luna pana la vindecarea completa, dar in final totul s-a incheiat cu bine.
Dupa nastere, mi-au asezat bebele pe burta si nu o sa uit niciodata privirea ei curioasa si vioaie. Parea ca vrea sa cunoasca in sfarsit persoana in al carei corp fusese gazduita atat de mult timp. Si eu eram foarte curioasa sa o cunosc.
Dupa ce bebe a fost cantarit si infasat, doctorii au plecat si ne-au lasat pe toti trei (tata, bebe si mamica) sa ne cunoastem unii pe altii si sa ne revenim un pic din emotii. Mi s-a parut ca a fost un crampei de eternitate, ca timpul a stat in loc. Nici acum nu stiu cat timp a trecut pana s-au intors, dar pentru noi acele momente vor ramane de neuitat.
In mod clar nasterea nu a decurs cum mi-am inchipuit eu inainte: nu a fost o nastere in apa, nu a fost fara epidurala, de oxitocina nici nu-mi trecuse prin cap, dar totul s-a incheiat cu bine, amandoua suntem sanatoase si asta este pana la urma cel mai important.
In mod sigur acasa nu m-as fi descurcat, ca sa nu mai spun ca la o nastere in evul mediu, fara medici, spitale si oxitocina, probabil am fi murit amandoua la nastere.

Foarte frumoasă poveste, realistă şi frecventă în secţiile de maternitate.
Cred că e de folos mai ales celor care nu au încă experienţa naşterii - atât mămicilor cât şi tăticilor.
Probabil că multe iluzii, multe închipuiri se pot spulbera prin postări ca aceasta. Moda naşterilor în apă, de exemplu, precum şi alte prejudecăţi care pun în pericol viaţa copilului şi a mamei, de dragul unui moft, a unei fiţe etc....

Permiteţi-mi să vă felicit pentru postare şi totodată ţin să vă mulţumesc pentru ce şi cum aţi scris.
(Printre altele, m-a emoţionat descrierea acelor momente de eternitate... Aşa este! Am trăit de 3 ori acest dar şi ... parcă aş vrea să îl retrăiesc din nou, la nesfârşit...:))

[Ekaterina]

În prealabil postat de Korina

Dupa nastere, mi-au asezat bebele pe burta si nu o sa uit niciodata privirea ei curioasa si vioaie. Parea ca vrea sa cunoasca in sfarsit persoana in al carei corp fusese gazduita atat de mult timp. Si eu eram foarte curioasa sa o cunosc.
Dupa ce bebe a fost cantarit si infasat, doctorii au plecat si ne-au lasat pe toti trei (tata, bebe si mamica) sa ne cunoastem unii pe altii si sa ne revenim un pic din emotii. Mi s-a parut ca a fost un crampei de eternitate, ca timpul a stat in loc. Nici acum nu stiu cat timp a trecut pana s-au intors, dar pentru noi acele momente vor ramane de neuitat.

Mi-as dori tare mult ca si in maternitatile din Romania sa se intample la fel. Foarte emotionanta relatarea, cu adevarat o traire ce nu poate fi egalata. Dupa nastere imi amintesc ca mi-am vazut si eu pentru cateva secunde copiii in bratele unei asistente, dar nici vorba de tinut pe burta asa cum citisem si eu prin carti ca se face si este recomandat.

Imi amintesc dorinta puternica pe care o simteam de a-mi cunoaste copilul, de a-l tine in brate, de a-l avea alaturi. Cel mai mult mi-a ramas intiparit in minte chipul de nou nascut.

[Parascheva16]

Sunt o gramada de cazuri cand s-a nascut acasa si a fost un final fericit. Asa pot sa aduc si eu in discutie miile de cazuri triste din spitale. Doar nu credeti ca in spitale nu au fost multe cazuri in care copii si/sau mamele au murit,nu?(vezi SUA)

Persoana respectiva, adica moasa, are pregatire, adica 4 ani facultate in cadrul medicinei, nu face operatii. Are dotari in geanta ei...nu ati vazut geanta unei moase, nu? Nu se duce cu paracetamol si un bandaj. Si tot moasele au cabinet de consultatie, adica te monotorizeaza si in timpul nasterii si unele moaste prefera tehinicle mai vechi...(asta in tarile din vest,in Ro e inca stilul comunist)

In Olanda din cate stiu eu se naste cu medic..sistemul este facut in asa fel incat sa poti naste f.bine asistat acasa,iar in caz de urgenta sa ajungi repede la spital..daca in alte parti se poate, ar trebui sa se poata si la noi...sau macar sa se faca maternitatile mai umane...daca nasterea nu e boala, de ce se naste in casele de bolnavi? de ce este grabita mama sa nasca ? de ce se naste practic in public cand este ceva intim? de ce esti consultata fara acord de 100 de persoane?

Top 50 Midwife Blogs

Birth Trauma Truths
http://midwifethinking.com/
http://www.llli.org/
http://thinkbirth.blogspot.ca/
http://villagemidwife.blogspot.ca/


(nu am nimic cu spitalele, cezariana in caz de urgenta etc. ;consider ca ar trebui sa existe mai multe optiuni ptr. viitoarele mame si sa aiba dreptul de a alege cum doresc sa nasca,iar cele care prefera altceva decat majoritatea sau nu se iau dupa opinia publica nu ar trebui puse la zid, asa cum sunt de ex. mamele care alapteaza sau cele care nasc fara epidulara si alte interventii.)

[AlinB]

Nu stiu daca iti dai seama, dar practic n-ai adus nici un argument in favoarea nasterii acasa.

"sunt o gramada de cazuri" nu spune nimic.

In Olanda se oficiaza si casatorii intre homosexuali, prostitutia si drogurile sunt legalizate - nu inseamna ca daca ai zis "Olanda" e un model de referinta.

Faptul ca au murit la spital nu inseamna ca ar fi avut sanse mai bune acasa.
Dar faptul ca au murit acasa, poate insemna ca ar fi avut sanse mai bune in spital (a se vedea link -urile postate mai sus).

Are dotari in geanta..ce are in geanta? Un tub de oxigen? Defibrilator? Ecograf?

In caz de urgenta, teoretic poti ajunge, practic, nu este tocmai peste drum - de ce sa-ti asumi riscul?

Maternitate = case de bolnavi?
De unde ai scos-o?

Se naste public? Dar crezi ca sala de nasteri e sala de asteptari de la gara?

Mai bine sa te consulte 100 persoane in plus, decat una in minus - aia care iti putea salva viata ta sau a copilului tau.