Pledoarie pentru nasterea naturala

[AlinB]

Sarcina si nasterea comporta riscuri care nu sunt deloc neglijabile deci pentru ce sa-ti asumi mai mult decat este cazul?
Sau mai mult, sa dai cu zarul?

A, esti sarac, nu ai, nu-ti poti permite, ai credinta, ok - nasti si in autobuz si poate e ok.

Dar nu toata lumea intra in acelasi tipar.

Si nici ca toate nasterile in autobuz sunt neaparat fericite.

Si cum ai spus si tu, "nasterea acasa" e precedata de sofisticate analize si ecografii - asta inseamna ca sarcina/nasterea e o boala?
Deci, frecventezi ginecologul, faci analize, ecografii sofisticate, si in momentul cel mai critic renunti la orice asistenta medicala moderna, si in momentul cel mai critic, renunti la toata asistenta moderna si nasti acasa cu o persoana care, orice s-ar spune, nu are calificarea unui doctor si nu mai vorbim de dotarea tehnica.
Care e logica, unde este "naturalul"?

Apropo, bun de citit:

Sam's brain injury and his mother's near death
http://hurtbyhomebirth.blogspot.ro/2...hers-near.html

"Hurt by Homebirth has been created as a safe place where women can tell the stories of the babies who died or who were left injured by homebirth."
(mai sunt acolo si alte povesti similare)

Sau:

Yes, it is your fault that your baby died at homebirth
http://www.skepticalob.com/2012/09/y...homebirth.html

trateaza si problema ipocriziei, de care vorbeam intr-o postare anterioara, in cazul celor care aleg "naturalul" in defavoarea sigurantei iar lucrurile merg rau.

[Korina]

Nasterea acasa mi se pare o idee foarte frumoasa, mai ales in care totul se termina cu bine, dar din experienta mea nu reprezinta o optiune sigura. Din 4 prietene si 5 nasteri, doar una singura s-ar fi putut intampla foarte bine si acasa. Celelate au avut complicatii, una a avut chiar nevoie de reanimare dupa nastere, desi in timpul sarcinii totul a decurs perfect si nimeni nu s-ar fi gandit la asa ceva.
La mine sarcina a decurs aproape perfect.
In ultima luna, la testul de streptococ B am avut rezultat pozitiv. Asta inseamna ca in timpul unei nasteri normale, exista sanse ca streptocococul sa se transmita la copil si 1 din 5000 de cazuri dezvolta apoi meningita in primele 6 luni de viata. Solutia este ca mamei sa-i fie administrat intravenos antibiotic in timpul nasterii. Sotul meu mi-a spus ca el nu ar suporta intepatura pt antibiotic daca sansele de transmitere sunt asa mici, dar mie nu-mi place sa-mi asum riscuri, mai ales cand vorbim de o problema de viata si de moarte. Acel 1 caz din 5000 tot se intampla cuiva si n-as putea apoi sa traiesc cu vina ca am preferat sa refuz o intepatura in timpul nasterii.
Apoi copilul nu s-a grabit sa vina. Apa s-a rupt abia in a 6-a zi dupa termenul la care bebe ar fi trebuit sa se nasca. Pana atunci, insa bebe s-a dezvoltat bine si a devenit din ce in ce mai puternic. Dupa nastere era foarte vioi si toate analizele au fost perfecte.
Am nascut intr-un spital din Vest, in orasul in care locuiesc. Am vizitat spitalul inainte de nastere si am fost foarte incantata de ideea unei nasteri in apa. Probabil ca orice mamica la primul copil, am vazut "filmul" nasterii de zeci de ori inainte de ziua decisiva si mi-am inchipuit tot felul de scenarii placute, tot felul de nasteri care de care mai usoare.
Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la targ. In ziua nasterii nu aveam contractii! Nu avusesem eu nici inainte, dar nu prea stiam cum ar fi trebuit sa simt contractiile si nu m-am ingrijorat prea tare. La 18 ore dupa ce mi s-a rupt apa si dupa ce mersesem pe jos cel putin 4 ore in ture in jurul spitalului ca sa mi se declanseze contractiile, insa fara nici un rezultat, am intrat in sala de nastere. Desi nu aveam contractii, aveam niste dureri puternice de mijloc si spate.
Mi s-au prins la mana doua branule, una pt antibiotic impotriva streptococului B si una pt ca sa ma hidrateze, pt ca dupa parearea lor eram deshidratata. Eu nu mi-as fi dat seama, ma simteam normal in conditiile date, dar era vara si probabil ar fi trebuit sa beau mai multa apa. Inima bebeului trebuia monitorizata, din cauza ca trecuse atat de mult timp de cand se rupsese apa, asa ca mi s-au mai atasat niste fire cu senzori pe burta. Trebuia sa stau intinsa pe pat pe spate si pe cat posibil sa nu ma misc, ca sa nu deranjez senzorii/branulele. Adio nastere in cada cu apa!
Alt "fix" de-al meu: inainte de nastere am refuzat sa completez formularele pt anestezie. Am zis ca eu o sa nasc cat mai natural si cu asta basta! Ei, pe patul de nastere, in durerile acelea pe care inainte nici nu mi le inchipuisem, mi-a trecut orice mandrie si am cerut epidurala. Doctorii vazusera ca dupa 5 ore de chin nu m-am dilatat decat 2 cm si mi-au spus sa mai astept. A fost nevoie de injectie cu oxitocina ca sa pot naste. Contractiile mele erau pur si simplu inexistente. Am acceptat sa astept cu epidurala pana dupa oxitocina, pt ca doctorii mi-au zis ca asa este mai bine pt bebe. Insa imediat dupa ce au inceput cu oxitocina, durerile de dinainte, care mie mi se pareau maximul posibil, s-au dovedit a fi de fapt bagatele. Abia acum au inceput durerile adevarate! Si nu la mult timp dupa am primit o anestezie partiala si totul s-a desfasurat apoi mult mai usor. Dupa inca 4 ore, dilatatia era maxima si copilul a venit pe lume.
Au fost si rupturi, au fost cusute, m-au durut inca vreo luna pana la vindecarea completa, dar in final totul s-a incheiat cu bine.
Dupa nastere, mi-au asezat bebele pe burta si nu o sa uit niciodata privirea ei curioasa si vioaie. Parea ca vrea sa cunoasca in sfarsit persoana in al carei corp fusese gazduita atat de mult timp. Si eu eram foarte curioasa sa o cunosc.
Dupa ce bebe a fost cantarit si infasat, doctorii au plecat si ne-au lasat pe toti trei (tata, bebe si mamica) sa ne cunoastem unii pe altii si sa ne revenim un pic din emotii. Mi s-a parut ca a fost un crampei de eternitate, ca timpul a stat in loc. Nici acum nu stiu cat timp a trecut pana s-au intors, dar pentru noi acele momente vor ramane de neuitat.
In mod clar nasterea nu a decurs cum mi-am inchipuit eu inainte: nu a fost o nastere in apa, nu a fost fara epidurala, de oxitocina nici nu-mi trecuse prin cap, dar totul s-a incheiat cu bine, amandoua suntem sanatoase si asta este pana la urma cel mai important.
In mod sigur acasa nu m-as fi descurcat, ca sa nu mai spun ca la o nastere in evul mediu, fara medici, spitale si oxitocina, probabil am fi murit amandoua la nastere.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Korina

Nasterea acasa mi se pare o idee foarte frumoasa, mai ales in care totul se termina cu bine, dar din experienta mea nu reprezinta o optiune sigura. Din 4 prietene si 5 nasteri, doar una singura s-ar fi putut intampla foarte bine si acasa. Celelate au avut complicatii, una a avut chiar nevoie de reanimare dupa nastere, desi in timpul sarcinii totul a decurs perfect si nimeni nu s-ar fi gandit la asa ceva.
La mine sarcina a decurs aproape perfect.
In ultima luna, la testul de streptococ B am avut rezultat pozitiv. Asta inseamna ca in timpul unei nasteri normale, exista sanse ca streptocococul sa se transmita la copil si 1 din 5000 de cazuri dezvolta apoi meningita in primele 6 luni de viata. Solutia este ca mamei sa-i fie administrat intravenos antibiotic in timpul nasterii. Sotul meu mi-a spus ca el nu ar suporta intepatura pt antibiotic daca sansele de transmitere sunt asa mici, dar mie nu-mi place sa-mi asum riscuri, mai ales cand vorbim de o problema de viata si de moarte. Acel 1 caz din 5000 tot se intampla cuiva si n-as putea apoi sa traiesc cu vina ca am preferat sa refuz o intepatura in timpul nasterii.
Apoi copilul nu s-a grabit sa vina. Apa s-a rupt abia in a 6-a zi dupa termenul la care bebe ar fi trebuit sa se nasca. Pana atunci, insa bebe s-a dezvoltat bine si a devenit din ce in ce mai puternic. Dupa nastere era foarte vioi si toate analizele au fost perfecte.
Am nascut intr-un spital din Vest, in orasul in care locuiesc. Am vizitat spitalul inainte de nastere si am fost foarte incantata de ideea unei nasteri in apa. Probabil ca orice mamica la primul copil, am vazut "filmul" nasterii de zeci de ori inainte de ziua decisiva si mi-am inchipuit tot felul de scenarii placute, tot felul de nasteri care de care mai usoare.
Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la targ. In ziua nasterii nu aveam contractii! Nu avusesem eu nici inainte, dar nu prea stiam cum ar fi trebuit sa simt contractiile si nu m-am ingrijorat prea tare. La 18 ore dupa ce mi s-a rupt apa si dupa ce mersesem pe jos cel putin 4 ore in ture in jurul spitalului ca sa mi se declanseze contractiile, insa fara nici un rezultat, am intrat in sala de nastere. Desi nu aveam contractii, aveam niste dureri puternice de mijloc si spate.
Mi s-au prins la mana doua branule, una pt antibiotic impotriva streptococului B si una pt ca sa ma hidrateze, pt ca dupa parearea lor eram deshidratata. Eu nu mi-as fi dat seama, ma simteam normal in conditiile date, dar era vara si probabil ar fi trebuit sa beau mai multa apa. Inima bebeului trebuia monitorizata, din cauza ca trecuse atat de mult timp de cand se rupsese apa, asa ca mi s-au mai atasat niste fire cu senzori pe burta. Trebuia sa stau intinsa pe pat pe spate si pe cat posibil sa nu ma misc, ca sa nu deranjez senzorii/branulele. Adio nastere in cada cu apa!
Alt "fix" de-al meu: inainte de nastere am refuzat sa completez formularele pt anestezie. Am zis ca eu o sa nasc cat mai natural si cu asta basta! Ei, pe patul de nastere, in durerile acelea pe care inainte nici nu mi le inchipuisem, mi-a trecut orice mandrie si am cerut epidurala. Doctorii vazusera ca dupa 5 ore de chin nu m-am dilatat decat 2 cm si mi-au spus sa mai astept. A fost nevoie de injectie cu oxitocina ca sa pot naste. Contractiile mele erau pur si simplu inexistente. Am acceptat sa astept cu epidurala pana dupa oxitocina, pt ca doctorii mi-au zis ca asa este mai bine pt bebe. Insa imediat dupa ce au inceput cu oxitocina, durerile de dinainte, care mie mi se pareau maximul posibil, s-au dovedit a fi de fapt bagatele. Abia acum au inceput durerile adevarate! Si nu la mult timp dupa am primit o anestezie partiala si totul s-a desfasurat apoi mult mai usor. Dupa inca 4 ore, dilatatia era maxima si copilul a venit pe lume.
Au fost si rupturi, au fost cusute, m-au durut inca vreo luna pana la vindecarea completa, dar in final totul s-a incheiat cu bine.
Dupa nastere, mi-au asezat bebele pe burta si nu o sa uit niciodata privirea ei curioasa si vioaie. Parea ca vrea sa cunoasca in sfarsit persoana in al carei corp fusese gazduita atat de mult timp. Si eu eram foarte curioasa sa o cunosc.
Dupa ce bebe a fost cantarit si infasat, doctorii au plecat si ne-au lasat pe toti trei (tata, bebe si mamica) sa ne cunoastem unii pe altii si sa ne revenim un pic din emotii. Mi s-a parut ca a fost un crampei de eternitate, ca timpul a stat in loc. Nici acum nu stiu cat timp a trecut pana s-au intors, dar pentru noi acele momente vor ramane de neuitat.
In mod clar nasterea nu a decurs cum mi-am inchipuit eu inainte: nu a fost o nastere in apa, nu a fost fara epidurala, de oxitocina nici nu-mi trecuse prin cap, dar totul s-a incheiat cu bine, amandoua suntem sanatoase si asta este pana la urma cel mai important.
In mod sigur acasa nu m-as fi descurcat, ca sa nu mai spun ca la o nastere in evul mediu, fara medici, spitale si oxitocina, probabil am fi murit amandoua la nastere.

Foarte frumoasă poveste, realistă şi frecventă în secţiile de maternitate.
Cred că e de folos mai ales celor care nu au încă experienţa naşterii - atât mămicilor cât şi tăticilor.
Probabil că multe iluzii, multe închipuiri se pot spulbera prin postări ca aceasta. Moda naşterilor în apă, de exemplu, precum şi alte prejudecăţi care pun în pericol viaţa copilului şi a mamei, de dragul unui moft, a unei fiţe etc....

Permiteţi-mi să vă felicit pentru postare şi totodată ţin să vă mulţumesc pentru ce şi cum aţi scris.
(Printre altele, m-a emoţionat descrierea acelor momente de eternitate... Aşa este! Am trăit de 3 ori acest dar şi ... parcă aş vrea să îl retrăiesc din nou, la nesfârşit...:))

[Ekaterina]

În prealabil postat de Korina

Dupa nastere, mi-au asezat bebele pe burta si nu o sa uit niciodata privirea ei curioasa si vioaie. Parea ca vrea sa cunoasca in sfarsit persoana in al carei corp fusese gazduita atat de mult timp. Si eu eram foarte curioasa sa o cunosc.
Dupa ce bebe a fost cantarit si infasat, doctorii au plecat si ne-au lasat pe toti trei (tata, bebe si mamica) sa ne cunoastem unii pe altii si sa ne revenim un pic din emotii. Mi s-a parut ca a fost un crampei de eternitate, ca timpul a stat in loc. Nici acum nu stiu cat timp a trecut pana s-au intors, dar pentru noi acele momente vor ramane de neuitat.

Mi-as dori tare mult ca si in maternitatile din Romania sa se intample la fel. Foarte emotionanta relatarea, cu adevarat o traire ce nu poate fi egalata. Dupa nastere imi amintesc ca mi-am vazut si eu pentru cateva secunde copiii in bratele unei asistente, dar nici vorba de tinut pe burta asa cum citisem si eu prin carti ca se face si este recomandat.

Imi amintesc dorinta puternica pe care o simteam de a-mi cunoaste copilul, de a-l tine in brate, de a-l avea alaturi. Cel mai mult mi-a ramas intiparit in minte chipul de nou nascut.

[Ekaterina]

O modă îngijorătoare: româncele nu mai vor nașteri naturale, 80% din nașterile din privat sunt prin cezariană

Jumătate din copiii născuți în România au ajuns să vină pe lume prin cezariană. Cei mai mulți primesc, nejustificat, la naștere „nota 10”

Româncele nasc prin cezariană pe bandă rulantă: în ultimii cinci ani frecvența acestor operații s-a dublat, ajungându-se în 2012 ca jumătate din copii să nu mai vină pe lume pe cale naturală. Cu 20 – 30 de ani în urmă, orice medic ți-ar fi explicat că „un copil născut prin cezariană nu poate lua 10 în scorul Apgar, din motive bine întemeiate”.

Acest scor cuantifică mai mulți parametrii estențiali precum respirația, bătăile inimii, reflexele, culoarea pielii.Un copil născut în urma unei operații nu poate respira normal și corect imediat după naștere, așa că nota lui va fi mai mică. Însă, scorul 10 se dă pe bandă rulantă pentru că e doar un motiv de a gâdila orgoliul mămicii, dar și al medicului.

82% din nașterile la privat, prin cezariană

În condițiile în care Organizația Mondială a Sănătății recomandă o frecvență a cezarienelor de 10%, din totalul nașterilor contorizate în Romania, în anul 2012, 41,2% au fost prin cezarienă. La acestea se adaugă nașterile din clinicile private (necontorizate oficial), unde rata cezarienelor este de 60% din totalul nașterilor.

Spre exemplu, în Timișoara, 82% din copiii născuți în maternitățile private vin pe lume prin cezariană. Medicii recunosc că e la modă. Tot ei au ajuns să modifice scorul Apgar și să dea notă de 10 unui copil care nu se naște pe cale naturală. Orice asistentă medicală sau moașă știe că un bebe născut prin cezariană nu poate respira automat corect – ca atare nu poate primi punctajul maxim la capitolul „respirație”.

Când se dă 10 pe merit

Dacă sarcina a fost fără probleme și nașterea naturală lipsită de complicații, copilul vine pe lume cu toți parametri maximi și ia un 10 meritat. „În momentul travaliului declanșat există niște hormoni care se transmit prin placentă la făt și care îi «spun» acestuia că în câteva ore va fi independent de corpul mamei și că trebuie să se descurce”, explică medicul Ioana Vârtosu.

Se întâmplă două modificări majore. Pe de o parte, la nivel respirator începe să se resoarbă din lichidul amniotic pe lângă alveolele pulmonare – lăsând alveolele libere astfel încât prin nașterea naturală a fătului acestuia să i se inițieze prima respirație. Acest lucru se întâmplă și la copiii care sunt născuți prin cezariană, dar după declanșarea travaliului.

În al doilea rând, la nivel circulator, artera care face șuntarea între circulația mare și circulația mică intrauterin, se închide natural în timpul travaliului. Acest lucru se întâmplă mult mai târziu la copiii născuți prin cezariană programată (n.r. înainte de declanșarea travaliului), ne-a mai explicat medicul Ioana Vârtosu.

E sau nu pregătit bebelușul pentru naștere

Neonatologul Adrian Sorin Crăciun pune punctual pe i. „Ca neonatologi nu punem foarte mare preț pe scorul Apgar. La maternitățile private se fac cele mai multe cezariene la rece (fără declanșarea travaliului), iar în aceste cazuri notele se mai umflă. Medicul gândește că nu poți să îi spui mamei pe care tu ai chemat-o și i-ai făcut cezariană că bebelușul ei nu era pregătit de naștere, așa că notează nou-născutul cu un 10 nerealizat în realitate”, afirmă Crăciun.

Însă nu putem omite adevărul că acest punctaj oferă primele informații despre cum s-a prezentat fătul la venirea sa pe lume, și de aceea e firesc și bine ca „nota” să fie dată corect.

Ce este scorul Apgar și de ce este important

Imediat după naștere, chiar în primele 60 de secunde, se face o apreciere a stării de sănătate a nou-născutului, prin evaluarea funcțiilor vitale și a capacității de adaptare la condițiile din mediul extrauterin. Astfel, simultan cu acordarea primelor îngrijiri, medicul neonatolog va nota starea clinică și comportamentul nou-născutului, cuantificând funcțiile vitale cu ajutorul scorului sau indicelui Apgar (pus la punct în 1952 de medicul Virginia Apgar, ca o metodă simplă pentru evaluarea rapidă a stării de sănătate a unui nou-născut).

Sunt cinci parametri care se punctează cu maximum două puncte – respirația spontană (și țipătul), frecvența cardiacă (peste 100 de bătăi pe minut), tonusul muscular (mișcarea membrelor), excitabilitatea reflexă (copilul țipă, tușește sau strănută când i se introduce sonda nazală pentru curățarea căilor respiratorii), culoarea roz a tegumentului.

„Medicii scapă de malpraxis, mamele-de durere”

Deşi legislaţia românească nu le permite medicilor să facă operaţii de cezariană la cerere, totuşi, dacă există riscul pentru mamă sau bebeluş să apară complicaţii prin naşterea naturală, se poate opta pentru această intervenţie chirurgicală. Sunt anumite categori de afecțiuni în care chiar se impune operația (miopie, boli transmisibile, hepatite).

Sub paravanul acestor riscuri, cezarienele au devenit regula. „Există și cezariană electivă (așa dorește pacienta), însă conduita o impune medicul. Eu fac meseria asta de 40 de ani. La începuturile carierei mele erau între 10 și 13% cezariene. Acum, în țările civilizate acest procent nu sare de 15%, în timp ce la noi ajunge la 80% la privat și 50% la stat”, afirmă conf. dr. Petre Brătilă, medic primar obstetrică – ginecologie.

Şi medicii din maternităţile din Timişoara preferă naşterile prin cezariană. Doru Anastasiu, şeful Secţiei de Obstetrică-Ginecologie din cadrul Maternităţii Bega, afirmă că, în acest moment, 62 % din naşteri au loc prin cezariană pentru că este la modă.

„Ajutorul” presei

Cauzele numărului mare de cezariene țin, pe de o parte, de educația medicală a mamei, iar pe de altă parte, de atitudinea medicilor. „Și mass-media a jucat un rol important în această degradare prin mediatizarea cazurilor de feți morți sau născuți cu diverse probleme. Apoi, mamele își iau de pe forumuri informații neprelucrate și vin la medic cerând să li se garanteze că totul va ieși bine. Ori medicul nu poate face asta, biologia nu e matematică, are multe variabile”, comentează conf. dr. Petre Brătilă.

Spaima de eșec și de represalii a modificat și comportamentul medicilor. „Există riscul ca în timpul naşterii naturale să aibă loc o ruptură uterină, femeia poate să îşi piardă vederea sau dacă apar alte complicaţii, pacienta poate da medicul în judecată pentru că nu i-a recomandat să nască prin cezariană, şi atunci este normal ca şi medicii să opteze pentru naşterile prin cezariană”, crede şeful secţiei de Obstetrică-Ginecologie din cadrul Maternităţii Bega. De asemenea, o naștere prin cezariană este mai comodă pentru medici, pentru că, de cele mai multe ori, femeia este programată la o anumită oră.

Soluțiile medicilor

În țările civilizate nu se duce medicul să asiste nașterea, gravida e urmărită de moașă, iar doctorul vine doar în caz de complicații. „Este nevoie de o campanie pentru promovarea nașterii pe cale naturală, cu doctori care să vorbească că e un act natural”, este de părere profesorul Petre Brătilă. (sursa: doctorulzilei.ro)

[Ekaterina]

"Medicul Doru Anastasiu le recomandă mămicilor să opteze pentru nașterea pe cale naturală pentru că „așa este fiziologic și normal. Plus că femeile care nasc prin cezariană se recuperează mai greu, nu pot să ridice greutăți o perioadă ca să nu se deschidă rana”. O primă operație de cezariană face ca, în general, și celelalte nașteri să aibă loc tot prin aceeași metodă. Nu în ultimul rând, o mamă care a născut pe cale naturală își poate alăpta imediat bebelușul, în timp ce după cezariene laptele vine mult mai greu, iar copiii sunt hrăniți de multe ori cu lapte praf." (sursa: doctorulzilei.ro)

[Parascheva16]

Sunt o gramada de cazuri cand s-a nascut acasa si a fost un final fericit. Asa pot sa aduc si eu in discutie miile de cazuri triste din spitale. Doar nu credeti ca in spitale nu au fost multe cazuri in care copii si/sau mamele au murit,nu?(vezi SUA)

Persoana respectiva, adica moasa, are pregatire, adica 4 ani facultate in cadrul medicinei, nu face operatii. Are dotari in geanta ei...nu ati vazut geanta unei moase, nu? Nu se duce cu paracetamol si un bandaj. Si tot moasele au cabinet de consultatie, adica te monotorizeaza si in timpul nasterii si unele moaste prefera tehinicle mai vechi...(asta in tarile din vest,in Ro e inca stilul comunist)

In Olanda din cate stiu eu se naste cu medic..sistemul este facut in asa fel incat sa poti naste f.bine asistat acasa,iar in caz de urgenta sa ajungi repede la spital..daca in alte parti se poate, ar trebui sa se poata si la noi...sau macar sa se faca maternitatile mai umane...daca nasterea nu e boala, de ce se naste in casele de bolnavi? de ce este grabita mama sa nasca ? de ce se naste practic in public cand este ceva intim? de ce esti consultata fara acord de 100 de persoane?

Top 50 Midwife Blogs

Birth Trauma Truths
http://midwifethinking.com/
http://www.llli.org/
http://thinkbirth.blogspot.ca/
http://villagemidwife.blogspot.ca/


(nu am nimic cu spitalele, cezariana in caz de urgenta etc. ;consider ca ar trebui sa existe mai multe optiuni ptr. viitoarele mame si sa aiba dreptul de a alege cum doresc sa nasca,iar cele care prefera altceva decat majoritatea sau nu se iau dupa opinia publica nu ar trebui puse la zid, asa cum sunt de ex. mamele care alapteaza sau cele care nasc fara epidulara si alte interventii.)

[AlinB]

Nu stiu daca iti dai seama, dar practic n-ai adus nici un argument in favoarea nasterii acasa.

"sunt o gramada de cazuri" nu spune nimic.

In Olanda se oficiaza si casatorii intre homosexuali, prostitutia si drogurile sunt legalizate - nu inseamna ca daca ai zis "Olanda" e un model de referinta.

Faptul ca au murit la spital nu inseamna ca ar fi avut sanse mai bune acasa.
Dar faptul ca au murit acasa, poate insemna ca ar fi avut sanse mai bune in spital (a se vedea link -urile postate mai sus).

Are dotari in geanta..ce are in geanta? Un tub de oxigen? Defibrilator? Ecograf?

In caz de urgenta, teoretic poti ajunge, practic, nu este tocmai peste drum - de ce sa-ti asumi riscul?

Maternitate = case de bolnavi?
De unde ai scos-o?

Se naste public? Dar crezi ca sala de nasteri e sala de asteptari de la gara?

Mai bine sa te consulte 100 persoane in plus, decat una in minus - aia care iti putea salva viata ta sau a copilului tau.

În prealabil postat de AlinB

Dar nu toata lumea intra in acelasi tipar.

Ți-ai pus întrebarea de ce ”nu toata lumea intra in acelasi tipar”? Lumea e cea care dă viață și sens vieții? Sau cine dă acest sens?