Varsta si credinta omului - Comunicarea intre generatii

[sophia]

În prealabil postat de glykys

Sophia, cred ca nu m-am exprimat eu bine si sper sa nu te supar si mai tare cu ce o sa spun:

Uite, mie, ca tanara, mi-ar fi placut ca, de exemplu, in problema avortului intinsa pe mai multe topicuri sa ia cuvantul si o persoana de 50+, sa ia cuvantul si persoane care au facut avort in vremea comunismului si dupa, sa ne zica daca au facut bine sau rau ce au facut, sa ia cuvantul persoane care s-au cait de ce au facut, care sa ne spuna noua, celor tinere, din experienta lor, de ce e rau - sau bine, poftim - sa faci avort! Poate ca au fost totusi persoane trecute prin asa ceva care au scris si nu am vazut eu, si atunci imi cer scuze. Eu imi amintesc doar de idei de genul: dar cine esti tu sa scrii asta? cu ce drept ne judeci tu pe noi? dar ma rog, poate sunt eu mai carcotasa... La temele care vizeaza concubinajul stam parca ceva mai bine la acest aspect, in sensul ca si oamenii maturi se mai implica (si il amintesc cel putin pe Mihnea). Si apoi ne mai miram ca treburile sunt confuze.

Eu nu stau sa verific pe nimeni ce varsta si-a pus la profil, se vede din mesajul omului anumite caracteristici ale personalitatii sale. Un om batran (intelept / superior) se recunoaste imediat dupa intelepciunea / superioritatea ideilor, dupa rectitudinea morala, dupa modelul de comportament superior, nu dupa parul alb sau dupa varsta din buletin.

Nu e vorba ca sunt oameni care trec sau nu degeaba prin viata, e vorba ca respectul se si castiga, nu doar se pretinde. La fel si afectiunea. Daca doresti sa fii iubit si inteles, trebuie mai intai ca tu la randul tau sa iubesti pe cineva si sa intelegi.

Ah, acum imi aduc aminte ca si Mihnea a facut "lobby" impotriva avortului, dar deh, se va zice ca el e barbat si nu se pune...

Uite eu am scris la avort, avand peste 50 ani. Mi-am spus parerea.
Nu inteleg exact acum dorinta ta. Ah, poate ca vrei sa spui ca nu a scris nimeni din experienta proprie. Nimeni care are un avort la activ.
Da, si mie imi lipseste asta. Cineva care s-a aflat in fata acestei decizii. Ce a simtit si ce nevoie de ajutor a avut in acele momente.

Mi se pare ca pe aceasta tema s-a vorbit si se vorbeste in general din punctul de vedere moral. Ca e crima, ca e rau. Asta stim toti.
Dar nu se spune nimic din aspectul practic. Ce inseamna concret pentru o persoana sa-l faca sau nu. Douazeci la fundul altuia e usor de dat.

Nu se pretinde nimic. E vorba de educatie si suflet. Daca nu vrei sa dai ceva, sa intelegi un om, asta este. Indiferent ca e vorba de locul in tramvai sau respect.
Chiar m-ai intristat cu fraza asta cu datul si pretinsul.

In firul cu "in vitro" si altele, e vorba si sa intelegi durerea unui om. Eu am trecut printr-o experienta trista, am scris din sufletul meu, cu lacrimi. Si eu una n-as fi putut nici daca din punct de vedere crestin aveam dreptate sa raspund in felul acela unui om. Pentru mine un om si suferinta lui cantareste mult.
De aia spun ca nu stiu cum sunt invatati tinerii de azi. Poate ca exista parinti sau/si duhovnici care pun omul pe ultimul loc, care invata sa fii dur. Exista din astia. Nu stiu. Tocmai asta incercam sa aflu pe acest fir.