adoptie

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Ekaterina

In Molitfelnic, la Randuieli si rugaciuni la felurite trebuinte, am gasit si aceasta Rânduiala la înfierea de copii:
(...)

Frumoasa randuiala! Pacat ca nu am participat la asemenea slujba, asa cum nu am participat la multe alte feluri de slujbe, pe care, totusi, Molitvelnicul le prevede.

Sa ne amintim ca Insusi Domnul nostru a fost copil adoptat. Caci, pe langa Tatal Sau cel ceresc, a fost sfantul si dreptul Iosif, care L-a tinut in brate si L-a leganat, indrumandu-i primii Sai pasi.
Dreptul Iosif, cap al Sfintei Familii, trebuie sa fie un model pentru muncitori, pentru toti tatii, dar mai ales pentru tatii adoptivi.

[ortodoxa2310]

imi cer scuze, n-am citit toate postarile...

Adoptia este, bineinteles, o fapta nobila, si mai ales in cazul in care copilul adoptat este crescut crestineste.

Cunosc si eu persoane care fie vor sa adopte, fie au adoptat deja... pot sa spun, din ce am vazut, ca cei care se decid intr-un final sa NU adopte (si sunt destui), o fac din cauza ca exista o posibilitate foarte mare sa primeasca un copil de etnie roma. Majoritatea covarsitoare a copiilor din orfelinate sunt romi.

Este o problema foarte mare, mentalitatea asta... si discriminarea este f mare chiar si in cadrul institutiilor care se ocupa de acesti copii. Pe langa stigma data de statutul de orfan, se adauga stigma data de etnie- si nu este deloc usor de suportat.

Apoi... mai e factorul varstei. Cam toti cei care adopta, vor, citez- "sa aiba maxim 2-3 luni, si cel putin sa arate mai alb, sa para roman" :)

Ce sa mai vorbim acum de noblete... in tara lu' "cine are sa si-i creasca, cine nu, sa nu-i doreasca" si unde toate doamnele filosoafele cu tamplele caruti sfatuiesc "daca nu-i al tau, mai bine deloc, nu-ti iei tu pe cap povara altuia"...

Este discutabil.. cat din ceea ce devine un adult vine din bagajul genetic, si cat din educatie si imprejurari. Daca am pune intrebarea altfel: "cat de mari sanse are sa devina sfant" cred ca s-ar mai clarifica lucrurile. Dumnezeu nu ar considera etnia un criteriu pt. mantuirea cuiva.

Este o situatie dificila... sunt absolut convinsa ca asta este principala cauza pt care adoptiile sunt destul de putine in tara noastra. Maj. copiilor sunt romi.

[AlinB]

În prealabil postat de ortodoxa2310

Majoritatea covarsitoare a copiilor din orfelinate sunt romi.
(...)
Este o situatie dificila... sunt absolut convinsa ca asta este principala cauza pt care adoptiile sunt destul de putine in tara noastra. Maj. copiilor sunt romi.

Ma indoiesc.
Ai vreo statistica in acest sens sau ii dai cu ghicitul?

Referitor la ce a scris acea persoana pe acel forum, acei copii rromi erau deja mari, caracter format, trebuie sa fii mult mai mult decat parintele mediocru al vremurilor noastre ca sa poti schimba lucrurile in bine.
Si da, chiar la 3 ani se poate vorbi de un fond de caracter format, ar putea fi e drept mai usor dar daca a crescut in compania celorlalti 2 mai mari care erau asa cum erau iar parintii "adoptivi" au fost depasiti educational, nu a avut practic nici osansa.

[addavv]

M-au intristat unele mesaje scrise la acest subiect, prejudecatile si problemele ridicate.
Daca simtiti ca nu ati putea face asta niciodata, nu e bine sa-i sfatuiti si pe altii sa n-o faca.
Adoptia nu se alege rational - pentru a face o fapta buna, pentru ca te simti trist fara copii sau pentru ca e un gest nobil etc. - ci se face numai din dragoste.

Cunosc doua familii ce au adoptat cate un copil, ambele adoptii sunt fericite.
Ambii copii adoptati au fost mai maricei (pana in 3 ani), unul a fost roman, celelalt rrom.
Ambii copii sunt acum foarte iubiti, fericiti si inteligenti.

Parintele Paisie Aghioritul despre adoptie:
"Alteori Dumnezeu nu dă copii pentru a se aranja şi vreun orfan. Cândva, am cunoscut un creştin bun, care exersa profesia de judecător. Odată, când am tre*cut prin oraşul în care locuia, l-am vizitat şi multa lui bunătate m-a înduplecat să rămân o zi la el. Am cunos*cut-o şi pe soţia lui, care şi ea îi semăna soţului ei în virtute. De la soţie am aflat despre viaţa duhov*nicească a soţului ei, iar de la el despre starea duhovnicească a soţiei. Mai târziu am aflat despre ei şi de la alţi mulţi creştini, care i-au cunoscut şi care s-au împărtăşit de facerile lor de bine.

Acest om al lui Dum*nezeu îşi îndeplinea în mod corect profesia de judecător. Dacă vedea că cineva era escroc, nu numai că nu-i primea dosarul, ci îl şi mustra cu asprime pen*tru a-şi reveni. Dacă vedea pe unul că era vinovat, dar se caia, încerca să aranjeze cumva lucrurile sau să-i micşoreze pedeapsa.Dacă vedea că este sărac şi nedreptăţit, nu lua deloc bani de la el, şi încerca să-l îndreptăţească la judecată. Trăia foarte simplu şi puţinii bani pe care-i câştiga îi ajungeau, chiar şi pen*tru a ajuta familii sărace.Casa judecătorului credincios era cu adevărat o oază duhovnicească în Sahara oraşului. Acolo se adunau oameni îndureraţi, săraci, fără serviciu, cu probleme familiale, pe care îi spri*jinea ca un părinte bun. Avea şi cunoscuţi în diferite posturi, şi pe oricare dintre ei îl ruga să ajute pe cine*va pentru loc de muncă, boală, etc, niciunul nu-i spunea “nu”, pentru că toţi îl iubeau şi îl preţuiau.

Tot astfel lucra şi femeia lui. Ajuta copii săraci sau tineri care aveau greutăţi cu studiile lor, şi toţi o aveau ca pe o mamă. La un moment dat ea mi s-a plâns, spunându-mi:

“Părinte, atunci când m-am căsătorit, îndată mi-am lăsat serviciul, căci am fost profesoară, deoarece m-am gândit că astfel voi putea fi o mamă mai bună. Am cerut de la Hristos să-mi dea şi până la douăzeci de copii, dar, din nefericire, nu mi-a dat niciunul”.

Atunci i-am spus:

“Soră, tu ai mai mult de cinci sute de copii şi încă te mai plângi? Hristos a văzut intenţia ta cea bună, şi te va răsplăti pentru ea. Acum când ajuţi pentru renaşterea duhovnicească a atâtor copii, te faci o mamă mai bună decât multe mame şi le depăşeşti pe toate femeile cu mulţi copii. Vei avea şi cea mai mare răsplată, pentru că, prin renaşterea lor duhovnicească, copiii se asigură duhovniceşte în viaţa veşnică“.

După un timp au adoptat şi o fată, căreia i-au dat toată averea lor. Iar ea purta grijă de ei şi după ce bătrânii au murit, s-a dus la mănăstire, cu toate că şi casa lor era ca o mănăstire, căci în ea se citeau toate slujbele. La vecernie şi pavecerniţă veneau şi alţi fraţi în Hristos, iar miezonoptica şi utrenia le citeau ei trei. Aceste suflete binecuvântate au odihnit multe suflete îndurerate. Dumnezeu să-i odihnească şi pe ei.

De aceea spun că cel mai mare şi cel mai bun părinte este cel care s-a renăscut duhovniceşte pe sine însuşi şi ajută şi pentru renaşterea duhovnicească a copiilor din toată lumea, pentru a-i ajuta astfel să ajungă în Rai.

- Părinte, unii soţi care nu pot face copii se gân*desc să înfieze vreun copil.

- Da, este mai bine să înfieze. Nu trebuie să insiste, căci ce vrea omul nu este întotdeauna şi voia lui Dum*nezeu.

- Părinte, părinţii adoptivi trebuie ca la o anumită vârstă a copilului să-i spună că este înfiat?

– Ei, cel mai bine este să-i spună copilului la o anu*mită vârstă. Dar ceea ce are mai mare valoare este să-l iubească mult şi cum trebuie pe copil. Există copii care trăiesc cu părinţii lor fireşti, dar iubesc mai mult pe alţi oameni pentru că părinţii lor nu au dragoste."

[AlinB]

În prealabil postat de addavv

- Da, este mai bine să înfieze. Nu trebuie să insiste, căci ce vrea omul nu este întotdeauna şi voia lui Dum*nezeu.

- Părinte, părinţii adoptivi trebuie ca la o anumită vârstă a copilului să-i spună că este înfiat?

– Ei, cel mai bine este să-i spună copilului la o anu*mită vârstă. Dar ceea ce are mai mare valoare este să-l iubească mult şi cum trebuie pe copil. Există copii care trăiesc cu părinţii lor fireşti, dar iubesc mai mult pe alţi oameni pentru că părinţii lor nu au dragoste."

Asta e un adevar fundamental, care nu-l inteleg multi parinti de sange.
Chiar si afirmatia asta cred ca n-ar inteleg-o, cum adica eu n-am dragoste, eu i-am facut i-am dat, i-am cumparat, s-a bucurat, etc.

Da, au daruit multe, mai putin pe ei insisi.

Si se mira ca pe masura ce copiii cresc, isi orienteaza atentia, afectiunea spre alte persoane, uneori chiar cercuri suspecte de prieteni, alte sisteme de (false) valori, si vorbele lor nu cantaresc mai nimic in urechea copiilor lor.

[sophia]

Cateva lamuriri.
Nu e vorba din ce tara adopti, desi variaza costurile si in functie de tara.
Problema este ca in alte tari trebuie sa faci adoptia printr-o institutie acreditata, pentru ca altfel nu este recunoscuta.

Atentie! Nu este permisa adoptia pe cont propriu! Desi este solutia mai buna in majoritatea cazurilor, poate.
Numai prin institutie.
Obtii toate hartiile ca esti bun pentru a adopta si apoi spui din ce tara vrei copilul si ce mai doresti (sex, varsta, frati sau nu).
Costurile incep sa apara abia atunci. Se presupune ca au ei costuri cu actele, cu calatorit in tara respectiva, cu traducator.
Am impresia ca in costuri intra tot: si transport la fata locului 1-2 ori (avion, hotel etc.), actele pentru copil, interpreti, traducatori, legalizari etc.
Oricum sumele sunt foarte mari.
Transport si cazare, chiar si traducatori costa in functie de tara.

Si da, institutia trebuie sa-si acopere si ea costuri de personal si etc.

Si mi se pare ca Romania este singura tara care cere pasaport romanesc obligatoriu. De ce?
Ca sa raspund lui AlinB - da, se pare ca s-a dat drumul si in Romania la adoptii internationale, dar cu anumite restrictii (de ex. asta cu pasaportul romanesc macar la un parinte).
Atunci inseamna ca adopta numai unul din soti, sau cum?

Am impresia ca ideea este sa nu dea copiii la straini. Nu stiu de ce.
Este o discriminare intre romanii din tara si cei din diaspora la adoptii.
Prefera sa dea copiii in tara.
Iata conditii pentru cei in tara care vor sa adopte: nu este limita de varsta (asa am inteles), nu ai restrictii de varsta si alte cele, nu costa si etc.
Ca si cum pentru cei din diaspora umbla cainii cu covrigii si punga de bani in coada, pe strada.

Si atunci cum vin unii si altii si sfatuiesc sa te duci sa adopti, in loc sa te duci la medic? Ei cum ar proceda sa fie in locul celor care doresc un copil?
Niciodata nu s-a pus problema si asa.

Ce as face eu in locul tau? Cum m-as simti si cum as proceda?
Asa, de dat 20 la fundul altuia este foarte usor.

Ah, si mai este o conditie (mai nou) foarte grea la adoptat. Trebuie sa fie gasit un parinte natural care sa dea consimtamantul, renuntarea la copil. Si cauta-l si du-te cu el la tribunal, si azi vrea, maine nu mai vrea si asa trece timpul.

Problema cu varsta copilului: mai ales la international este foarte importanta, dar si la national. La international trebuie sa poti sa ai timp sa-l formezi pana incepe scoala, cu limba, cu toate celea.

Si in plus trebuie (si asta o conditie) ca unul din parinti sa renunte la serviciu pentru perioada. Acum la cei mici se da CIC. dar la cei mai mari nu stiu daca se da, daca poti sa faci pauza de serviciu.

Cu cat iei copilul mai de mic, il poti forma, adapta si vine cu un bagaj de traume mai mic. Depinde si de copil.

De ex. am vazut la televizor, copii abandonati de parintii care au plecat la lucru in alte tari, prin orfelinate. Erau copii pe care i-as fi luat si eu, desi erau peste 10 ani.

Este greu de spus, depinde de multe aspecte.
Fiecare cuplu si individ in parte are anumite capacitati. Sunt unii care nu pot sa creasca un copil bolnav, cu handicap. Nici fizic si nici financiar.
Altii pot sa ia si cate 10-20 copii si cu handicap. Asta este.

Si da, este o diferenta intre parintii naturali si cei care adopta, diferenta care este "bine" folosita.
Parintii naturali pot face copii si pot fi cum sunt, nu-i verifica nimeni.
Oh, la cei care vor sa adopte sunt brusc o gramada de conditii. Nu sunt la fel ca cei naturali. O porcarie, ce mai.

[addavv]

Sophia, dar si pana acum se intreabau rudele pana la un anumit grad daca renunta la copil, nu doar parintii naturali.
Aceste este si motivul duratei asa mari a adoptiei, pentru ca trebuie acceptul rudelor, in instanta, ca un copil sa fie declarat adoptabil. Si pana ii gasesti pe toti, pana vin sa-si dea acceptul, timpul copilului trece.
Si odata ca implinesc 4-5 ani, sansele lor de a fi adoptati scad dramatic.

Cine doreste sa adopte gaseste o solutie pentru a sta acasa cu un copil ce a depasit 2 ani, sa se obisnuiasca unii cu altii (cateva luni de concediu fara plata, cu bani stransi dinainte pentru perioada asta; sau lucreaza de acasa; sau isi ia concediul de odihna+concediu fara plata; sau unii parintii pot lucra unul dimineata, altul dupa-amiaza). Solutii se gasesc.
Pentru viitor se preconizeaza un concediu de 6 luni si pentru parintii ce adopta copii de varste mai mari. Aceasta hotarare inca nu a fost legieferata, dar este in discutii.

Da, cu cat se ia copilul mai mic, cu atat ii este mai usor parintelui sa-l modeleze.
Dar adoptia nu se face in interesul parintilor adoptivi, ci intotdeauna in interesului copilului. Si copiii mai maricei au dreptul sa fie iubiti, sa fie salvati de la o viata trista, nu doar bebelusii. Da, saracii, au niste traume, dar au nevoie de dragoste. Cu dragoste, rugaciunea parintilor pentru el si impartasirea lui deasa, sufletul lui se va vindeca.
Unii oameni simt ca ar vrea un bebelus, altii un copi de 3-4 ani, altii un copil de 6 ani, pentru altii nu conteaza. Limitele oamenilor sunt diferite.

Mi se pare normal ca parintii ce vor sa adopte sa fie verificati, sa li se puna conditii. Asistentii sociali trebuie sa se asigure ca oamenii pe mana carora le dau copiii sunt oameni buni, cu intentii bune.

Te rog mult, scrie asa incat sa nu descurajezi ...

Sigur ca intai, inainte de a adopta, parintii au trecut pe la medic, foarte multi parinti adoptatori au deja o trauma sufleteasca datorita vizitelor dese la medic si diagnosticelor. Adoptia este sansa lor de a darui unui copil dragostea pe care simt c-o au in suflet si n-au cui s-o dea.

[Parascheva16]

Din cate stiu eu poti sa mentionezi ca nu doresti copil de tigan, desi sunt destui copii romani abandonati. Desi, nu ar trebui sa fie asta neaparat un criteriu, caci in fata Domnului si tiganii si romanii sunt oameni.

Sunt si persoane care au adoptat copii mai mari de cativa anisori sau frati. Putini, dar sunt.

Cand adopti trebuie sa depui si efort. Adica, e adv. ca copilul poate veni cu un bagaj, asta o spune si Pr.Tanase si Pr.Jar din Ucraina. Insa tot ei spun ca, cu ajutorul Lui Dumnezeu, se poate indrepta acest bagaj.

[Yasmina]

În prealabil postat de Parascheva16

Din cate stiu eu poti sa mentionezi ca nu doresti copil de tigan, desi sunt destui copii romani abandonati. Desi, nu ar trebui sa fie asta neaparat un criteriu, caci in fata Domnului si tiganii si romanii sunt oameni.

Sunt si persoane care au adoptat copii mai mari de cativa anisori sau frati. Putini, dar sunt.

Cand adopti trebuie sa depui si efort. Adica, e adv. ca copilul poate veni cu un bagaj, asta o spune si Pr.Tanase si Pr.Jar din Ucraina. Insa tot ei spun ca, cu ajutorul Lui Dumnezeu, se poate indrepta acest bagaj.

Pai nu ati vazut acest videoclip?
http://www.youtube.com/watch?v=fHT1nAX46dM

[Parascheva16]

În prealabil postat de Yasmina

Pai nu ati vazut acest videoclip?
http://www.youtube.com/watch?v=fHT1nAX46dM

Am vazut, da !?