Beatificarea Sf Parinte Ioan Paul al II-lea

În prealabil postat de MihaiG

În general, am remarcat că un sfânt al unei biserici are cu atât mai multe şanse să fie contestat cu cât activitatea sa a avut de-a face cu relaţiile, sau reacţiile, sau şi mai bine zis conflictele, inter-ecleziale.

Puţini ortodocşi sau calvinişti cu bun simţ au ceva de obiectat împotriva Sfântului Francisc de Assisi sau împotriva Sfintei Tereza de Calcutta; puţini catolici cu bun simţ au ceva de obiectat împoriva Sfântului Nectarie din Aegina. Ăştia sunt sfinţii care au predicat Evanghelia, care au îngrijit săracii şi bolnavii, care au cărat cu spatele pietre pentru a construi biserici, care s-au rugat lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, cum să-l agreeze ortodocşii pe Sfântul Iosaphat, vârf de lance a uniatismului ? Cum să aibă romano-catolicii cultul Sfântului Cerularie, vârf de lance al schismei, sau al Sfântului Sofronie de la Cioara, vârf de lance al anti-uniatismului ?! Cum să aibă reformaţii - şi, prin recul, ortodocşii - cultul Sfântului Ignaţiu de Loyola, vârf de lance al contra-reformei ?

Asa e. e de bunsimt ce zici, si totusi, se ajunge si la "razboiul cu martiri si minuni" uneori, la paliere mai incinse ale discutiei interconfesionale. Vezi reactia ortodocsilor hardlineri fata de miracolele d ela Lourdes sau Jasna Gora vs scepticismul multor catolici fata de Focul din Cer de la Ierusalim: "ba, minunile voastre sunt in cazul cel mai fericit o farsa umana jalnica, si in cel mai rau, inselare de la Vrajmas!".