Fiecare iubeste altfel pe Dumnezeu, iar credinta este o lupta zilnica

[AlinB]

În prealabil postat de sophia

Mi se pare ca nu este bine sa reducem iubirea pentru cineva numai la anumite gesturi.

Hehe.
Sa te insele barbatul si tu sa-i zici "cum ai putut face asa ceva? inseamna ca nu ma iubesti".
Si el sa-ti replice, linistit: "Mi se pare ca nu este bine sa reducem iubirea pentru cineva numai la anumite gesturi."

Totusi din experienta mea pot sa spun ca nu este nimic usor in credinta.

Pentru cei care inca se lupta la un nivel de jos, poate ca nu e.
Dar nici pentru cei care au urcat cateva trepte mai sus, nu este.
Adevarul este ca nu e niciodata atat de usor.

Poate pentru ca mai intai de toate raportam totul la credinta si la Dumnezeu.

Aha, deci ai gasit vinovatii.
Sunt credinta, este Dumnezeu.

Facem aia si aia, sau nu facem pentru ca asa cere credinta, sau Dumnezeu.
La fiecare pas se intampla asta. Stai si te gandesti: "aoleu am facut un pacat." Si te framanti, iti pare rau.

Mi se intampla asta in orice moment. Si tocmai pentru ca imi propun mereu sa respect credinta si sa nu fac pacate, sa fiu mai buna, sufar si imi fac probleme si ajung sa ma invart intr-o bulboana mai mari care te trage spre alt pacat (mai mare).

Si ma intreb chiar totul trebuie sa-l judecam prin prisma credintei? Totul in numele ei?

Binenteles ca nu.
Poti ignora credinta, il poti ignora pe Dumnezeu, face doar ce vrei tu, aparent o sa-ti fie usor pana la un punct.
Ce se intampla pe urma e buba.

Unii spun ca e gresit sa crezi/consideri ca Dumnezeu este in toate si ca exista liberul arbitru. Altul ca dimpotriva, in toate sa-l vedem pe Dumnezeu si voia Sa. Totul se face cu voia Sa.

Vechea arta a Sophiei de a aduna in aceeasi oala doua opinii, poate doar aparent contradictorii astfel incat sa evite sa traga o concluzie care sa o implice mai mult decat e dispusa sa se implice.

Si poate ca astfel se pot explica si unele depresii sau cum se scria pe un fir(cel cu schizofrenia) spaime care pot duce la tulburari psihice (la cei mai sensibili). Tocmai frica asta de pacat, de urmarile lui, framantarile astea continui ne macina.

Asta era.
Lupta cu pacatul te imbolnaveste psihic.
Ce atata bataie de cap cu ce e moral si ce nu, sa ne protejam sanatatea, sa facem abstractie de moralitate.

Realizezi ca esti progamata pe o directie care este opusul vietii crestine?