Fiecare iubeste altfel pe Dumnezeu, iar credinta este o lupta zilnica

Sophia, iată un fragment din cuvântarea Sf. Ioan Gură de Aur la sărbătoarea Învierii, postat deja şi pe alte topicuri:

"...Pentru aceasta, intrati toti intru bucuria Domnului nostru; si cei dintai, si cei de al doilea, luati plata. Bogatii si saracii impreuna bucurati-va. Cei ce v-ati infranat si cei lenesi, cinstiti ziua. Cei ce ati postit si cei ce n-ati postit, veseliti-va astazi. Masa este plina, ospatati-va toti. Vitelul este mult, nimeni sa nu iasa flamand. Gustati toti din ospatul credintei; impartasiti-va toti din bogatia bunatatii.

Sa nu se planga nimeni de lipsa, ca s-a aratat Imparatia cea de obste. Nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate, ca din mormant iertare a rasarit. Nimeni sa nu se teama de moarte, ca ne-a izbavit pe noi moartea Mantuitorului..."

Cum să nu-ţi dea bucurie şi nădejde?

[sophia]

În prealabil postat de Annyta

Sophia, iată un fragment din cuvântarea Sf. Ioan Gură de Aur la sărbătoarea Învierii, postat deja şi pe alte topicuri:

"...Pentru aceasta, intrati toti intru bucuria Domnului nostru; si cei dintai, si cei de al doilea, luati plata. Bogatii si saracii impreuna bucurati-va. Cei ce v-ati infranat si cei lenesi, cinstiti ziua. Cei ce ati postit si cei ce n-ati postit, veseliti-va astazi. Masa este plina, ospatati-va toti. Vitelul este mult, nimeni sa nu iasa flamand. Gustati toti din ospatul credintei; impartasiti-va toti din bogatia bunatatii.

Sa nu se planga nimeni de lipsa, ca s-a aratat Imparatia cea de obste. Nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate, ca din mormant iertare a rasarit. Nimeni sa nu se teama de moarte, ca ne-a izbavit pe noi moartea Mantuitorului..."

Cum să nu-ţi dea bucurie şi nădejde?

Exact asta spun si eu. Vezi!?

În prealabil postat de sophia

Exact asta spun si eu. Vezi!?

Atunci ce te nelinişteşte?

Frustrări legate de subiecte discutate cu mult timp în urmă. Dacă era ceva mai recent înţelegeam...

[sophia]

În prealabil postat de Annyta

Atunci ce te nelinişteşte?

Sunt mai multe aspecte:

1. Este aproape imposibil de delimitat ce tine de credinta si ce nu. Si aici exista cele doua opini legate de Dumnezeu: liber arbitru sau totul este de la El, cu stirea si Voia lui. Si aici este lupta exterioara: sa nu faci rau altuia, sa respecti, sa iubesti. Asa cum a spus El.

2. Lupta intre omenesc si dumnezeiesc. Dreptatea omeneasca este altfel decat cea de la Dumnezeu, se spune. Exact nu stiu si nu pricep. Aici este lupta interioara: sentimentele si gandirile tale versus credinta.

3. Multi gandesc altfel si incepe critica si deruta. Am explicat in primul mesaj.
Cand ai siguranta (ceea ce in credinta nu poate avea nimeni niciodata), poti sa ramai pe drumul tau, dar altfel "te bate vantul".

[cezar_ioan]

Lupta între Adam cel vechi (firea noastră căzută) şi Adam Cel Nou (omul duhovnicesc, harul Botezului, Hristos Însuşi) este prezentă în fiecare creştin.
Tocmai pentru a o purta victorios, pentru a trece peste momentele grele, Hristos ne-a oferit Biserica iar prin Duhul Sfânt sunt rânduite în Biserică toate cele folositoare nouă pentru izbândă, pentru mântuire.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă să îndrăznim. Îndrăzniţi să folosiţi braţele deschise ale Domnului!, ne spune el. Folosiţi darurile Lui! Însă noi nu îndrăznim şi ne poticnim... Tristă alegere.

Să îndrăznim, aşadar! Domnul Şi-a dat viaţa tocmai pentru ca noi să nu mai orbecăim tăind în van neantul.
Acum, prin Învierea Lui ne aşteaptă Mâna Domnului, întinsă precum odinioară către Petru când se scufunda în mare.

[AlinB]

În prealabil postat de sophia

1. Este aproape imposibil de delimitat ce tine de credinta si ce nu. Si aici exista cele doua opini legate de Dumnezeu: liber arbitru sau totul este de la El, cu stirea si Voia lui. Si aici este lupta exterioara: sa nu faci rau altuia, sa respecti, sa iubesti. Asa cum a spus El.

Asta o spui din perspectiva celui care nu vrea sa cunoasca pe Dumnezeu ci prefera sa se plaseze intr-o nebuloasa a unor convingeri personale, a unui Dumnezeu "personalizat" ad-hoc in stil neoprotestant.

2. Lupta intre omenesc si dumnezeiesc. Dreptatea omeneasca este altfel decat cea de la Dumnezeu, se spune. Exact nu stiu si nu pricep. Aici este lupta interioara: sentimentele si gandirile tale versus credinta.

Omul se poate pune in armonie cu Dumnezeu, daca vrea lucrul asta.
Elementul de dezacord, care introduce opozitia, este in esenta unul singur: pacatul.

În prealabil postat de sophia

ma refer la iubirea de aproape?

Iubirea de aproapele.
O diferenta exista totusi intre iubirea pe care I-o datoram lui Dumnezeu, spre deosebire de iubirea de aproapele: pe Dumnezeu trebuie sa Il iubim cel mai mult. Aceasta este prima porunca.

În prealabil postat de sophia

Dreptatea omeneasca este altfel decat cea de la Dumnezeu, se spune. Exact nu stiu si nu pricep. Aici este lupta interioara: sentimentele si gandirile tale versus credinta.

Diferenta este ca dintre omul needucat, care face ce il taie pe el capul si ajunge inevitabil la "inchisoare", caci modul lui de gandire este egoist, gresit si lipsit de iubire: si omul educat de Biserica, care ne invata cum sa ne comportam, cum sa gandim despre ceilalti, mai ales despre dusmani, ce sa facem cu saracii, cu bolnavii si per total ne invata cum sa Il iubim pe Dumnezeu, facandu-I Lui pe plac, chiar daca acest lucru inseamna sa nu ne facem voia noastra.
Dar unii nu invata niciodata si li se pare ca tot ei au dreptate. Ei bine, nu au!

[sophia]

În prealabil postat de Miha-anca

Iubirea de aproapele.
O diferenta exista totusi intre iubirea pe care I-o datoram lui Dumnezeu, spre deosebire de iubirea de aproapele: pe Dumnezeu trebuie sa Il iubim cel mai mult. Aceasta este prima porunca.


Diferenta este ca dintre omul needucat, care face ce il taie pe el capul si ajunge inevitabil la "inchisoare", caci modul lui de gandire este egoist, gresit si lipsit de iubire: si omul educat de Biserica, care ne invata cum sa ne comportam, cum sa gandim despre ceilalti, mai ales despre dusmani, ce sa facem cu saracii, cu bolnavii si per total ne invata cum sa Il iubim pe Dumnezeu, facandu-I Lui pe plac, chiar daca acest lucru inseamna sa nu ne facem voia noastra.
Dar unii nu invata niciodata si li se pare ca tot ei au dreptate. Ei bine, nu au!

Pai tocmai aici este problema: lupta intre Voia lui si voia noastra sau a celui de langa noi.
Si tocmai ca lupta asta este mai puternica la cel "educat de Biserica" cum spui tu, pentru ca celuilalt oricum nu-i pasa de Voia Domnului.
Dar celui educat de Biserica ii pasa de voia tuturor. Si atunci cum facem?

Si uneori nici nu putem diferentia bine ce si cui sa facem.
Preotul nostru ne spunea la o predica tocmai faptul ca dreptatea noastra difera de cea a lui Dumnezeu. E un alt mod de viziune.

Exemplul cel mai concludent este pilda cu fiul risipitor.
Daca acest caz ar fi dus la un judecator, acesta ar decide ca fiul cel mic are dreptate si poate ar imparti altfel lucrurile. In fata lui Dumnezeu, desi el a fost ascultator si bun el pierde si castiga fiul risipitor (inel, vitelul cel gras si etc.).

Un judecator omenesc, la tribunal, face dreptatea omeneasca. Dar in fata lui Dumnezeu poate ca este gresit.
Omul are doua masuri: sufletul/mintea lui, si/sau legile.
Dumnezeu are un alt mod de a vedea/rezolva disputele.

Si dificultatea vine atunci cand am vrea sa fie dreptate din toate punctele de vedere si sa fie multumit si om si judecator si Dumnezeu.

Raman la parerea mea: credinta nu este usoara. Tocmai pentru ca trebuie sa faci multe impotriva voii sau/si ratiunii tale, sa ierti pe cei care te-au ranit, sa iubesti dusmani, sa renunti la multe.
Trebuie sa (poti) sa fii total lipsit de voie, suflet, de viata, ca sa indeplinesti acestea.

Si daca conform Voii Domnului trebuie sa faci nedreptate altui om? Te imparti in mai multe...

"Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" - o cerinta a lui Dumnezeu.
Si totusi este o neconcordanta aici.
Daca iubesti pe aproapele tau in acest fel, atunci pe care treapta este el, pe care tu si pe care este Dumnezeu in sufletul tau?
Tare ma tem ca de fapt Dumnezeu nici nu se pune in ecuatie. El nu cere iubire pentru sine, ci spune ca ceea ce faci aproapelui ii faci lui. EL nu se pune pe o treapta separata.
Daca iubeste pe aproapele nu inseamna ca nu-l iubesti pe Dumnezeu mai intai.

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

Raman la parerea mea: credinta nu este usoara. Tocmai pentru ca trebuie sa faci multe impotriva voii sau/si ratiunii tale, sa ierti pe cei care te-au ranit, sa iubesti dusmani, sa renunti la multe.
Trebuie sa (poti) sa fii total lipsit de voie, suflet, de viata, ca sa indeplinesti acestea.

Greu este sa fim normali . . . !
Spui , sa faci multe impotriva voii si ratiuniii tale !Pai , asta trebuie sa facem zi de zi pe cararea asta ingusta a pocaintei , caci alta cale nu-i , sau poate e , dar n-are legatura cu credinta ortodoxa ! Totusi nu inteleg de ce spui ca trebuie sa fi lipsit de suflet , de viata , pentru a fi pe drumul cel bun ?Cum vine treaba asta ? ? ?