Imaculata conceptie si Adormirea Maicii Domnului

În prealabil postat de Decebal

Vedeţi, doamnă, ce v-am spus, că nu aţi citit atentă ceea ce s-a scris înainte; altfel nu mai puneaţi astfel de întrebări acum. Dar o să vă răspund azi, dar mai târziu, poate pe zi la această întrebare, cu răspuns de la Sfinţi Părinţi, nu din articolaşe de pe internet.

Multumesc, Decebal. Ce-i drept, e drept; am citit in graba, caci nu am nici eu prea mult timp.
"Articolasele" de pe Internet sunt semnate de multe ori de Sfintii Parinti. Nu ca ei ar scrie pe Internet, dar de la ei e textul in original. Iar pe Scribd gasesti carti intregi postate; asa ca nu e cazul sa minimalizam rolul Internetului, nici al articolelor publicate pe Internet. Interesant este ca am vazut aduse elogii tocmai unor articole de o valoare indoielnica; dar nu citez niciodata din acestea. Ma uit intotdeauna ca autorul sa fie consacrat si de incredere.

[Decebal]

<< DUPĂ CRUCEA MÂNTUITORULUI ŞI DUPĂ ÎNVIEREA SA DIN MORŢI S-A SĂLĂŞLUIT ÎN NOI STATORNIC SFÂNTUL DUH

<< „Iar aceasta o spunea despre Duhul, pe Care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci încă nu era dat Duhul, pentru că Iisus încă nu era preaslăvit” (In 7, 39)

<< Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos mărturiseşte că fericitul David a primit cunoştinţa tainelor în Duh (Mc. 12, 36). Şi ar putea adăuga cineva cu uşurinţă multe texte asemănătoare, la cele spuse, prin care ar putea vedea că Sfinţii (scriitorii Scripturii) sunt purtători de Duh. Dar e de prisos sau chiar obositor să stăruim în înşirarea unor cuvinte atât de evidente, însă trebuie cugetat serios cum în acelaşi timp nu era trimis Duhul. Căci socotesc că trebuie considerat că e adevărată afirmaţia fericitului Evanghelist. Fiindcă adevărul deplin îl ştie numai Dumnezeu, Cel a toate ştiutor. Deci nu trebuie să îndrăznim a pătrunde prea curios în cele mai presus de noi. Iar, precum se poate cunoaşte prin cugetarea binecredincioasă, există ceva de felul acesta şi în jurul nostru. Căci de la început a fost făcut această fiinţă raţională pe pământ, adică omul, întru nestricăciune. Iar cauzatorul nestricăciunii lui şi a arătării celuia în toată virtutea sa arătat a fi Duhul sălăşluit de Dumnezeu în om. „Căci a suflat, precum s-a scris, în faţa lui suflare de viaţă” (Fac. 2, 7). Dar prin amăgirea aceea veche, abătându-se la păcat, apoi în scurt timp luând prin cele următoare un mare adaos la acesta, o dată cu pierderea altor bunuri suferă şi păgubirea de Duhul şi, astfel, a ajuns nu numai la stricăciune, ci foarte uşor şi la moarte. Dar, deoarece Făcătorul tuturor a voit să recapituleze toate în bună rânduială în Hristos (Efes. l, 10) şi să readucă la starea de la început firea omului, îi făgăduieşte împreună cu altele să-i dăruiască iarăşi acesteia pe Duhul Sfânt. Căci nu era cu putinţă ca ea să revină altfel la stabilitatea neclintită în cele bune. De aceea hotărăşte ca timp al pogorârii Duhului la noi timpul venirii la noi a lui Hristos şi de aceea făgăduieşte, zicând: „În zilele acelea, adică în cele ale Mântuitorului nostru, voi vărsa din Duhul Meu peste tot trupul” (Ioil 3, 10). Căci, de vreme ce la timpul generozităţii (dumnezeieşti) a trimis pe Unul-Născut ca Mijlocitor pe pământ cu trupul, adică om, născut, după Sfânta Scriptură, din femeie, Dumnezeu şi Tatăl a dat iarăşi Duhul, iar Hristos L-a primit pe Duhul ca pârgă a firii înnoite. De aceea Ioan a mărturisit, zicând: „Am văzut Duhul pogorându-Se din cer şi a rămas peste El” (Mt. 3, 16).

<< Şi L-a primit, cum? Căci spusa aceasta se cere în mod necesar explicată. O spunea aceasta, oare, pentru că nu-L avea El însuşi? Să nu fie! Căci Duhul este al Fiului şi nu e din afara Lui, cum Se uneşte cu noi dăruindu-ni-Se de la Dumnezeu, ci există în El prin fire, ca şi în Tatăl şi prin El vine în Sfinţi, împărţit de la Tatăl. Se spune că L-a primit întrucât S-a făcut om şi era potrivit omului să-L primească. Dar, existând ca Fiu al lui Dumnezeu şi Tatăl, născut din fiinţa Lui înainte de întrupare, mai bine-zis înainte de toţi vecii, nu se supără deloc când, făcându-Se om, Îi spune Dumnezeu şi Tatăl: „Fiu Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut” (Ps. 2, 7; Evr. l, 5). Căci zice că pe Cel ce este Dumnezeu dinainte de veci, născut din El, L-a născut azi ca să ne primească pe noi în El spre înfiere (Efes. 1, 5), fiindcă toată firea noastră a luat existenţa înnoită prin El, întrucât a fost om. Aşa având şi pe Duhul Său, se spune iarăşi că L-a dat Fiului ca să dobândim şi noi în El pe Duhul. Deci din această cauză a primit, precum s-a scris, şi sămânţa lui Avram (Evr. 2, 16), şi S-a făcut în toate asemenea fraţilor Săi. Astfel, nu primeşte Duhul Sfânt pentru Sine, căci Duhul este al Lui şi în El şi prin El, precum am spus înainte. Dar, deoarece, făcându-Se om, a avut în El firea întreagă, ca s-o îndrepteze întreagă întorcând-o la starea de la început, se zice că a primit ca om şi pe Duhul.

<< Deci, pe lângă cele spuse, mai trebuie gândit şi la aceea: Urmând cugetării înţelepte şi întăriţi de cuvintele dumnezeieştii Scripturi, vom vedea că Hristos nu a primit pe Duhul pentru Sine, ci mai degrabă L-a primit în Sine pentru noi. Căci toate bunătăţile vin şi la noi prin El (Rom. 8, 3). Fiindcă deoarece protopărintele Adam n-a păstrat harul Duhului, abătându-se, din amăgire, spre neascultare şi păcat, şi astfel întreaga fire s-a păgubit în el de binele dăruit de Dumnezeu, în mod necesar Dumnezeu- Cuvântul, Care nu cunoaşte schimbare, S-a făcut om ca, primind ca om binele, să-l păstreze pe seama firii Sale în mod neschimbat. Tâlcuitor al acestor taine ni se face nouă şi dumnezeiescul Psalmist. Căci zice către Fiul: „Iubit-ai dreptatea şi urât-ai nedreptatea. Pentru aceea Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe părtaşii Tăi” (Ps. 44, 9). Deoarece, zice, ai iubit pururea dreptatea, căci eşti Dumnezeul cel drept, neputându-Te abate de la aceasta, şi ai urât nedreptatea, căci pururea Îţi este prin fire urât răul, ca Dumnezeu iubitor de dreptate, pentru aceasta Te-a uns pe Tine Dumnezeu şi Tatăl. Căci Tu, Cel ce ai ca o prerogativă a firii proprii dreptatea neschimbată, nu Te poţi strămuta niciodată spre păcatul pe care nu l-ai cunoscut. Iar având-o astfel, întrucât Te-ai făcut om, ai păstrat neîndoielnic în Tine Însuţi, pe seama umanităţii, ungerea sfântă de la Dumnezeu şi Tatăl, adică pe Duhul. S-a făcut deci Unul-Născut om ca noi, ca întru El, ca în primul, să avem întoarse bunătăţile şi harul Duhului să se păstreze ferm înrădăcinat pe seama întregii firi; Unul-Născut, dăruindu-ne stabilitatea firii Lui, adică a Celui ce era Cuvântul din Dumnezeu-Tatăl, deoarece firea omului fusese condamnată în Adam, ca instabilă şi căzută în tot felul de abateri. Precum deci din schimbarea primului om trecuse la toată firea păgubirea de cele bune, la fel, în Cel ce n-a cunoscut schimbarea stăruirii în darurile dumnezeieşti se află redobândirea lor în tot neamul omenesc. Iar dacă nu părem cuiva că cugetăm şi spunem cele cuvenite, să ne înveţe acela cauza pentru care Mântuitorul S-a numit în dumnezeieştile Scripturi al doilea Adam. Căci în primul, neamul omenesc vine la existenţă din nimic, dar după ce a provenit s-a corupt, pentru că a călcat legea dumnezeiască. Iar în al doilea, adică în Hristos, revine la al doilea început, refăcând (neamul omenesc) prin înnoirea vieţii şi întorcându-l la nestricăciune. „Căci în Hristos este făptura nouă,” cum zice Pavel (II Cor. 5, 17). Deci ni s-a dat nouă Duhul înnoitor, adică cel Sfânt, cauzatorul vieţii veşnice, după ce S-a preaslăvit Hristos, adică după învierea Lui, când, rupând legăturile morţii şi arătându-Se mai presus de toată stricăciunea, a revenit iarăşi ca om la viaţă, având în Sine întreaga noastră fire, întrucât era şi Unul dintre noi. Cercetând şi mai mult cauza pentru care nu înainte de Înviere, ci după ea, s-a produs revărsarea Duhului, vei auzi iarăşi aceasta: Hristos S-a făcut pârgă a firii înnoite (I Cor. 15, 20), atunci când, nemaifiind împiedicat de lanţurile morţii, a venit iarăşi la viaţă, precum am spus adineauri. Cum deci ar putea fi readuşi la viaţă înainte de începutul ei, cei de după acest început?

[Decebal]

<< Căci, precum nu va odrăsli din pământ o plantă înainte de-a se forma rădăcina ei, fiindcă începutul plantei este din rădăcină, aşa este cu neputinţă ca noi să avem pe Domnul nostru Iisus Hristos ca rădăcină a nestricăciunii noastre înainte de-a se vedea El formându-Se ca rădăcină. Deci arătând venit timpul pogorârii Duhului la noi după învierea Lui din morţi, a suflat asupra Ucenicilor, zicând: „Luaţi Duh Sfânt” (In 20, 22). Căci atunci era cu adevărat la uşi, mai bine-zis înlăuntrul uşilor, timpul înnoirii. Şi să vadă iarăşi iubitorul de învăţătură dacă nu este adevărat şi cuvântul despre acestea. Căci la început, cum ne-a spus purtătorul de Dumnezeu Moise, luând Creatorul tuturor ţărână din pământ şi alcătuind pe om, a suflat în faţa lui suflare de viaţă. Şi ce este altceva suflarea de viaţă decât Duhul lui Hristos, Care zice: „Eu sunt viaţa şi învierea” (In 11, 25)? Iar deoarece S-a despărţit de umanitate Duhul cel Sfânt, Care ne poate menţine şi modela potrivit caracterului dumnezeiesc, Mântuitorul ni-L dăruieşte iarăşi pe Acesta, ridicându-ne spre demnitatea de la început şi remodelându-ne după chipul Său. De aceea şi Pavel zice către unii: „Copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii până ce Hristos va lua chip în voi” (Gal. 4, 19).

<< Dar, dacă este aşa, cum era în prooroci? Să judecăm, deci. Vom înţelege semnificaţia cuvântului astfel: În Sfinţii prooroci Duhul era cu un fel de luminare bogată şi ca un sfeşnic care putea călăuzi spre cunoaşterea celor viitoare şi spre pătrunderea celor ascunse; iar în cei ce cred în Hristos nu e un simplu sfeşnic ţinut de Duhul, ci îndrăznim să spunem că e Însuşi Duhul, Care ia loc şi Se sălăşluieşte în ei. De aceea ne numim şi temple ale lui Dumnezeu (I Cor. 3, 16; II Cor. 6, 16), pe când nici unul dintre Sfinţii prooroci nu s-a numit templu dumnezeiesc. Căci cum am înţelege aceasta?

<< Dar ce vom zice şi când vom auzi pe Mântuitorul nostru Hristos zicând: „Amin, amin, zic vouă, nu s-a ridicat dintre cei născuţi din femeie cineva mai mare ca Ioan Botezătorul. Dar cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare ca el” (Mt. 11, 11). Şi ce este Împărăţia cerurilor? Este dăruirea Sfântului Duh, după spusa: „Împărăţia cerurilor este înlăuntrul vostru” (Lc. 17, 21). „Iar Duhul Se sălăşluieşte în voi prin credinţă” (Rom. 8, 10). Observi cum pune înaintea tuturor celor născuţi din femeie pe cel născut în Împărăţia cerurilor, chiar dacă acesta e mai mic, şi aceia, desăvârşiţi? Dar să nu socotească cineva că noi micşorăm slava Sfinţilor sau virtuţile lor, ca să-i dispreţuim socotindu-i mai mari chiar pe cei mai mici. Nu spunem aceasta. Căci frumuseţea vieţuirii lor este fără asemănare. Dar ca să înţelegem lucrul clar, să explicăm pe scurt ceea ce s-a spus de Mântuitorul nostru. Mare a fost cu adevărat fericitul Botezător şi cel mai strălucitor în toată virtutea, înălţând hotarele dreptăţii aflate în noi în aşa fel că nu poate fi vreuna mai presus de el. Dar cel ce se află astfel avea nevoie de Hristos, zicând: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” (Mt. 3, 14). Observi cum, fiind desăvârşit, cât e cu putinţă oamenilor şi între cei născuţi din femeie, are nevoie să fie recreat şi renăscut în oarecare fel prin Sfântul Duh? Observi cum recunoaşte că cei născuţi din nou sunt mai mari, când spune că are nevoie de Hristos? Căci dacă ar fi ajuns mai mare botezându-se, pentru ce L-ar fi rugat pe Hristos să se boteze de la El? Iar dacă ştia că va fi între cei mai buni când îi va veni botezul, cum n-ar recunoaşte ca mai mari pe cei botezaţi? Deci Hristos zice că e mai mare ca Ioan cel mai mic în Împărăţia cerurilor, deci şi cel botezat de curând şi încă neajuns la o înălţime deosebită prin fapte, şi anume numai prin faptul că fericitul Botezător este născut din femeie, iar acela s-a născut, după cum s-a scris, din Dumnezeu. Căci prin aceasta s-a făcut părtaş al firii dumnezeieşti, având în sine pe Duhul Sfânt şi numindu-se prin aceasta templu al lui Dumnezeu.

<< Dar să mă întorc iarăşi la spusa amintită. Deci Duhul era în Prooroci pentru trebuinţa de-a prooroci. Căci era în ei ca Dumnezeu. Dar acum locuieşte prin Hristos în cei ce cred, fiindcă a început să fie în om prima dată când El S-a făcut om. De fapt (Hristos) are în Sine ca Dumnezeu în mod nedespărţit pe Duhul ca fiind al Lui şi aflat în El în mod fiinţial. Dar Se unge pentru noi şi se spune că primeşte Duhul, ca om, nu procurându-Şi Sieşi împărtăşirea de bunurile dumnezeieşti, ci firii omeneşti, precum am arătat înainte. Când deci dumnezeiescul Evanghelist spune: „Încă nu era Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit,” vom socoti că el indică sălăşluirea deplină şi întreagă a Sfântului Duh în oameni. >>

Sfântul Chiril al Alexandriei, Scrieri. Partea a patra (PSB 41): Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura IBMBOR, 2000, pp. 532 – 538

@Decebal

Poate n-ar trebui sa ne băşcăliţi că citam din “articolase” de pe internet. Dumneavoastra nu citati (de cele mai multe ori) tot din articole/articolase de pe internet?
E mai greu sa te apuci sa scrii dintr-o carte; sunt pagini intregi si oricum, putin le citesc.

Textul din postarile dvs.(mesaj: 329 si 330): Sfântul Chiril al Alexandriei, Scrieri. Partea a patra (PSB 41): Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura IBMBOR, 2000, pp. 532 – 538 se gaseste pe urmatoarele site-uri:

http://ro.scribd.com/doc/22483797/Sf...Sfantului-Ioan
http://cartiteologie.wordpress.com/2...fantului-ioan/
http://www.resurse-ortodoxe.ro/psb-4...n_l101_p0.html

@Decebal
Spuneti dvs.:

<<Păi ia să dăm tot citatul de la P. Nellas:

Între trupul Maicii Domnului şi cel al Fiului său există o legătură tainică. În realitate, Trupul Mîntuitorului este Trupul Maicii Sale; dintr-un anumit punct de vedere, trupul Fecioarei Maria este întocmai Trupul îndumnezeit al Fiului ei. Sfînta Fecioară este prima care s-a unit cu Hristos într-un mod foarte intim şi concret, chiar s-a hristificat; de aceea trupul său nu a rămas pradă stricăciunii morţii, ci a fost luat la cer de către Fiul său, ca garanţie a înălţării la cer cu trupul a tuturor sfinţilor.

Dar şi P. Nellas trece cu graţie peste raportul Mariei cu Hristos după Înviere şi Pentecost. După cum am mai spus umanitatea lui Hristos nu este la fel de îndumnezeită înainte de Înviere aşa cum este după Înviere; de-abia după moartea pe Cruce şi Învierea din morţi moartea nu mai are nicio putere asupra umanităţii Domnului Hristos, cu alte cuvinte de-abia de atunci umanitatea lui Hristos este deplin îndumnezeită şi pătrunsă de învierea dumnezeiască şi după Înălţarea la Cer şi Pentecost Hristos Îşi comunică prin Duhul Sfânt în Sfintele Taine puterea învierii de-Viaţă-făcătoare. ...>

1. Daca Panayotis Nellas spune „Maica Domnului”, dumneavaostra de ce ii spuneti Maria?

2. E greu sa spuneti Rusalii sau Sarbatoarea Cincizecimii (Crestine)? Nu era mai simplu decat sa spuneti Pentecost?

3. E normal ca Sfanta Fecioara Maria sa se impartaseasca cu Duhul Invierii dupa ce se savarseste Invierea. Nimeni nu poate sa spuna altfel. Prin pacatul lui Adam, omul cu „moarte a murit”, deci: a pierdut vesnicia (viata vesnica). Nu cred ca poate sa spuna cineva ca Moartea a fost zdrobita inainte de Patimirea Mantuitorului Iisus Hristos, inainte de coborarea Sa in Iad si de sfaramarea portilor Iadului, si de Invierea Sa. [Vezi: Apostolul Petru (1 Petru 3,18-20):
<<Că şi Hristos o singură dată a suferit moartea pentru păcate, El, Cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât în trup, dar viu făcut în duh, întru care [duh] pogorându-Se, le-a propovăduit şi duhurilor ţinute'n închisoare (g),>>]

[g)Text care fundamentează teologia „pogorârii în iad“ a lui Hristos, eveniment cu care, de fapt, „a început învierea“ (cf. Stăniloae). Iconografia ortodoxă a promovat această teologie – în paralel cu imnografia – prin cea mai autentică icoană a Învierii Domnului, aceea care-L înfăţişează „sfărâmând porţile iadului“ şi „dezlegându-i pe cei legaţi din veac“.]

4. Daca inca nu suntem lamuriti despre duhul”exterior”sau „”interior”cum il numiti dvs. si domnul Catalin, (sau dobandirea duhului mijocit sau nemijlocit) este pentru ca, alergand din postare in postare, cu dorinta (poate a unora dintre noi) de a arata bogatia cunostintelor, cred ca pierdem esentialul:

- Ca cel care stie mai mult, prin harul dat de Dumnezeu, ar trebui sa impartasesca stiinta sa si aproapelui (in asa fel incat sa nu-l smintim sau sa-l zapacim mai tare, uitand si ceea ce stia si transformand totul intr-un talmeş-balmeş); atunci ceea ce scriem aici ar avea un rost.
<<Voi sunteţi lumina lumii; nu poate să se ascundă cetatea din vârful muntelui; nici aprinde cineva făclie şi o pune sub obroc(c), ci în sfeşnic, şi ea le luminează tuturor celor din casă.>>
[c)„Obroc“ (sau „oboroc“): vas mare, de lemn, folosit ca unitate de măsurat cerealele; baniţă; mierţă; bănicior. Rar folosit în limba curentă, cuvântul (de origine ucraineană) s'a încetăţenit în expresia biblică „a ţine lumina sub obroc“ = a ascunde un adevăr sau o valoare spirituală.]

- Daca procedam altfel, e doar pierdere de timp. Cred ca la fel s-a intamplat si pe un topic „Sa ramanem ortodocsi panala capat” care a ajuns la 113 pagini = 1123 de mesaje; dar cu cateva mesaje inainte de a se inchide topicul cineva inca se mai intreba daca Biserica inseamna: biserica=cladire, sau biserica = Biserica Ortodoxa Română sau Biserica= Trupul lui Hristos, sau biserica=institutia numita Patriarhia Română).

- Ca suntem pe un forum crestin ortodox care e deschis tuturor opiniilor, tuturor oamenilor fara discriminari religioase, cu conditia de a purta un dialog civilizat, fara jigniri etc. si fara a denigra credinta ortodoxa. Asta inseamna, intre altele, ca ar fi corect sa spunem carei credinte apartinem (macar prin botez daca nu si prin traire duhovniceasca) pentru a intelege ce punct de vedere sustinem si de ce.

- Daca dvs. citati si din Sfinti ortodocsi si din Sfinti Parinti ortodocsi, asta nu inseamna ca gandirea dvs. este crestin ortodoxa. Un ortodox de putine ori o sa spuna Maria (in loc de Maica Domnului) baptismal [in loc de: despre botez, in legatura cu botezul, botez), Pentecost in loc de sarbatoarea Rusaliilor, Rusaliile, Pogorarea Sfantului Duh, sau sarbatoarea Cincizecimii (crestine)].

- Citati din The meaning of "Grace" (χαρις) in the Bible , http://www.bible-researcher.com/grace.html editor Michael Marlowe, care ne spune despre el:
<<I live in Northeast Ohio. I was raised in a Lutheran church, but while I was at college I joined a conservative Baptist church, where I began to lead a weekly Bible study. After I got my bachelor's degree in English Literature I decided to get some formal training in Biblical Studies, and so I entered the Master of Arts program at the closest seminary, Pittsburgh Theological Seminary. I concentrated in the biblical languages, and received the MA degree in 1994.>>

- Asta nu e o problema, puteti sa citati si din Bhagavad Gita, daca ne ajuta sa deslusim cum e cu harul exterior, interior etc. ”Dar sa stim si noi”. Adica: e nevoie de citatul din gandirea teologica baptista sau lutherana sau etc. pentru ca......


Ma surprinde ca nimeni nu l-a contestat – inca – pe Panayotis Nellas care este din aceeasi „scoala” cu Christos Yannaras; pe topicul: „Traducerile eretice de la Editura Deisis” nu i s-a facut o primire prea buna lui Christos Yannaras. M-as bucura sa fie inteles acum la adevarata sa valoare.

[Decebal]

În prealabil postat de Nastya

E normal ca Sfanta Fecioara Maria sa se impartaseasca cu Duhul Invierii dupa ce se savarseste Invierea.

Asta spuneam şi eu, asta spun de fapt şi Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi; dar se găsesc unii, superstiţioşi, care îşi fac ei singuri obiectul credinţei lor, fără să asculte de revelaţia Apostolilor şi nici de călăuzirea Părinţilor, pentru că este mai facil, mai popular, mai simplu, mai fără bătăi de cap. Eu acest duh al Învierii, lucrător după Învierea Domnului şi după trimiterea Duhului, îl consider cu adevărat harul interior sau în legătură cu acesta; asta nu înseamnă că Maica Domnului era o simplă femeie, cu un copil, sau că era moartă duhovniceşte, dar nu avea plenitudinea de har pe care numai după Înviere putea să o aibă. Cei care cred altfel sunt pur şi simplu în afara Sfintei Tradiţii, iar învăţătura lor este superstiţie şi greşeală. Ei au impresia că teologia se face cu pietisme şi sentimentalisme, nu cu Duhul Sfânt, nu pe baza revelaţiei divine şi a învăţăturii călăuzite de Duhul adevărului.

În prealabil postat de Nastya

Asta inseamna, intre altele, ca ar fi corect sa spunem carei credinte apartinem (macar prin botez daca nu si prin traire duhovniceasca) pentru a intelege ce punct de vedere sustinem si de ce.

Păi cred că am spus de la bun început prin acel "ortodox" din câmpul Religie de la profil.

În prealabil postat de Nastya

Daca dvs. citati si din Sfinti ortodocsi si din Sfinti Parinti ortodocsi, asta nu inseamna ca gandirea dvs. este crestin ortodoxa. Un ortodox de putine ori o sa spuna Maria (in loc de Maica Domnului) baptismal [in loc de: despre botez, in legatura cu botezul, botez), Pentecost in loc de sarbatoarea Rusaliilor, Rusaliile, Pogorarea Sfantului Duh, sau sarbatoarea Cincizecimii (crestine)].

Dar ce, vă consideraţi cumva competentă să evaluaţi dumneavoastră dacă gânditrea mea este sau nu creştin ortodoxă? Nu vi se pare că mergeţi cam departe, mai ales după ceea ce daţi dovadă chiar în această postare? Botez şi baptismal au aceeaşi originea greacă, baptizo; dacă aţi fi citit mai multă literatură teologică ortodoxă aţi fi întâlnit cu certitudine acest termen şi mulţi alţii cu care sunt absolut convins că nu sunteţi familiară; să înţeleg că toată teologia ortodoxă nu mai este ortodoxă pentru că nu se înscrie în nişte "standarde" cu substanţă mai mult păşunistă decât ortodoxă? Pentecost şi Cincizecime este acelaşi lucru, doar că pentecost este în limba greacă, iar celălalt în română. Iar Rusalii nu este un termen corespunzător din punct de vedere teologic cu Cincizecimea; rusaliile erau o sărbătoare păgână, iar în momentul în care în acele societăţi tradiţionale stratul creştin s-a suprapus peste stratul păgân a substituit sărbătorile păgâne cu cele creştine, dar la unele a mai păstrat denumiri păgâne, probabil din strategie misionară, pentru ca unii oameni să nu fie prea şocaţi de schimbarea de paradigmă, aşa cum de exemplu la ţară s-au mai păstrat tot felul de obiceiuri de pe vremea păgânismului. După cum vedeţi această trecere de la păgânism la creştinism a fost foarte delicată, inclusiv la noi la români se vede foarte mare diferenţă între "creştinismul" poporal, păşunist, câmpenesc şi creştinismul Sfintelor Scripturi şi al Sfinţilor Părinţi. Dar toată această diluare a creştinismului pe care au făcut-o politicienii şi marketerii lui religioşi îşi are şi îşi va avea plata ei corespunzătoare la nivel istoric, pentru că nu se poate să falsifici în asemenea hal creştinismul autentic pentru a avea "stăpânire peste popoare" şi să nu existe răsplata; şi iată răsplata a venit şi va veni, protestantismul, sectele şi ecumenismul, asta ca să nu mai pomenesc de pseudo-creştinimsul multora dintre români ori de raportarea unor largi pături de români "ortodocşi" faţă de Biserica Ortodoxă ca faţă de o cooperativă câmpenească de prestări de nunţi, botezuri, înmormântări şi parastase. În cazul în care nu ştiaţi, din ce se consideră la ora actuală ca fiind creştinism la nivel global, Biserica Ortodoxă are un procent de aprox. 10% din creştinism, restul 90% sunt heterodocşi.

În prealabil postat de Nastya

Daca “Duhul Sfant i-a botezat pe ucenici in clipa in care S-a pogorat asupra lor" (la Rusalii) si “intreaga casa s-a umplut de Duh Sfant si s-a facut cristelnita duhovniceasca” cum spune Sf. Grigorie Palama, citat de Mitropolitul Hierotheos Vlachos, atunci cand Duhul Sfant S-a pogorat asupra Fecioarei Maria la Intruparea Mantuitorului, aceasta nu S-a umplut de acelasi Duh Sfant?

Adica, o casa devine ”CRISTELNITA DUHOVNICEASCA” doar pentru ca Duhul Sfant a pogorat in mod egal peste toti ucenicii, iar trupul Maicii Domnului care –L poarta pe Mantuitorul Iisus Hristos(care e unit cu Duhul Sfant) nu are parte de sfintire?

La toate astea deja am răspuns atât prin ceea ce am scris cât şi prin citatele pe care le-am dat de la sfântul Chiril al Alexandriei. Pentru lămurirea dumneavoastră, reluaţi postările mele anterioare.

În prealabil postat de Decebal

Asta spuneam şi eu, asta spun de fapt şi Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi; dar se găsesc unii, superstiţioşi, care îşi fac ei singuri obiectul credinţei lor, fără să asculte de revelaţia Apostolilor şi nici de călăuzirea Părinţilor, pentru că este mai facil, mai popular, mai simplu, mai fără bătăi de cap. Eu acest duh al Învierii, lucrător după Învierea Domnului şi după trimiterea Duhului, îl consider cu adevărat harul interior sau în legătură cu acesta; asta nu înseamnă că Maica Domnului era o simplă femeie, cu un copil, sau că era moartă duhovniceşte, dar nu avea plenitudinea de har pe care numai după Înviere putea să o aibă. Cei care cred altfel sunt pur şi simplu în afara Sfintei Tradiţii, iar învăţătura lor este superstiţie şi greşeală. Ei au impresia că teologia se face cu pietisme şi sentimentalisme, nu cu Duhul Sfânt, nu pe baza revelaţiei divine şi a învăţăturii călăuzite de Duhul adevărului.


Păi cred că am spus de la bun început prin acel "ortodox" din câmpul Religie de la profil.


Dar ce, vă consideraţi cumva competentă să evaluaţi dumneavoastră dacă gânditrea mea este sau nu creştin ortodoxă? Nu vi se pare că mergeţi cam departe, mai ales după ceea ce daţi dovadă chiar în această postare? Botez şi baptismal au aceeaşi originea greacă, baptizo; dacă aţi fi citit mai multă literatură teologică ortodoxă aţi fi întâlnit cu certitudine acest termen şi mulţi alţii cu care sunt absolut convins că nu sunteţi familiară; să înţeleg că toată teologia ortodoxă nu mai este ortodoxă pentru că nu se înscrie în nişte "standarde" cu substanţă mai mult păşunistă decât ortodoxă? Pentecost şi Cincizecime este acelaşi lucru, doar că pentecost este în limba greacă, iar celălalt în română. Iar Rusalii nu este un termen corespunzător din punct de vedere teologic cu Cincizecimea; rusaliile erau o sărbătoare păgână, iar în momentul în care în acele societăţi tradiţionale stratul creştin s-a suprapus peste stratul păgân a substituit sărbătorile păgâne cu cele creştine, dar la unele a mai păstrat denumiri păgâne, probabil din strategie misionară, pentru ca unii oameni să nu fie prea şocaţi de schimbarea de paradigmă, aşa cum de exemplu la ţară s-au mai păstrat tot felul de obiceiuri de pe vremea păgânismului. După cum vedeţi această trecere de la păgânism la creştinism a fost foarte delicată, inclusiv la noi la români se vede foarte mare diferenţă între "creştinismul" poporal, păşunist, câmpenesc şi creştinismul Sfintelor Scripturi şi al Sfinţilor Părinţi. Dar toată această diluare a creştinismului pe care au făcut-o politicienii şi marketerii lui religioşi îşi are şi îşi va avea plata ei corespunzătoare la nivel istoric, pentru că nu se poate să falsifici în asemenea hal creştinismul autentic pentru a avea "stăpânire peste popoare" şi să nu existe răsplata; şi iată răsplata a venit şi va veni, protestantismul, sectele şi ecumenismul, asta ca să nu mai pomenesc de pseudo-creştinimsul multora dintre români ori de raportarea unor largi pături de români "ortodocşi" faţă de Biserica Ortodoxă ca faţă de o cooperativă câmpenească de prestări de nunţi, botezuri, înmormântări şi parastase. În cazul în care nu ştiaţi, din ce se consideră la ora actuală ca fiind creştinism la nivel global, Biserica Ortodoxă are un procent de aprox. 10% din creştinism, restul 90% sunt heterodocşi.


La toate astea deja am răspuns atât prin ceea ce am scris cât şi prin citatele pe care le-am dat de la sfântul Chiril al Alexandriei. Pentru lămurirea dumneavoastră, reluaţi postările mele anterioare.

Nu cred ca a spus cineva ca Maica Domnului S-a impartasit de Duhul Invierii, inainte de Invierea Mantuitorului Hristos.

Ce nu vreti dvs. sa acceptati, (sau poate este doar un mod de a zapaci lumea) e ca Maica Domnului a primit Duhul Sfant atunci cand „Duhul S-a pogorat asupra Sa si puterea Prea Inaltului a umbrit-o.” ; aici nu e loc de har exterior/interior sau mijlocit/nemijlocit. E Duhul Sfant care, asa cum spun Sfintii ortodocsi si Sfintii Parinti ortodocsi (vedeti citatele de mai sus) nu L-a parasit pe Mantuitorul Hristos.

<<De aceea spune Simbolul despre El insusi ca "S-a intrupat", adica Si-a alcatuit din Fecioara Maria firea omeneasca. Dar Duhul Sfant i-a dat putere Mariei sa-L primeasca pe Fiul lui Dumnezeu in ea, ca pe cel ce incepe sa-si alcatuiasca trupul din ea. Caci Dumnezeu lucreaza asupra oameni-lor totdeauna prin Duhul Sfant.

Sf. Ioan Damaschin spune:Duhul Sfant S-a pogorat peste ea... dandu-i puterea de a primi Dumnezeirea Cuvantului si puterea de a naste. Atunci a umbrit-o intelepciunea ipostatica si Puterea Prea inaltului Dumnezeu, adica Fiul lui Dumnezeu, Cel de o fiinta cu Tatal, ca o samanta dumnezeiasca si Si-a alcatuit Lui-si din sangiurile ei trup insufletit;180 (Dogmatica, cartea III, cap. 2, trad. cit., p. 147).>>
http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehism09.html

Discutia era despre pogorarea Sfantului Duh asupra Sfintei Fecioare Maria.

Eu n-am pretentia sa cititi ce-am postat eu; dar nadajduiam ca din toate citatele din Sfintii ortodocsi si Sfintii Parinti ortodocsi, sa aveti o imagine adevarata despre lucrarea Sfantului Duh.
E optiunea dvs. sa credeti ce vreti.


Referitor la limbajul pe care-l folositi, la discursul dvs.
Nu e greu sa intelegi daca un om este sau nu crestin ortodox. Limbajul il reprezinta.

Eu v-am spus (dar probabil ca e greu sa recunoasteti) ca in scrierile Sfintilor ortodocsi si Sfintilor parinti ortodocsi (din care cateodata citati) n-o sa gasiti spunandu-se Maria (de obicei asa vorbesc neoprotestantii), in loc de Fecioara Maria sau Maica Domnului, sau Preacurata; sau baptismal sau Pentecost.

Crestinul ortodox o sa spuna Botez sau Taina Sfantului Botez, o sa spuna sarbatoarea Cincizecimii (cea crestina , nu cea iudaica) sau Rusaliile – Pogorarea Sfantului Duh.
Nu era nevoie de explicatii; poate ati vrut sa va convingeti pe dvs. insiva; iar tonul jignitor nu e ceva nou in postarile care va reprezinta.

Daca-i cereti lui Google: Baptismal, sau Pentecost sau etc. o sa vedeti pe ce site-uri ajungeti.

N-o sa gasiti niciodata aceste cuvinte la Parintele Ilie Cleopa, Parintele Teofil Pârâian, la Parintele Arsenie Papacioc, la Sfantul Siluan Athonitul, Sfantul Nicolae Velimirovici, Sfantul Nectarie de Eghina , Sf. Serafim de Sarov sau Sf. Teofan Zavoratul, Parintele Gheorghe Calciu sau Printele Sofronie Saharov, sau Parintele Bartolomeu Anania sau Parintele Patriarh Nicodim Munteanu etc.

Intr-o singura lucrare a Parintelui Arsenie Boca am gasit o exprimare: sa ne rugam impreuna cu Maria. Nu cred ca asa a spus Parintele Arsenie Boca. Cand o sa aflu ceva in plus, o sa scriu pe forum.


Forumul crestin ortodx este deschis tuturor opiniilor si religiilor/ confesiunilor cu conditia folosirii unui ton civilizat si fara sa fie denigrata credinta ortodoxa.`

V-am sugerat sa spuneti cu adevarat carei credinte ii apartineti pentru ca din ceea ce postati – un amestec de gandire catolica, neoprotestanta, atee etc. asezonata (cateodata) cu citate din Sfintii ortodocsi si din Sfintii Parinti ortodocsi- omul, oricat de scolit sau teologhisit (vedeti ca Andrei Plesu spune „a teologhisi”)ar fi, nu mai intelege nimic.

Asta e o metoda, care de multe ori da roade, sa-i faci pe oameni sa nu mai inteleaga nimic, sa se indoiasca de orice etc. Deci, in final: sa nu mai creada in Dumnezeu.

Pentru ca nici macar dumneavoastra nu mai sunteti sigur carei credinte ii apartineti, va spun urmatoarele:

1. Prima data cand m-a socat ce scrieti si m-am dus sa vad ce religie afisati, a fost cand ati spus undeva: Biserica trupul Mistic al lui Hristos. Atunci in rubrirca „religie” era scris ortodox. Nu v-am crezut; dar asta e doar problema mea.

2. O perioada, n-ati mai scris nimic la rubrica respectiva. Si am crezut ca ati ajuns la concluzia ca trebuie sa mai reflectati in acest sens.

3. Deja de pe la jumatatea lui mai, sunteti din nou :ortodox.

Nu v-am urmarit, chiar n-ar merita efortul; n-am veleitati de securist, politist, detectiv. Si oricum, nici asta nu e problema.

Asa cum va amestecati discursul cu tot ce gasiti in mai multe confesiuni, produceti sminteala; si e pacat mare. Si nu cred ca ceea ce faceti este intamplator.

Si domnule, ce crestin ortodox ati vazut dvs. sa nu se inchine Sfintei Cruci si Maicii Domnului, sa nu le dea cinstea cuvenita? Sa va amintesc ce ati spus, la un moment dat, despre Sfanta Cruce si despre Acatistul Sfintei Cruci?

Va doresc succes. Dumnezeu sa va ajute sa va stabiliti la o credinta anume si sa credeti cu adevarat.

In privinta Maicii Domnului, Mama noastra a tututor, Ea nu se supara cand unii crestini o jignesc; inima unei mame este deschisa vesnic pentru copiii ei. De acolo, nimeni nu ne poate alunga niciodata.

Indiferent ce ati spune nu va mai raspund; e pierdere de timp si de credinta. Si ma obligati sa fac mai multe pacate.
Dumnezeu sa ne ajute sa nu gresim.
Amin.

[Decebal]

În prealabil postat de Nastya

Nu cred ca a spus cineva ca Maica Domnului S-a impartasit de Duhul Invierii, inainte de Invierea Mantuitorului Hristos.

Ce nu vreti dvs. sa acceptati, (sau poate este doar un mod de a zapaci lumea) e ca Maica Domnului a primit Duhul Sfant atunci cand „Duhul S-a pogorat asupra Sa si puterea Prea Inaltului a umbrit-o.” ; aici nu e loc de har exterior/interior sau mijlocit/nemijlocit. E Duhul Sfant care, asa cum spun Sfintii ortodocsi si Sfintii Parinti ortodocsi (vedeti citatele de mai sus) nu L-a parasit pe Mantuitorul Hristos.

(...) Discutia era despre pogorarea Sfantului Duh asupra Sfintei Fecioare Maria.

Dumneavoastră nu faceţi o interpretare corectă cuvintelor Scripturii, ci o faceţi după ureche, că aşa vi se pare dumneavoastră, că aşa aţi auzit la alţii, că aşa vedeţi tot felul de superstiţioşi preumblându-se nestingheriţi prin Biserica Ortodoxă.

Vă rog deci să studiaţi interpretările Sfinţilor Părinţi, nu ale unor forumişti care sunt departe foarte de nivelul spiritual şi teologic al Părinţilor.

<< Deci ni s-a dat nouă Duhul înnoitor, adică cel Sfânt, cauzatorul vieţii veşnice, după ce S-a preaslăvit Hristos, adică după învierea Lui, când, rupând legăturile morţii şi arătându-Se mai presus de toată stricăciunea, a revenit iarăşi ca om la viaţă, având în Sine întreaga noastră fire, întrucât era şi Unul dintre noi. Cercetând şi mai mult cauza pentru care nu înainte de Înviere, ci după ea, s-a produs revărsarea Duhului, vei auzi iarăşi aceasta: Hristos S-a făcut pârgă a firii înnoite (I Cor. 15, 20), atunci când, nemaifiind împiedicat de lanţurile morţii, a venit iarăşi la viaţă, precum am spus adineauri. Cum deci ar putea fi readuşi la viaţă înainte de începutul ei, cei de după acest început?

<< Căci, precum nu va odrăsli din pământ o plantă înainte de-a se forma rădăcina ei, fiindcă începutul plantei este din rădăcină, aşa este cu neputinţă ca noi să avem pe Domnul nostru Iisus Hristos ca rădăcină a nestricăciunii noastre înainte de-a se vedea El formându-Se ca rădăcină. Deci arătând venit timpul pogorârii Duhului la noi după învierea Lui din morţi, a suflat asupra Ucenicilor, zicând: „Luaţi Duh Sfânt” (In 20, 22). Căci atunci era cu adevărat la uşi, mai bine-zis înlăuntrul uşilor, timpul înnoirii. Şi să vadă iarăşi iubitorul de învăţătură dacă nu este adevărat şi cuvântul despre acestea. Căci la început, cum ne-a spus purtătorul de Dumnezeu Moise, luând Creatorul tuturor ţărână din pământ şi alcătuind pe om, a suflat în faţa lui suflare de viaţă. Şi ce este altceva suflarea de viaţă decât Duhul lui Hristos, Care zice: „Eu sunt viaţa şi învierea” (In 11, 25)? Iar deoarece S-a despărţit de umanitate Duhul cel Sfânt, Care ne poate menţine şi modela potrivit caracterului dumnezeiesc, Mântuitorul ni-L dăruieşte iarăşi pe Acesta, ridicându-ne spre demnitatea de la început şi remodelându-ne după chipul Său. De aceea şi Pavel zice către unii: „Copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii până ce Hristos va lua chip în voi” (Gal. 4, 19). (Sfântul Chiril al Alexandriei)