Ortodoxia si ecumenismul

[cezar_ioan]

Bun, de acord.
Acum acceptă şi tu frate (şi profesor dintâi al meu, într-ale ecumenismului - fără pic de ironie o spun), te rog, că pe lângă ce ai spus (şi nu te contrazic în ideea ta principală) tot la fel de adevărat este că unii dintre noi SCOTOMIZEAZĂ, ALEG din cuvintele Părinţilor doar ce le convine lor (îndeletnicire pătimaşă, eretică), doar acele pasaje care, RUPTE DIN CONTEXT, duc de fapt la ceartă între fraţii de credinţă.
Uneori ai dat citate din Părinţi şi din Scriptură pe post de bâtă sau, mă rog, de bâtişoară, bre! Valabil şi pentru fratele Antiecumenism.
Fii te rog atent la această scăpare, nu ţi-o spun în nume de rău.
Când noi facem trimiteri la Cuvântul lui Dumnezeu, e lucru specific Ortodoxiei să ţinem mereu cont de context precum şi de multe alte date din Istoria Bisericii, din Sfânta Tradiţie. Başca să ne asigurăm că suntem în oareşcare apropiere, măcar, de Duhul Iubirii, Duhul lui Hristos. (deşi te-ai putea supăra, îţi atrag atenţia la Pelerin care, aşa cum dovedeşte istoria postărilor lui, tocmai asta face: contextualizează, trimite la Patristică, trage cât poate spre Duhul Iubirii şi, mai departe, ... Doamne ajută! Că el, rebel cum îl bănuiesc, să mă ierte, se ţine protestant: asta e altă treabă, strict alegerea sufletului lui, una de expresie mai degrabă. Dar duhul, duhul pe care îl poartă e mai degrabă specific Ortodoxiei noastre, bre...; Nu remarcaşi?)

Pomeneai la un moment dat pe Sfântul Maxim. Te rog, frate, să revezi Cuvântul către Talasie, care te va învăţa mai bine decât, desigur, te-aş putea eu vreodată lămuri, cum e cu tâlcuirile şi interpretările astea ale noastre...