Impotriva razboaielor si uciderilor

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Minunat ai vorbit, surioară Nastya.

Să stai ortodoxă, draga mea, că e singura Biserică Creştină rămasă pe pămînt. Iar dacă nu eşti, să devii, şi să ai inimă curată, ca să poţi vedea pe Dumnezeu şi cele la care mintea nu s-a suit.
Cu adevărat, spurcăciunea pămîntului, şi şarpele cel vechi, leagă minţile oamenilor la ucidere, în ultima sută de ani din 1900 anul mîntuirii, ne-am ucis între noi, toţi oamenii, mai mult decît toate uciderile de la întemeierea lumii de 8000 de ani. Şi cele ce vor fi în vremurile din urmă, va fi cea mai mare prigoană a Bisericii Creştine, cum nu a mai fost şi nu va mai fi. Semnele sfîrşitului.

Aşa, şi ce vrei să arăţi frate "antiecumenism"?
Că părintele Dumitru Stăniloaie, în cartea sa, creştinism şi naţionalism îndeamnă creştinul la uciderea altor oameni pentru a "apăra" o bucată de pămînt? Să-şi dea viaţa nu pentru Hristos, ci pentru a ucide alte vieţi, apărînd nişte graniţe teritoriale? Te înseli amarnic, dragul meu. Amarnic. Reconsideră cuvintele părintelui Dumitru Stăniloaie.

Da, creştinul, iubitor de Hristos trebuie (!) să-şi iubească neamul, pentru că neamul e compus din oameni, deci iubeşte oamenii, mîntuirea e împreună şi prin oameni, prin celălalt, prin aproapele gol şi flămînd. Deci, iubim neamul, dar pînă la o limită. Cînd neamul se ridică împotriva cuvintelor, poruncilor lui Dumnezeu, ca şi Israel, de nenumărate ori, acel neam NU mai trebuie iubit, (în sensul păcatului neamului, că chiar şi oamenii răi trebi iubiţi) pînă leapădă nebunia în care vrea să intre sau a intrat. Păcatul NU trebuie iubit. Patima NU trebuie iubită. Dacă neamul te obligă să-l aperi, ucigînd alt om, îţi faci băgăjelul şi ai plecat din acel neam, ca să încalci cuvîntul lui Dumnezeu, ca să nu ucizi un alt om.
Deci mai citeşte odată, cu multă atenţie, multă, ce spune părintele Dumitru Stăniloaie acolo.

Bucurii.

[antiecumenism]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Doamne ajută.

Aşa, şi ce vrei să arăţi frate "antiecumenism"?
Că părintele Dumitru Stăniloaie, în cartea sa, creştinism şi naţionalism îndeamnă creştinul la uciderea altor oameni pentru a "apăra" o bucată de pămînt? Să-şi dea viaţa nu pentru Hristos, ci pentru a ucide alte vieţi, apărînd nişte graniţe teritoriale? Te înseli amarnic, dragul meu. Amarnic. Reconsideră cuvintele părintelui Dumitru Stăniloaie.

Dacă neamul te obligă să-l aperi, ucigînd alt om, îţi faci băgăjelul şi ai plecat din acel neam, ca să încalci cuvîntul lui Dumnezeu, ca să nu ucizi un alt om.
Deci mai citeşte odată, cu multă atenţie, multă, ce spune părintele Dumitru Stăniloaie acolo.

Bucurii.

Parintele Staniloae- PENTRU APĂRAREA ŢĂRII:
http://carteromaneasca.wordpress.com...pararea-tarii/

"...De aceea trebuie să ne trezim de tot din naiva iluzie a anilor de după război că viitorul va fi al unei păci perpetue. Iluzia aceasta a putut răsări şi s-a putut nutri numai dintr-o insuficientă cunoaştere a realităţii sufletului omenesc, cu adâncul păcatului şi al răului din el, din ideea atotputerniciei raţiunii asupra acestui suflet, dintr-o negare a misterului dogmei creştine despre forţa uriaşă a răului împotriva căruia nu se poate lupta decât cu ajutorul lui Dumnezeu.

Numai prin creştinism se pot împuţina războaiele în viitor, dar cine îţi dă siguranţa că şi mâine şi poimâine şi în tot timpul viitor popoarele vor accepta să lupte cu ajutorul dumnezeiesc, când nici azi nu vor să ştie de acest ajutor nici chiar cei mai vajnici pacifişti.

Sunt, în privinţa războiului viitor, două adevăruri cu putere de axiomă: 1. fără creştinism va fi sigur război, cu oricât pacifism s-ar trâmbiţa; 2. numai prin creştinism se pot amâna şi împuţina războaiele, dar întrucât nu poţi avea siguranţa că sufletul popoarelor va fi creştin mâine (chiar dacă, e azi), nu poţi avea în nici un fel siguranţa că nu va fi în viitor război. Dimpotrivă, din felul obişnuit al comportării sufletului omenesc, poţi trage concluzia că război va fi cu siguranţă.

Creştinismul propovăduieşte cu tărie pacea şi poate ca acţiunea lui să realizeze un progres mai mare decât al neprogresului în rău, dar războiul tot rămâne ca un fapt de viitor sigur, dat fiind răul adânc din firea omenească.

Vor fi războaie, pentru că vor fi păcate. Desăvârşirea deplină şi a tuturor nu se realizează pe lumea aceasta. Şi precum siguranţa că vor fi păcate nu echivalează pentru creştinism cu o împăcare cu ele sau cu o încetare a luptei contra lor, dar, în orice caz, ea impune anumite măsuri de precauţie împotriva efectelor prea stricăcioase ale lor, la fel siguranţa că vor fi războaie nu însemnează o împăcare cu ele, o justificare a lor, dar, pe lângă toată propovăduirea contra lor, creştinismul trebuie să admită luarea de măsuri de precauţie contra lor.

Din această poziţie ideologică, ştiind că vor fi războaie, aprobăm şi chiar îndemnăm statul nostru să se înarmeze pentru pararea eventualelor lovituri la care ar putea fi expus în viitorul război, care, judecând din datele actualităţii, e probabil să nu întârzie prea mult.

Nu suntem un neam cu ambiţii de cucerire. Nu le-am avut nici în trecut. Toate războaiele noastre au fost de apărare sau de recucerire a unei libertăţi pierdute.

Dar, pentru apărarea acestei libertăţi pe care ne-o garantează actualele graniţe, care nu se întind decât până unde se găsesc români, trebuie să fim gata oricând, împotriva oricărei pofte străine de a ne-o răpi. Poporul nostru s-a comportat şi se va comporta în această privinţă în cel mai perfect spirit creştin.

Nu ştim ce s-a făcut până acum la noi în această direcţie. Ştim numai că conducătorii statului nostru se expun unei grele răspunderi şi unei neiertate vinovăţii dacă nu fac totul ca viitorul război să nu aducă sacrificarea în masă a sutelor de mii de vieţi româneşti şi nu asigură apărarea demnă şi eficace a independenţei integrale a poporului român în statul român.

Conducătorul spiritual al românismului ardelean[ Conducătorul spiritual al românismului ardelean era mitropolitul Nicolae Bălan, care, într-adevăr, a avertizat autorităţile şi opinia publică asupra pericolelor ce urmăresc România], care ştie ce e robia şi are oroare de ea, a adresat în repetate rânduri în anii trecuţi serioase îndemnuri factorilor răspunzători pentru destinele de viitor ale neamului nostru să nu neglijeze înzestrarea armatei, atât de importantă pentru asigurarea acestui viitor.

O spunem acum şi prin această foaie: faceţi totul pentru o perfectă înzestrare a armatei! Cereţi ţării orice sacrificii şi vi le va consimţi cu dragă inimă! Dar toate să fie chivernisite cu maximă înţelepciune, cinste şi răspundere pentru ziua de mâine!"

-Parintele Staniloae zice clar ca armata trebuie sa fie pregatita de lupta,inzestrarea armatei cu arme si celelalte se face pt a omora dusmanii care ataca Romania.