Absenta oricarei baze patristice si/sau biblice pentru arderea "ereticilor" pe rug

[catalin2]

Chiar pe site-uriel catolice (newadvent) in articolul despre inchizitie scrie ca toti sfintii au fost in primul mileniu impotriva pedepselor fizice contra ereticilor. Ereticul Pelagius a fost omorat pentru erezia sa si la omorarea sa au consimtit si doi episcopi (era tot in vest). Sfantul Ambrozie a criticat aspru omorarea lui Pelagius, spnand ca cei doi episcopi ar trebui sa fie exclusi. Dar chiar si dupa Schisma, pana la fondarea Inchizitie, cardinalii din vest se impotriveau omorarii ereticilor si evreilor, aparandu-i de multe ori.

În prealabil postat de catalin2

Chiar pe site-uriel catolice (newadvent) in articolul despre inchizitie scrie ca toti sfintii au fost in primul mileniu impotriva pedepselor fizice contra ereticilor. Ereticul Pelagius a fost omorat pentru erezia sa si la omorarea sa au consimtit si doi episcopi (era tot in vest). Sfantul Ambrozie a criticat aspru omorarea lui Pelagius, spnand ca cei doi episcopi ar trebui sa fie exclusi. Dar chiar si dupa Schisma, pana la fondarea Inchizitie, cardinalii din vest se impotriveau omorarii ereticilor si evreilor, aparandu-i de multe ori.

Foarte just si corect!

Frate Ioan Cezar, ai observat oroarea? Maicile convertite de Sf. Maxim Confesorul au fost arse pe rug?! Pai, Cataline, cum era ca doar "papistasii" si calvinii au practicat sportul asta, bro? Ca tu esti cu negarea obstinata a evidentelor, doar ca sa iasa BO bine ca imagine, fie ea si imagine din trecut.
Cel putin Mihnea spune barbateste ca sustine aberatia criminala a arderii pe rug, nu o da eunuceste la intors, doar de dragul Bisericii sale.
Si da, maniheii erau si ei arsi, inclusiv in ortodoxul Rasarit.
Daca Biserica Vazuta era de origine divina, nu ar fi cazut in capcana sociologica a spiralei violentei, cind fostii oprimati mai bestializeaza, pardon rafineaza, un pic tehnicile folosite asupra lor inainte. Mi se confirma, a mia oara, suspiciunea mea ca Biserica a fost creata de societati secrete si condusa copios de ele.
Mihnea, preotii si episcopii sanctificati de voi pentru ca au fost ucisi de reformati sau de masoni, pe vremea Contrareformei, respectiv dupa 1789, ar fi trebuit sa stie ca isi asuma si ororile organizatiei in are au intrat. "Cu ce masori, ti se va masura" zice Domnul. Dupa ce omori "eretici" doar pentru ca cred altfel, secole de-a rindul, nu te mira daca adversarii tai cid te prind la cotitura isi dau drumul la "demonii" din ei. Au meritat-o sau nu, a fel cum "ereticii" au meritat-o sau nu.

[catalin2]

În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia

Frate Ioan Cezar, ai observat oroarea? Maicile convertite de Sf. Maxim Confesorul au fost arse pe rug?! Pai, Cataline, cum era ca doar "papistasii" si calvinii au practicat sportul asta, bro? Ca tu esti cu negarea obstinata a evidentelor, doar ca sa iasa BO bine ca imagine, fie ea si imagine din trecut.
Cel putin Mihnea spune barbateste ca sustine aberatia criminala a arderii pe rug, nu o da eunuceste la intors, doar de dragul Bisericii sale.
Si da, maniheii erau si ei arsi, inclusiv in ortodoxul Rasarit.
Daca Biserica Vazuta era de origine divina, nu ar fi cazut in capcana sociologica a spiralei violentei, cind fostii oprimati mai bestializeaza, pardon rafineaza, un pic tehnicile folosite asupra lor inainte. Mi se confirma, a mia oara, suspiciunea mea ca Biserica a fost creata de societati secrete si condusa copios de ele.

Eu nu neg nimic, singura problema e ca nu stiu daca ai inteles care e Biserica si ce rol ar fi avut in aceste lucruri. Tu amintesti deseori de eretici care i-au persecutat pe ortodocsi. Si romanii i-au persecutat, cu ingaduinta lui Dumnezeu, asta nu inseamna ca Biserica era implicata. Iconoclastii i-au persecutat pe ortodocsi, ce legatura are cu Biserica?
Alti eretici erau persecutati de regimul de atunci, de multe ori din cauza politica (adunau prozeliti si se impotriveau conducerii). Biserica nu era acelasi lucru cu statul. Cezaro-papismul a fost o idee din vest. Stim acum de fapt adevarul, de multe ori chiar conducatorii Biserici erau persecutati de conducerea Imperiului. De cine a fost persecutat sfantul Maxim Marturisitorul?
Citeste te rog chiar mesajul de mai sus, in care spuneam acum un an care a fost pozitia sfintilor in cazul lui Pelagius.
P.S. Si aminteam chiar de site-ul catolic newadvent unde, la articolul despre inchizitie, se recunoaste ca toti sfintii sin Biserica din primul mileniu au fost impotriva pedepsirii ereticilor (nu doar omorarea, dar si vreo atingere fizica).

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de catalin2

Cezaro-papismul a fost o idee din vest.

Sunteti hazliu.

De cine a fost persecutat sfantul Maxim Marturisitorul?

Sfantul Maxim Confesorul, martir si invatator la Bisericii Catolice, a fost persecutat de patriarhul ortodox al Constantinopolului, care nu mai asculta de Sfantul Parinte Martin, Papa al Romei. Exact ca patriarhii ortodocsi de astazi ai Constantinopolului.

Cel mai hazliu lucru este ca ortodocsii de azi insisi ii considera eretici pe MAJORITATEA patriarhilor Constantinopolului de pana la 1054. In schimb, dupa schisma lui Cerularie de la 1054, nu ar mai fi existat niciun patriarh heterodox. Ca sa vezi, potriveala! Sa ne mai miram ca, dimpotriva, papii de dinainte erau dreptcredinciosi, numarand si multi martiri, marturisitori si teologi, pe cand toti papii de dupa ar fi eretici ? Acest mod de a scrie istoria, singur ar fi suficient ca sa arate falsitatea istoriografiei ortodoxe si completa ei lipsa de obiectivitate si aderenta la adevarul istoric.

[DragosP]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Sunteti hazliu.

He, he.

Sfantul Maxim Confesorul, martir si invatator la Bisericii Catolice, a fost persecutat de patriarhul ortodox al Constantinopolului, care nu mai asculta de Sfantul Parinte Martin, Papa al Romei. Exact ca patriarhii ortodocsi de astazi ai Constantinopolului.

Mai sus ziceai de "hazliu". Păi 'mneatale eşti de-a dreptu' haios!

[Ioan_Cezar]

Sfântul Maxim l-a iubit mult pe Papa Martin. S-au iubit mult aceşti oameni sfinţi, în Hristos.
S-au corectat şi îmbunătăţit unul pe altul, spre lauda lui Hristos. Spre Slava Lui!

[Dalian]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

In schimb, dupa schisma lui Cerularie de la 1054, nu ar mai fi existat niciun patriarh heterodox. Ca sa vezi, potriveala!
Acest mod de a scrie istoria, singur ar fi suficient ca sa arate falsitatea istoriografiei ortodoxe si completa ei lipsa de obiectivitate si aderenta la adevarul istoric.

Ii astept pe toti sfetnicii mei, cei care indemnau la bunatate si admiratie fata de papistasul peste masura de obraznic, sa ia ei cuvantul si sa arate cum ar trebui pus la respect un individ care debiteaza atatea magarii la adresa ortodoxiei.

Sau v-ati obisnuit cu bataia, cu denigrarile si cu batjocurile si acum nu mai simtiti nimic?
Aveti dreptul sa taceti cand e vorba de voi. Acum astept sa vad cum reactionati!

[tabitha]

În prealabil postat de Dalian

Ii astept pe toti sfetnicii mei, cei care indemnau la bunatate si admiratie fata de papistasul peste masura de obraznic, sa ia ei cuvantul si sa arate cum ar trebui pus la respect un individ care debiteaza atatea magarii la adresa ortodoxiei.

Sau v-ati obisnuit cu bataia, cu denigrarile si cu batjocurile si acum nu mai simtiti nimic?
Aveti dreptul sa taceti cand e vorba de voi. Acum astept sa vad cum reactionati!

Politică și iar politică ! Plus ambiții personale. Sau poate e o tautologie. :)

Mai jos este prezentarea de pe wikipedia a Patriarhului Mihail I Cerularie, sub care a avut loc ruptura Bisericii de la 1054 -
să înțeleg că este perspectiva catolică? sau istorică? oare avem și una ortodoxă, mai bună ??

Mihail Cerularie și Marea Schismă

În anii în care Mihail I Cerularie a devenit patriarh, apăruseră mari disensiuni între Biserica Ortodoxă a Constantinopolului și Biserica Romano-Catolică. Pe lângă unele interpretări dogmatice diferite, apăruseră dispute referitoare la jurisdicția în Balcani, sudul Italiei și Sicilia. În plus, cererea papilor de la Roma de a avea o autoritate mai mare asupra celorlalți patriarhi nu era acceptată de către aceștia, care îl considerau pe episcopul de la Roma doar ca pe un primus inter pares („primul între egali”). De asemenea, Mihail I Cerularie a intrat în dispută cu papa Leon al IX-lea pe tema practicilor diferite dintre cele două Biserici (cea Romană și cea Constantinopolitană), în special utilizarea azimei (pâine nedospită) la Euharistie.

Conflictul dintre cele două Biserici s-a adâncit și mai mult atunci când Biserica de la Roma a reușit să impună folosirea limbii latine la slujbele religioase printre creștinii normanzi din Sicilia. Mihail Cerularie a reacționat la rândul său, obligând bisericile latinilor din Constantinopol să treacă la practicile religioase care erau uzitate în Biserica Răsăriteană. În corespondența care a urmat pe această temă între capii celor două Biserici, papa Leon al IX-lea a evitat să-l numească pe Mihail Cerularie "Patriarh Ecumenic", iar Mihail i s-a adresat papei Leon cu titulatura de "Frate" în loc de "Tată". Deși mai târziu Mihail a încercat să medieze aceste probleme, Leon nu a vrut să facă nici o concesie.

În primăvara anului 1054, Leon al IX-lea a trimis o delegație papală în frunte cu cardinalul Humbert de Silva Candida la Constantinopol pentru a se confrunta în mod oficial cu patriarhul Mihail. Sosind la Constantinopol în aprilie 1054, delegații papei s-au simțit jigniți de primirea care li s-a făcut și au părăsit brusc palatul patriarhal, lăsând doar o scrisoare a papei către Mihail, scrisoare al cărei conținut l-a umplut de mânie pe acesta. Apoi, Mihail a găsit sigiliile scrisorii ca fiind falsificate și acest fapt l-a motivat să nu mai ia în considerare nici scrisoarea, nici delegația papală[4].

Refuzul patriarhului Mihail de a mai discuta cu delegația papală a dus la măsuri extreme. La 16 iulie 1054, cardinalul Humbert a depus o scrisoare de excomunicare pe altarul bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol, scrisoare care el o pregătise deja, iar două zile mai târziu delegația papală a plecat în grabă la Roma. Dar cum Papa Leon al IX-lea murise deja pe 16 aprilie, scrisoarea de excomunicare nu era o bulă papală propriu-zisă, deoarece nu era semnată de către un papă. Ca măsură de represalii, patriarhul Mihail Cerularie i-a excomunicat pe cardinalul Humbert și pe papă și a ordonat eliminarea numelui papei din diptice, marcând astfel începutul Marii Schisme.

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Sunteti hazliu.

Sunt hazliu, dar si informat, in acelasi timp. Chiar pe site catolic scrie: http://www.ercis.ro/biblioteca/micdi...t=Cezaropapism
"Termen introdus în sec. al XVIII-lea pentru a indica regimul politico-ecleziastic sau sistemul de relaţii caracterizat de dominaţia statului (care mărturiseşte deschis religia creştină) asupra Bisericii, întrucât monarhul, atribuindu-şi o misiune religioasă şi o supremaţie asupra organizării ecleziastice, pune sub controlul său funcţiile spirituale ale Bisericii de a învăţa, de a sfinţi şi de a păstori." Nu stiu daca e inventat de protestanti sau de catolici (cu scopul de a arata tarele bizantine si ortodoxe si pentru a justifica statutul Papei de sef de stat si al BC).
De fapt cezaro-papism a existat si exista doar in BC, unde papa este si conducatorul statului si conducatorul BC. Probabil cei din secolul XVIII nu aveau prea multe cunostinte si nu stiau ca imparatul nu a fost niciodata si pe post de patriarh sau in locul patriarhului, ceea ce ar presupune cezaro-papismul.
Am gasit un articol interesant, care il va ajuta si pe Theodor sa isi lamureasca neclaritatile pe care el are. Pentru ca prezinta si diferentele intre mentalitatea catolica si cea ortodoxa. http://www.crestinortodox.ro/editori...xia-70010.html
Imparatii au persecutat si au schimbat Patriarhi (sa nu uitam ca si pe sfantul Ioan Gura de Aur), au incercat sa controleze oameni din ierarhie si sa-si impuna parerile, dar nu au controlat sau condus niciodata Biserica.
Citez: "Imparatii au putut invinge, manevra si stapani, temporar, oameni; dar n-au reusit niciodata sa invinga sau sa dicteze Bisericii ori Ortodoxiei, ci de cate ori au incercat-o, ei au fost cei invinsi."
"Eroarea in teoria amintita pleaca, asemenea tuturor erorilor de judecata asupra Bizantului si Ortodoxiei, din aplicare masurilor faurite pe teritoriul occidental, asupra realitatilor rasaritene. In Occidentul Catolic, am vazut, "Biserica" se confunda cu clerul si cu Papa."
Citatul urmator e pentru Theodor, raspunde perfect intrebarilor lui:
"Catolicismul a obisnuit pe toata lumea, inclusiv pe istorici, cu ideea ca exista o "turma" docila, pe care o "educa", o "formeaza" si dispune de ea o casta preoteasca in varful careia se afla Papa de la Roma. Biserica a ajuns sa se confunde cu clerul, ca apoi sa se confunde cu un singur membru al lui: Papa. Adevarul, marturisirea, conducerea, apararea Bisericii tin de acest cler si de acest Papa.
Dar la Bizant, in cuprinsul Bisericii Ortodoxe "turma" aceasta decide, in ultima instanta, daca "oamenii" au facut binele sau nu. Fie ca aceasta "turma" este a calugarilor, a preotilor modesti, sau a episcopilor care nu adera la poruncile Patriarhului Ecumenic, cand se opune nu o face in numele ei, ci in numele a ceva care este si peste ea, si peste cei ce o conduc: in numele "Ortodoxiei".
Atunci cand, la alegerea lui Anastasie, turma se aduna in hipodrom si cere violent "Un imparat ortodox", gestul este simbolic. Nu avem de-a face cu un spirit individualist, de sicana, sau de revolta contra clerului superior, contra Patriarhului. Ci avem de-a face cu convingerea tipic ortodoxa ca atunci cand cei care au fost pusi sa apere dreapta credinta isi parasesc sarcina, "turma" nu este obligata sa-i creada infailibili si sa-i urmeze, ca pe Papa, ci trebuie sa prinda cu mainile ei steagul tradat al Ortodoxiei si sa-l apere pana la victoria finala, pana ce se vor intoarce iar, cei in drept, la dreapta credinta. Si atunci "turma" este bucuroasa sa-si vada din nou pastorii ei firesti. Caci niciodata ideea ierarhiei nu a palit in constiinta ortodoxa. Dar peste Ierarhie, spre deosebire de Romano-Catolicism, a primat Ortodoxia."