Ecleziastul 3:18-22

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Dumitru73

M-am lamurit ...
Toate interpretarile sunt facute in asa fel incat sa sa fie in concordanta, cat de cat, cu doctrina actuala. Adica cu orice doctrina.

nu e chiar asa.
In Vechiul Testament avem un fel de disperare existentiala sheolica.
Cu importanta Invierii si teozei in ortodoxism, s-a cam rasturnat totul prin insasi ideea crestinismului.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

nu e chiar asa.
In Vechiul Testament avem un fel de disperare existentiala sheolica.
Cu importanta Invierii si teozei in ortodoxism, s-a cam rasturnat totul prin insasi ideea crestinismului.

înseamnă ca VT este o colecţie de povesti şi nimic altceva.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Dumitru73

înseamnă ca VT este o colecţie de povesti şi nimic altceva.

nu.
Cu riscul de a parea ca imi dau aere, gandeste-te la mecanica newtoniana si cuantica.
Cand am gasit-o pe a doua, calculele au picat in cap.
Dar 2+2=4 in continuare.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

nu.
Cu riscul de a parea ca imi dau aere, gandeste-te la mecanica newtoniana si cuantica.
Cand am gasit-o pe a doua, calculele au picat in cap.
Dar 2+2=4 in continuare.

un mesaj care are pretenţia de,a fi fost inspirat de o persoană divina, nu,are cum sa fie concepută în aşa hal, încât oricine sa o poată interpreta cum vrea.
era o vreme în care erai ucis cu pietre sau ars pe rug, dacă respingeai interpretarea literală a Bibliei.

Bun, însă nu doar literală, ci în duh. Nu trebuie să căutăm să înțelegem în spiritul celui care a scris cugetările acelea? Ce va fi gândit el? Ce vrea să ne transmită? Deci dacă Dumnezeu îl va judeca pe om, ce înseamnă asta? Pentru ce-l va judeca? Dacă datul lui este de a fi animal cum să-l judece? De aceea eu cred că îl (ne) judecă tocmai pentru rămânerea la animalitate.

In Vechiul Testament desi evrei considerau ca sufletul parasea trupul la momentul mortii cu greu se pot identifica pasaje in care mortii din Seol sa fie numiti suflete.Aceasta aparenta anomalie deriva,dupa cum au observat cercetatorii,dintr-o ,,incapacitate metafizica"a Israelului timpuriu,de a gandi viata de dincolo de moarte a sufletului fara o anumita corporalitate.Adica acela era nivelul lor de intelegere la acel moment si sunt mai multe cauze pentru acesta conceptie cumva obturata dar este prea mult de analizat.Acesta incapacitate deriva,ce paradoxal,din esecul de a gandi dincolo de planul imediat(eroare ce se va repeta in modul cum au conceput venirea lui Mesia),ei fiind de multe ori consecventi,precum autorul cartii ,,Eclesiastul",,metodei de a-si demonstra afirmatiile"adica metodei testarii empirice(vezi ,,m-am uitat cu luare aminte"versetul 1:14 sau ,,am mai vazut sub soare"versetul 3:16,etc).Dumnezeu,prin acesta carte,a dorit sa arate oamenilor cam pana unde pot merge pe acesta abordare,adica se vor opri pe acest rationament in fata acelorasi perplexitati ca si autorul.Aceea este limita.Este firesc ca Dumnezeu a randuit ca acesta carte sa fie stiuta pt ca ,deseori,oamenii repeta aceleasi erori si cred ca lumea s-a nascut incepand cu ei.Prin urmare intrebari precum cea din versetul 21,capitolul 3,aparent ignoranta,nu trebuie luata ca un element de doctrina ci este ,,un mod omenesc de a gandi,de a pune intrebari,nu o certitudine divina".Dumnezeu a dorit ca sa noi sa vedem intreaga zbatere,intregul rationament,toate limitele,chiar dureroase,la care ne putem limita mergand strict pe rational,pragmatic si demonstrabil.Sa spunem ca acesta este aspectul mai dur al cartii.

Partea luminoasa a cartii este data de faptul ca esecul oamenilor de a demonstra empiric valoarea si sensul real al vietii deschide drumul spre intelegerea spirituala,spre abandonarea ideii increderi doar in fortele proprii,fie si cele intelectuale,si indreptarea cu fapta,inima si mintea spre Ziditorul tutror celor vazute si nevazute.Altfel raminem,precum acest autor, prizonierii unei desertaciuni care nu poate fi atenuata nici macar de gandul unei efemere vieti fericite,incatusandu-ne doar de noi insine pierdem perspectiva la ce urmeaza iar eforturile noastre de aici,in fata vesniciei,isi pierd orice sens.Fara a spune ca eforturile noastre nu au nici un sens(doar in varianta lipisirii lor de componenta spirituala),fara a ne arunca in disperare,cartea darama increderea strict in propriile noastre eforturi si capacitati,ne arata limitele si ridica privirea spre Dumnezeu,,singura temelie pentru a gasi semnificatie,valoare si sens in viata ,,de sub soare".

[Dumitru73]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

In Vechiul Testament desi evrei considerau ca sufletul parasea trupul la momentul mortii cu greu se pot identifica pasaje in care mortii din Seol sa fie numiti suflete.Aceasta aparenta anomalie deriva,dupa cum au observat cercetatorii,dintr-o ,,incapacitate metafizica"a Israelului timpuriu,de a gandi viata de dincolo de moarte a sufletului fara o anumita corporalitate.Adica acela era nivelul lor de intelegere la acel moment si sunt mai multe cauze pentru acesta conceptie cumva obturata dar este prea mult de analizat.Acesta incapacitate deriva,ce paradoxal,din esecul de a gandi dincolo de planul imediat(eroare ce se va repeta in modul cum au conceput venirea lui Mesia),ei fiind de multe ori consecventi,precum autorul cartii ,,Eclesiastul",,metodei de a-si demonstra afirmatiile"adica metodei testarii empirice(vezi ,,m-am uitat cu luare aminte"versetul 1:14 sau ,,am mai vazut sub soare"versetul 3:16,etc).Dumnezeu,prin acesta carte,a dorit sa arate oamenilor cam pana unde pot merge pe acesta abordare,adica se vor opri pe acest rationament in fata acelorasi perplexitati ca si autorul.Aceea este limita.Este firesc ca Dumnezeu a randuit ca acesta carte sa fie stiuta pt ca ,deseori,oamenii repeta aceleasi erori si cred ca lumea s-a nascut incepand cu ei.Prin urmare intrebari precum cea din versetul 21,capitolul 3,aparent ignoranta,nu trebuie luata ca un element de doctrina ci este ,,un mod omenesc de a gandi,de a pune intrebari,nu o certitudine divina".Dumnezeu a dorit ca sa noi sa vedem intreaga zbatere,intregul rationament,toate limitele,chiar dureroase,la care ne putem limita mergand strict pe rational,pragmatic si demonstrabil.Sa spunem ca acesta este aspectul mai dur al cartii.

Partea luminoasa a cartii este data de faptul ca esecul oamenilor de a demonstra empiric valoarea si sensul real al vietii deschide drumul spre intelegerea spirituala,spre abandonarea ideii increderi doar in fortele proprii,fie si cele intelectuale,si indreptarea cu fapta,inima si mintea spre Ziditorul tutror celor vazute si nevazute.Altfel raminem,precum acest autor, prizonierii unei desertaciuni care nu poate fi atenuata nici macar de gandul unei efemere vieti fericite,incatusandu-ne doar de noi insine pierdem perspectiva la ce urmeaza iar eforturile noastre de aici,in fata vesniciei,isi pierd orice sens.Fara a spune ca eforturile noastre nu au nici un sens(doar in varianta lipisirii lor de componenta spirituala),fara a ne arunca in disperare,cartea darama increderea strict in propriile noastre eforturi si capacitati,ne arata limitele si ridica privirea spre Dumnezeu,,singura temelie pentru a gasi semnificatie,valoare si sens in viata ,,de sub soare".

mereu mi se spune ca "ăsta era nivelul lor de intelegere".
dar dacă noi nu putem sa înţelegem, cum ar fi putut ei?
şi ar fi putut cineva, sa lase un cuvânt, care sa aibă un înţeles iniţial şi un altul peste generatii? iar acel cineva, sa aibă pretenţia şi atunci şi acum, că textul este exact şi trebuie crezut.
şi ce da nivelul de intelegere la un om, la un popor?

[Andrei50]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

In Vechiul Testament desi evrei considerau ca sufletul parasea trupul la momentul mortii cu greu se pot identifica pasaje in care mortii din Seol sa fie numiti suflete.Aceasta aparenta anomalie deriva,dupa cum au observat cercetatorii,dintr-o ,,incapacitate metafizica"a Israelului timpuriu,de a gandi viata de dincolo de moarte a sufletului fara o anumita corporalitate.Adica acela era nivelul lor de intelegere la acel moment si sunt mai multe cauze pentru acesta conceptie cumva obturata dar este prea mult de analizat.Acesta incapacitate deriva,ce paradoxal,din esecul de a gandi dincolo de planul imediat(eroare ce se va repeta in modul cum au conceput venirea lui Mesia),ei fiind de multe ori consecventi,precum autorul cartii ,,Eclesiastul",,metodei de a-si demonstra afirmatiile"adica metodei testarii empirice(vezi ,,m-am uitat cu luare aminte"versetul 1:14 sau ,,am mai vazut sub soare"versetul 3:16,etc).Dumnezeu,prin acesta carte,a dorit sa arate oamenilor cam pana unde pot merge pe acesta abordare,adica se vor opri pe acest rationament in fata acelorasi perplexitati ca si autorul.Aceea este limita.Este firesc ca Dumnezeu a randuit ca acesta carte sa fie stiuta pt ca ,deseori,oamenii repeta aceleasi erori si cred ca lumea s-a nascut incepand cu ei.Prin urmare intrebari precum cea din versetul 21,capitolul 3,aparent ignoranta,nu trebuie luata ca un element de doctrina ci este ,,un mod omenesc de a gandi,de a pune intrebari,nu o certitudine divina".Dumnezeu a dorit ca sa noi sa vedem intreaga zbatere,intregul rationament,toate limitele,chiar dureroase,la care ne putem limita mergand strict pe rational,pragmatic si demonstrabil.Sa spunem ca acesta este aspectul mai dur al cartii.

Partea luminoasa a cartii este data de faptul ca esecul oamenilor de a demonstra empiric valoarea si sensul real al vietii deschide drumul spre intelegerea spirituala,spre abandonarea ideii increderi doar in fortele proprii,fie si cele intelectuale,si indreptarea cu fapta,inima si mintea spre Ziditorul tutror celor vazute si nevazute.Altfel raminem,precum acest autor, prizonierii unei desertaciuni care nu poate fi atenuata nici macar de gandul unei efemere vieti fericite,incatusandu-ne doar de noi insine pierdem perspectiva la ce urmeaza iar eforturile noastre de aici,in fata vesniciei,isi pierd orice sens.Fara a spune ca eforturile noastre nu au nici un sens(doar in varianta lipisirii lor de componenta spirituala),fara a ne arunca in disperare,cartea darama increderea strict in propriile noastre eforturi si capacitati,ne arata limitele si ridica privirea spre Dumnezeu,,singura temelie pentru a gasi semnificatie,valoare si sens in viata ,,de sub soare".

Evreii adica poporul israelit credea in invierea mortilor , si nu in ,,nemurirea sufletului,, ceea ce nu e totuna,,,.

[Andrei50]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

In Vechiul Testament desi evrei considerau ca sufletul parasea trupul la momentul mortii cu greu se pot identifica pasaje in care mortii din Seol sa fie numiti suflete.Aceasta aparenta anomalie deriva,dupa cum au observat cercetatorii,dintr-o ,,incapacitate metafizica"a Israelului timpuriu,de a gandi viata de dincolo de moarte a sufletului fara o anumita corporalitate.Adica acela era nivelul lor de intelegere la acel moment si sunt mai multe cauze pentru acesta conceptie cumva obturata dar este prea mult de analizat.Acesta incapacitate deriva,ce paradoxal,din esecul de a gandi dincolo de planul imediat(eroare ce se va repeta in modul cum au conceput venirea lui Mesia),ei fiind de multe ori consecventi,precum autorul cartii ,,Eclesiastul",,metodei de a-si demonstra afirmatiile"adica metodei testarii empirice(vezi ,,m-am uitat cu luare aminte"versetul 1:14 sau ,,am mai vazut sub soare"versetul 3:16,etc).Dumnezeu,prin acesta carte,a dorit sa arate oamenilor cam pana unde pot merge pe acesta abordare,adica se vor opri pe acest rationament in fata acelorasi perplexitati ca si autorul.Aceea este limita.Este firesc ca Dumnezeu a randuit ca acesta carte sa fie stiuta pt ca ,deseori,oamenii repeta aceleasi erori si cred ca lumea s-a nascut incepand cu ei.Prin urmare intrebari precum cea din versetul 21,capitolul 3,aparent ignoranta,nu trebuie luata ca un element de doctrina ci este ,,un mod omenesc de a gandi,de a pune intrebari,nu o certitudine divina".Dumnezeu a dorit ca sa noi sa vedem intreaga zbatere,intregul rationament,toate limitele,chiar dureroase,la care ne putem limita mergand strict pe rational,pragmatic si demonstrabil.Sa spunem ca acesta este aspectul mai dur al cartii.

Partea luminoasa a cartii este data de faptul ca esecul oamenilor de a demonstra empiric valoarea si sensul real al vietii deschide drumul spre intelegerea spirituala,spre abandonarea ideii increderi doar in fortele proprii,fie si cele intelectuale,si indreptarea cu fapta,inima si mintea spre Ziditorul tutror celor vazute si nevazute.Altfel raminem,precum acest autor, prizonierii unei desertaciuni care nu poate fi atenuata nici macar de gandul unei efemere vieti fericite,incatusandu-ne doar de noi insine pierdem perspectiva la ce urmeaza iar eforturile noastre de aici,in fata vesniciei,isi pierd orice sens.Fara a spune ca eforturile noastre nu au nici un sens(doar in varianta lipisirii lor de componenta spirituala),fara a ne arunca in disperare,cartea darama increderea strict in propriile noastre eforturi si capacitati,ne arata limitele si ridica privirea spre Dumnezeu,,singura temelie pentru a gasi semnificatie,valoare si sens in viata ,,de sub soare".

Evreii sau israelitii credeau in ,,invierea mortilor,, si nu in nemurirea sufletului,,.

[Dumitru73]

În prealabil postat de N.Priceputu

Bun, însă nu doar literală, ci în duh. Nu trebuie să căutăm să înțelegem în spiritul celui care a scris cugetările acelea? Ce va fi gândit el? Ce vrea să ne transmită? Deci dacă Dumnezeu îl va judeca pe om, ce înseamnă asta? Pentru ce-l va judeca? Dacă datul lui este de a fi animal cum să-l judece? De aceea eu cred că îl (ne) judecă tocmai pentru rămânerea la animalitate.

problema este cu acest "în duh".
tu ai dreptate în felul tău, dar fiecare crede ca ştie cel mai bine ce este acest "în duh".