tinuta la manastire

In Sfanta Scriptura se vorbeste despre imbracamintea diferita: barbat/femeie, la Deut.22,5

<<Femeia să nu se îmbrace în haine bărbăteşti, nici bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; că tot cel ce face aceasta e urâciune'n ochii Domnului, Dumnezeului tău.>> (Deut. 22,5)

Biblia este bineinteles cartea pentru toate timpurile.

Deci, daca am citit putin despre istoria aparitiei pantalonilor, am aflat ca in diferite timpuri si in diferite tari, panatalonul a „imbracat” doar femei, sau doar barbati sau, mai de curand, si femei si barbati.

Vorbind exclusiv despre purtarea pantalonilor, cred ca orice om care stie cate ceva despre supraponbderabilitate si/sau obezitate, stie ca persoanele supraponderale sau obeze au mari probleme (fac răni pe partea interioara a coapselor) daca nu poarta pantaloni. Deci, in asemenea situatii, pantalonul este salvator.

In privinta tinutei in Biserica sau la manastire, cred ca si mirenii si preotii si calugarii ar trebui sa aiba masura in ceea ce resping, primesc, cer sau recomanda.
Oricine merge la Biserica duminică de duminică a vazut ca sunt femei cu fusta lunga (poate prea lunga) cu bluza si cu o esarfa, şal etc. pe cap.

Dar!

Se intampla ca fusta sa fie transparenta, bluza la fel, decolteul generos, esarfa fluturand cand cade cand se transforma in evantai cand e prilej de asezare si reasezare....

Am vazut femei cu fusta sau rochie mulate pe corp, mai mult descoperind decat acoperind.

Am vazut persoane (chiar si barbati) cu pantaloni care se imbraca cu incaltatorul. Am vazut barbati care vin in bermude si slapi si usoare urme de tricou.

(Vedeti?? N-ar trebui, dar mai vezi si toate astea. Ar trebui sa fie tot gandul si toata trairea doar la Slujba Sfintei Liturghii.)

Poate n-ar fi rau sa intelegem ca tinuta potrivita este tinuta decenta, cu bratele mai acoperite, fara decolteu generos, fara ciucuri la basmale. Iar la barbati, tot ce inseamna decenta si bun simt.
Iar pantalonii (acolo unde nu pot fi inlocuiti din motive de sanatate) sa fie acceptati.

Eu nu fac reguli noi.

Dar sa incercam sa nu uitam:
1. si noi am fost tineri/tinere (si poate n-am uitat cu gandeam; eu n-am uitat).

2. si noi am fost la inceput de drum (multi poate si dupa 20 de ani de mers la Biserica sunt/suntem tot la inceput).

3. credinta in Dumnezeu inseamna respectarea tuturor poruncilor; cei care dau sfaturi intransigenti si neinduratori, chiar au ajuns la capatul drumului? Chiar sunt asa de aproape de sfintenie? Nu mai au de lucrat cu ei insisi? Dar asa, un pic de iubire n-ar putea sa transpara din sfaturile pe care le dam?