Aceleasi realitati pot fi privite din perspective diferite - indemn la deschidere in

[Decebal]

În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia

Ca de obicei, fiind eu un idolatru al caii de mijloc (ofi zodia de vina :P ) gasesc, aparent paradoxal, ca adevarul e undeva intre atititudinea lui Decebal si a Laurei, preferabil cit mai identic cu pozitialui N. Piceputu si Ioan Cezar.

Din punctul meu de vedere, am specificat cam în ce ar consta modul unei deschideri pravoslavnice spre ceilalţi; nu am observat în ce ar consta deschiderea în cazul celorlalţi, adică în ce ar consta la modul practic. În astfel de condiţii consider atitudinea Laurei mai mult o propagandă, o lozincărie, însă sper că va reveni şi va preciza lucrurile până la capăt, că de-astea cu "deschideri" ştim şi noi, poate are ceva mai mult de sus. Am spus foarte clar că lucrurile astea nu se pot face fără discernământ, ori din "entuziasmantele" Laurei nu reuşesc să văd mai mult decât lozincărie fără garda discernământului necesar. Iar poziţia lui N. Priceputu am arătat foarte clar cam cât este de "pravoslavnică".

În prealabil postat de Decebal

Din punctul meu de vedere, am specificat cam în ce ar consta modul unei deschideri pravoslavnice spre ceilalţi; nu am observat în ce ar consta deschiderea în cazul celorlalţi, adică în ce ar consta la modul practic. În astfel de condiţii consider atitudinea Laurei mai mult o propagandă, o lozincărie, însă sper că va reveni şi va preciza lucrurile până la capăt, că de-astea cu "deschideri" ştim şi noi, poate are ceva mai mult de sus. Am spus foarte clar că lucrurile astea nu se pot face fără discernământ, ori din "entuziasmantele" Laurei nu reuşesc să văd mai mult decât lozincărie fără garda discernământului necesar. Iar poziţia lui N. Priceputu am arătat foarte clar cam cât este de "pravoslavnică".

Laura e inca adolescenta, domnule Decebal. O sa inteleaga mai tirziu ce ati inteles dvs....daca va intelege.

Decebal, simt nevoia unor clarificări, pentru că din felul în care am fost receptat înțeleg că am fost cam ambiguu.
Consider că ai arătat bine diferențele între cei ai lui Hristos și cei care nu-L cunosc sau îl resping. Nici eu n-am pus semnul egal între unii și alții, chiar dacă i-am numit „frați”; nu, însă, în Hristos, ci, după cum am precizat, pentru că purtăm cu toții chipul lui Dumnezeu.
Există, în tot omul de pe pământ, acest chip sădit în el de când a fost creat, și făcut așa tocmai pentru a putea să fie într-o relație cu Dumnezeu. Deci ontologic fiind așa alcătuiți, purtăm în noi dorul după El, nevoia de a-L găsi, de a ne hrăni cu Viața Lui cea adevărată, în Duhul Sfânt.
De când a căzut, omul de pretutindeni are această căutare. Este, însă, căutarea luminii de către cel aproape orb, care nu distinge clar formele.
Fără Revelație și, mai ales, fără Jertfa lui Hristos, însă, n-are nimeni nicio putere de a se apropia, de a-L cunoaște și a se uni cu El.
Ne putem, de aceea, întâlni și socoti că suntem la fel cu ceilalți în latura umană (umanistă, cum ai spus), pentru că nici pentru noi căutarea lui Dumnezeu nu încetează niciodată. Diferența o face faptul că „noi știm în cine am crezut” (Apostolul Pavel), pe când ei n-au răspuns încă chemării și darului mântuitor al lui Dumnezeu.

[guardian knight]

foarte frumos a scris !
are ,cu siguranta talent literar !

[Decebal]

În prealabil postat de N.Priceputu

(...), ci, după cum am precizat, pentru că purtăm cu toții chipul lui Dumnezeu.

Există, în tot omul de pe pământ, acest chip sădit în el de când a fost creat, și făcut așa tocmai pentru a putea să fie într-o relație cu Dumnezeu. Deci ontologic fiind așa alcătuiți, purtăm în noi dorul după El, nevoia de a-L găsi, de a ne hrăni cu Viața Lui cea adevărată, în Duhul Sfânt.

De când a căzut, omul de pretutindeni are această căutare. Este, însă, căutarea luminii de către cel aproape orb, care nu distinge clar formele.
Fără Revelație și, mai ales, fără Jertfa lui Hristos, însă, n-are nimeni nicio putere de a se apropia, de a-L cunoaște și a se uni cu El.

Totuşi această căutare, care este de cele mai mult ori una inconştientă, rar vei găsi oameni care să conştientizeze, este şi ea pervertită de răutatea, de micimea, de perversitatea, de ticăloşia interioară a oamenilor. De aceste variabile trebuie mereu să ţinem cont, majoritatea oamenilor nu sunt chiar aşa de buni şi de în regulă aşa cum poate în mod inocent am fi tentaţi să credem la un moment dat. Ba dimpotrivă, marea majoritate a oamenilor, chiar şi dintre aşa zişii "creştini", se caracterizează prin această pervertire, intenţionată sau nu, dar ceva mă face să cred că undeva la nivel inconştient stă ascunsă o intenţionalitate perversă şi pervertită, a conştiinţei şi a respectivei căutări. "Ochiul rău" despre care vorbea Hristos este prezent la foarte mulţi oameni, de multe ori aceştia nici nu conştientizează şi acţionează în consecinţă considerând că aceea este normalitatea, când, din punctul de vedere al revelaţiei creştine, lucrurile stau exact contrar. Iar acel ochi rău, acea intenţionalitate pervertită, probabil în mod conştient undeva la nivel şi la timp ancestral, sau poate doar moştenită ca moştenirea păcatului originar ori a consecinţelor acestuia, trebuie vindecată, trebuie curăţită, iar acest lucru nu este posibil cu adevărat, în mod autentic şi deplin în afara Bisericii Adevărate a lui Hristos Mântuitorul. Noi trebuie mereu să ţinem cont de aceste lucruri dacă nu vrem să fim înşelaţi de înşelătoriile satanei precum şi de înşelătoriile mai mult sau mai puţin conştiente a celor care mai mult sau mai puţin conştient fac jocurile prinţului întunericului.

În prealabil postat de N.Priceputu

Ne putem, de aceea, întâlni și socoti că suntem la fel cu ceilalți în latura umană (umanistă, cum ai spus), pentru că nici pentru noi căutarea lui Dumnezeu nu încetează niciodată. Diferența o face faptul că „noi știm în cine am crezut” (Apostolul Pavel), pe când ei n-au răspuns încă chemării și darului mântuitor al lui Dumnezeu.

Aici iar nu sunt de acord. Unii L-au găsit şi L-au cunoscut deja pe Dumnezeu, şi au şi dat mărturie de aceste lucruri, de la Sfintele Scripturi până la Sfinţii Părinţi şi până la sfinţii sau simpli mireni ai zilei de azi. Despre cei care L-au cunoscut şi L-au găsit pe Dumnezeu nu se mai poate spune că nu îşi vor mai înceta căutarea de a Îl găsi pe Dumnezeu, ci doar că vor căuta poate harul cândva cunoscut şi apoi pierdut, ori că vor căuta să se desăvârşească pe calea cunoaşterii şi credincioşiei faţă de Dumnezeul odată cunoscut.

În prealabil postat de Decebal

Totuşi această căutare, care este de cele mai mult ori una inconştientă, rar vei găsi oameni care să conştientizeze, este şi ea pervertită de răutatea, de micimea, de perversitatea, de ticăloşia interioară a oamenilor. De aceste variabile trebuie mereu să ţinem cont, majoritatea oamenilor nu sunt chiar aşa de buni şi de în regulă aşa cum poate în mod inocent am fi tentaţi să credem la un moment dat.

Nici inocenți, dar nici cinici. Conștienți și de răutatea omului (a noastră), dar și de fundamentul lui bun. Răul, păcatul, pervertirea - sunt ceva adăugat; chipul lui Dumnezeu din străfundurile noastre este acoperit de o zgură, care ne obturează vederea duhovnicească.
Este nevoie de curățire, precum spui, iar asta se face întâi de toate prin botez, când ne îmbrăcăm în Hristos.
Dar, deși botezați, ajungem de multe ori să punem din nou zgura pe ochii, pe sufletul nostru, așa încât nu ne mai deosebim de necredincioși. Botezul în sine nu ne diferențiază, dacă nu este și lucrarea noastră.
Nu este suficientă nici mâna omului întinsă către Creatorul său, nici doar mâna Lui către noi.
Intenționalitatea pervertită de care spui, ascunsă în inconștient, nu este, cu siguranță, „sâmburele” omului, chiar dacă îl înconjoară, foarte aproape de el. Omul nu-i fundamental rău. Și numai dacă crezi în adâncul luminos din fiecare poți să i-l și scoți la suprafață.
Naivitate ar fi nu să crezi în acest adânc dumnezeiesc, ci să negi că el ar fi acoperit de răutate.

Unii L-au găsit şi L-au cunoscut deja pe Dumnezeu, şi au şi dat mărturie de aceste lucruri, de la Sfintele Scripturi până la Sfinţii Părinţi şi până la sfinţii sau simpli mireni ai zilei de azi. Despre cei care L-au cunoscut şi L-au găsit pe Dumnezeu nu se mai poate spune că nu îşi vor mai înceta căutarea de a Îl găsi pe Dumnezeu, ci doar că vor căuta poate harul cândva cunoscut şi apoi pierdut, ori că vor căuta să se desăvârşească pe calea cunoaşterii şi credincioşiei faţă de Dumnezeul odată cunoscut.

Căutarea noastră, a creștinilor, se datorează, pe de o parte, faptului că n-am păstrat darul ce ni s-a dat la Botez, pe de altă parte este și o căutare a sfinților, pentru că după cum ei înșiși mărturisesc, înaintarea în cunoașterea și în unirea cu Dumnezeu este nesfârșită și niciodată nu poți să spui că L-ai cunoscut. Sfinții trăiesc în El, în Duhul Sfânt, într-o stare ce nu cred că ajunge să fie continuă la vreunul dintre ei în această viață.
Din nou mi se pare că ai spus în cuvinte puțin diferite cam același lucru.