Despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire

[anita]

În prealabil postat de Florin-Ionut

În prealabil postat de Florin-Ionut
Și atunci de ce totuși te apropii de Hristos dacă te-ai spovedit sîmbătă și clar că pînă duminică ai comis cel puțin un păcat mititel care, iată, nu e spovedit înainte?

Constiinta pentru ce exista? Ma apropii de Hristos daca ma simt vrednica cat de cat pentru a ma impartasi .

În prealabil postat de Florin-Ionut

Am dat mai sus citate din Sfînta Tradiție și din NT conform cărora păcatele se iartă prin pocăința în particular, rugîndu-ne cu credință să fim iertați. Dacă spui psalmul 50 sau 142 sau alte rugăciuni și nu crezi că într-adevăr Dumnezeu te iartă pentru că tu ceri asta cu părere de rău pentru păcatele comise, atunci îmi pare rău... pierzi vremea.

Am parere de rau ,dar prefer sa ma impartasesc cu binecuvantare ,adica dezlegare. Daca cer binecuvantare pt a pleca in o calatorie sau altceva mai marunt ,cu atat mai mult pentru a primi sfintele daruri e necesar.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Completînd ce am scris mai sus, Liturghia e alcătuită astfel încît înainte de momentul euharistic, biserica se roagă de cîteva ori pentru iertarea păcatelor noastre și cine e atent și participă la rugăciune activ primește iertare. Dar trebuie să creadă asta! Apoi mai este și Rugăciunea Domnească rostită exact înainte de a se da Împărtășania. Nu mai zic de Utrenia cu psalmii ei minunați care mie îmi plac foarte mult, cu rugăciunile de pocăință, la care bine ar fi să fim prezenți dacă timpul ne permite!

Parintele Cleopa spune ca nu e necesar sa ne impartasim prea des pt ca ne impartasim in chip nevazut la Liturghie cand spune preotul :"Harul Domnului nostru Iisus Hristos ,dragostea lui Dumnezeu Tatal si Imparatsirea sf.Duh sa fie cu voi ,cu toti "

Eu sunt de parere sa nu mai exprimi aceste pareri legate de sf.Impartasanie ,fiecare are duhovnic si tocmai de aceea ,trebuie sa faca ce spune duhovnicul
Iar legat de acea persoana care se impartasea des in Post ,pot sa iti spun ca nu am vazut rezultate pt ca inca sta prost la un capitol legat de viata duhovniceasca ,dar nu vreau sa discut aici acest aspect ,nu este cazul.
Sf.Petru pentru ca mi l-ai dat exemplu a cazut ,dar nu a persistat in pacat.
Iar exemplul cu Maria Egipteanca e o exceptie ,nu poate fi o regula
Monahul Pruteanu vine cu argumente luate din traditie si vietile sfintilor dar nu le aplica la vremurile pe care le traim.

[andrei_elena]

In ton cu topicul

http://acvila30.ro/ne-putem-impartas...ilenare-ca-da/

[anita]

În prealabil postat de andrei_elena

In ton cu topicul

http://acvila30.ro/ne-putem-impartas...ilenare-ca-da/

Imi permit sa transcriu cate ceva din ce a zis parintele :

"Nu. Eu cred că dacă cineva duce o viață îngrijită, cu aceeași spovedanie poate să se împărtășească și de mai multe ori. Nu pot să spun de câte ori anume, dar dacă duce o viață ireproșabilă, poate foarte bine să se împărtășească de câte ori dorește în intervalul acesta de timp. Cam la o lună e bine totuși să se spovedească. Noi ne orientăm fiecare cum credem de cuviință, pentru ca omul însuși să fie hotărât pentru bine până la așa o măsură, încât să nu mai fie necesară o spovedanie propriu-zisă. La mine vin unii oameni care sunt spovediți gata înainte să vină la spovedanie, sunt oameni care n-au ce spune, la drept vorbind."

Daca duce o viata ireprosabila.
Ori Florin Ionut a spus ca ne putem imparatasi fara spovedanie chiar daca avem pacate ,dar nu prea mari.
Aici par.Teofil Paraian zice cu totul altceva.
De ex.judecarea aproapelui ,chiar in gand ,sa fie un pacat care sa nu trebuiasca a fi marturisit inainte de sf.Impartasanie ?
Cati dintre noi nu am judecat ,chiar si fara sa vrem ?

[catalin2]

În prealabil postat de anita

Imi permit sa transcriu cate ceva din ce a zis parintele :
"Nu. Eu cred că dacă cineva duce o viață îngrijită, cu aceeași spovedanie poate să se împărtășească și de mai multe ori. Nu pot să spun de câte ori anume, dar dacă duce o viață ireproșabilă, poate foarte bine să se împărtășească de câte ori dorește în intervalul acesta de timp. Cam la o lună e bine totuși să se spovedească. Noi ne orientăm fiecare cum credem de cuviință, pentru ca omul însuși să fie hotărât pentru bine până la așa o măsură, încât să nu mai fie necesară o spovedanie propriu-zisă. La mine vin unii oameni care sunt spovediți gata înainte să vină la spovedanie, sunt oameni care n-au ce spune, la drept vorbind."

Sa ne amintim ca parintele gresea si cand spunea ca ne putem impartasi la catolici (care e de fapt o mare greseala, practic o lepadare de ortodoxie), probabil si aici e influentat de practica din catolicism. In Romania niciun preot nu impartaseste pe cineva care s-a spovedit in urma cu mai mult de o zi, nu cu o luna. Chiar si daca s-a spovedit cu o zi inainte preotul ezita sa impartaseasca.
Aceasta poate fi valabil mai mult pentru monahi, cum spuneam inainte.

[AlinB]

În prealabil postat de catalin2

Chiar si daca s-a spovedit cu o zi inainte preotul ezita sa impartaseasca.

Cum adica???

[catalin2]

În prealabil postat de AlinB

Cum adica???

De exemplu te spovedesti intr-o dimineata, nu te impartasesti si te duci a doua zi sa te impartasesti. Daca te duci la alt preot (de exemplu la o biserica ce are program zilnic de slujbe) acela trebuie sa te creada pe cuvant ca te-ai spovedit ieri. Si nu stie nici ce ai mai facut tu ieri, e suficienta o zi pentru a face un pacat oricat de mare.

[AlinB]

În prealabil postat de catalin2

De exemplu te spovedesti intr-o dimineata, nu te impartasesti si te duci a doua zi sa te impartasesti. Daca te duci la alt preot (de exemplu la o biserica ce are program zilnic de slujbe) acela trebuie sa te creada pe cuvant ca te-ai spovedit ieri. Si nu stie nici ce ai mai facut tu ieri, e suficienta o zi pentru a face un pacat oricat de mare.

Poate nu stii, dar duminica cand se impartaseste cel mai des, nu se spovedeste.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de anita

Imi permit sa transcriu cate ceva din ce a zis parintele :

"Nu. Eu cred că dacă cineva duce o viață îngrijită, cu aceeași spovedanie poate să se împărtășească și de mai multe ori. Nu pot să spun de câte ori anume, dar dacă duce o viață ireproșabilă, poate foarte bine să se împărtășească de câte ori dorește în intervalul acesta de timp. Cam la o lună e bine totuși să se spovedească. Noi ne orientăm fiecare cum credem de cuviință, pentru ca omul însuși să fie hotărât pentru bine până la așa o măsură, încât să nu mai fie necesară o spovedanie propriu-zisă. La mine vin unii oameni care sunt spovediți gata înainte să vină la spovedanie, sunt oameni care n-au ce spune, la drept vorbind."

Daca duce o viata ireprosabila.
Ori Florin Ionut a spus ca ne putem imparatasi fara spovedanie chiar daca avem pacate ,dar nu prea mari.
Aici par.Teofil Paraian zice cu totul altceva.
De ex.judecarea aproapelui ,chiar in gand ,sa fie un pacat care sa nu trebuiasca a fi marturisit inainte de sf.Impartasanie ?
Cati dintre noi nu am judecat ,chiar si fara sa vrem ?

Florin-Ionuț a spus că ne putem împărtăși fără spovedanie dacă nu avem păcate prea mari și dacă ne rugăm în particular și public cu credința că sîntem iertați. În acest fel vom ajunge la Potir suficient de curați pentru a ne cumineca. Tot Florin-Ionuț reamintește că Însuși actul Împărtășirii ne iartă păcatele, după cum Însuși Hristos ne spune.

Sper să fie clar ce zic, să nu fie motiv de sminteală pentru cei mai puțin pregătiți în ale teologiei. Menționez din nou că topicul se adresează celor cu o viață creștinească activă, celor care țin aproape de Biserică și au grijă de sufletele lor.

[dobrin7m]

În prealabil postat de anita

Constiinta pentru ce exista? Ma apropii de Hristos daca ma simt vrednica cat de cat pentru a ma impartasi .

Te apropii de Hristos cand spune duhovnicul tau. Cu ascultare totul. Se poate ca duhovnicul sa spuna te impartasesti iar tu sa simti nu sunt vrednica, asta inseamna smerenie. Cand te apropii gandind ca te simti vrednica, te apropii cu mandrie.

[AlinB]

În prealabil postat de dobrin7m

Te apropii de Hristos cand spune duhovnicul tau. Cu ascultare totul. Se poate ca duhovnicul sa spuna te impartasesti iar tu sa simti nu sunt vrednica, asta inseamna smerenie. Cand te apropii gandind ca te simti vrednica, te apropii cu mandrie.

Hristos a impartasit cel putin doi nevrednici..