Despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire

Am citit articolul si imi pare ca el subliniaza cu succes ideea ca spovedania nu trebuie inteleasa intr-o maniera mecanicista....intr-adevar s-a pierdut constiinta faptului ca nu actul exterior asociat spovedaniei este o conditie pt a te impartasi ci starea, pe cat posibil, de pocainta.

Pe de alta parte de fiecare data cand il citesc pe ieromonahul Petru imi aduc aminte de cuvintele parintelui Sofronie: Tragedia este ca in plan istoric, puterea in Biserica este a carturarilor nu a sfintilor. Cred ca sunt printre cei care se scarbesc (smintesc?) cel mai tare de intelegerea juridica/legalista/impersonala/moarta/ care de-a lungul timpului a tot patruns in Rasarit desi e total contrara intelegerii ortodoxe. Mi-a atras atentia in Vietile Sfintilor cum mucenita Marina, confruntata cu tortura, il ruga pe Hristos ca „intelegerea ei sa nu se schimbe”. In acelasi timp, ieromonahul Petru pare a nu crede ca Duhul Sfant lucreaza in Biserica...si pe langa virusi si maladii duhovnicesti care ne vin de aiurea si pe care ii iubim foarte, fiindca totusi vorbim de Biserica, exista si Traditia Bisericii, nu ca o lista de surse ci ca lucrare dinamica a Duhului Sfant...iar daca lucrarea este aceeași azi ieri si in veac, lumea in care traim nu e, iar Dumnezeu si oamenii lui probabil ca inteleg asta mult mai bine decat o facem noi....nu cred ca m-am exprimat prea bine si din pacate trebuie sa ies...sper totusi sa aiba un aspect cat de cat coerent ce am scris

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de VladCat

In acelasi timp, ieromonahul Petru pare a nu crede ca Duhul Sfant lucreaza in Biserica...si pe langa virusi si maladii duhovnicesti care ne vin de aiurea si pe care ii iubim foarte, fiindca totusi vorbim de Biserica, exista si Traditia Bisericii, nu ca o lista de surse ci ca lucrare dinamica a Duhului Sfant...iar daca lucrarea este aceeași azi ieri si in veac, lumea in care traim nu e, iar Dumnezeu si oamenii lui probabil ca inteleg asta mult mai bine decat o facem noi....

Nu pricep unde bați, poate încerci să reformulezi.

Virușii care vin de aiurea fac parte din ”normalitatea” lumii de după cădere, sînt ispitele cotidiene care de multe ori cauzează boli sau începuturi de boală.

Duhul Sfînt lucrează, dar dinamica Bisericii e cu încetinitorul... Mie îmi place cînd mai apare cîte unul ca Petru Pruteanu care zice cu glas tare ceea ce alți preoți nu știu sau știu doar pentru ei, fiindu-le teamă (hai să spun fiind reticenți) să facă și altora cunoscut. Parcă-l aud pe părintele protopop care a spus despre duhovnicul meu, ezitînd cumva, că e treaba lui dacă împărtășește foarte des... Bine că se împărtășește el de fiecare dată fără să se și spovedească de fiecare dată înainte.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Nu pricep unde bați, poate încerci să reformulezi.

Problema pe care o vad eu (poate e doar in imaginatia mea) la textul monahului Petru e faptul ca el intelege sa ia o imagine exterioara a primelor secole, sa se raporteze la duhovnicia de atunci prin aceasta imagine exterioara mai degraba decat prin duhul scrierilor, si apoi sa propuna „solutii” facand abstractie de timpurile pe care le traim si de faptul ca schimbarile care au intervenit in exterior se poate sa fie la fel de inspirate ca si practicile din vremea respectiva. Vorbind in acest duh, el impinge omul spre o raportare scolastica, cum imi pare ca ai si tu in citatul de mai jos:

„Ar fi indicat să aflăm exact care sînt acele păcate care nu necesită obligatoriu Spovedania și care se iartă folosind pocăința personală, rugăciunile Bisericii în timpul Liturghiei, al Maslului sau în orice altă slujbă și dacă mai sînt chiar alte metode - mai știu încă două - prin care păcătosul primește iertare de la Dumnezeu.”

Consider ca orice distinctie intre un pacat si altul e oarecum artificiala. Canoanele (care spre deosebire de dogma, inteleasa in ipostaza ei metalingvistica, nu sunt absolute ci se raporteaza la contextul istoric) introduc distinctii din pricina neputintei omenesti. Dar cred ca atunci cand accentul ajunge sa se invarta prea mult in jurul acestor disctinctii si a metodelor, avem o problema de intelegere.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de VladCat

Problema pe care o vad eu (poate e doar in imaginatia mea) la textul monahului Petru e faptul ca el intelege sa ia o imagine exterioara a primelor secole, sa se raporteze la duhovnicia de atunci prin aceasta imagine exterioara mai degraba decat prin duhul scrierilor, si apoi sa propuna „solutii” facand abstractie de timpurile pe care le traim si de faptul ca schimbarile care au intervenit in exterior se poate sa fie la fel de inspirate ca si practicile din vremea respectiva. Vorbind in acest duh, el impinge omul spre o raportare scolastica, cum imi pare ca ai si tu in citatul de mai jos:

„Ar fi indicat să aflăm exact care sînt acele păcate care nu necesită obligatoriu Spovedania și care se iartă folosind pocăința personală, rugăciunile Bisericii în timpul Liturghiei, al Maslului sau în orice altă slujbă și dacă mai sînt chiar alte metode - mai știu încă două - prin care păcătosul primește iertare de la Dumnezeu.”

Consider ca orice distinctie intre un pacat si altul e oarecum artificiala. Canoanele (care spre deosebire de dogma, inteleasa in ipostaza ei metalingvistica, nu sunt absolute ci se raporteaza la contextul istoric) introduc distinctii din pricina neputintei omenesti. Dar cred ca atunci cand accentul ajunge sa se invarta prea mult in jurul acestor disctinctii si a metodelor, avem o problema de intelegere.

Vlad,

Degeaba încerc să-ți răspund, ești prea filosofic pentru mine. :) Prefer postările ”matematice”, le rumeg mai ușor.

[anita]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Nu pricep unde bați, poate încerci să reformulezi.

Parcă-l aud pe părintele protopop care a spus despre duhovnicul meu, ezitînd cumva, că e treaba lui dacă împărtășește foarte des... Bine că se împărtășește el de fiecare dată fără să se și spovedească de fiecare dată înainte.

Si la biserica unde merg eu se impartaseste lumea in fiecare sambata si duminica sau cand e sf.Liturghie.
Dar asta nu iseamna ca se face fara Spovedanie.
Chiar sunt intrebati unii atunci cand ajung la sf.Potir daca s-au spovedit si daca nu , sunt refuzati.
Iar preotii daca se impartasesc fara spovedanie ,inseamna ca se pot intr-adevar impartasi ,ei duc altfel de viata decat noi ,se roaga mai mult ,stau mai mult in biserica ,nu ne comparam cu ei.

[dobrin7m]

În prealabil postat de VladCat

In acelasi timp, ieromonahul Petru pare a nu crede ca Duhul Sfant lucreaza in Biserica...

Te inseli aici. Il cunosc personal pe Par. Petru . Am vazut ca foarte multi citesc pe sarite, ceva de aici , ceva de acolo, si trag concluzii.
Citatele de mai sus legat de casatorie sunt scoase din context si astfel i se dau alte intelesuri.