Divortul

[Decebal]

Nu am ce sfaturi să dau, dar vă rog să încetaţi a vă mai gândi la metode de autodistrugere şi pierderea încrederii în Dumnezeu (şi definitivă). Gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile oamenilor, iar pe de altă parte se ştie din experienţa sfinţilor că există o dialectică a credinţei şi a harului, adică primiri ale credinţei, dar şi căderi, precum şi, în anumite condiţii care depind de noi, posibile regăsiri şi mai puternice ale încrederii în Dumnezeu.

[fallen]

În prealabil postat de Decebal

Nu am ce sfaturi să dau, dar vă rog să încetaţi a vă mai gândi la metode de autodistrugere şi pierderea încrederii în Dumnezeu (şi definitivă).

Cu totii ne "autodistrugem"sistematic, in fiecare zi, fara ca macar sa ne dam seama, de cele mai multe ori pentru a asigura existenta si bunastarea unei noi generatii de oameni (adica pentru familia si copiii nostri); cati dintre noi nu ne-am da viata si chiar sufletul pentru ei??? Cati nu facem sacrificii, unele chiar gresite, pentru binele lor? Muncim peste puterile noastre, ne sacrificam sanatatea, nu mergem la biserica pentru a face altceva (noi- treaba, copiii- lectii, etc), nu avem incredere in Dumnezeu si consideram ca doar noi suntem responsabili pentru viitorul copiilor, ca femei stam alaturi de barbati teroristi doar ca sa aibe copiii tata, si multe altele; ii lasam chiar sa faca pacate, numai sa nu-i pierdem; am fii gata sa le luam pe toate asupra noastra, numai sa ajunga ei bine. Majoritatea poate uitam ca cu totii suntem sau ar trebui sa fim copiii lui Dumnezeu, si poate unii credem ca noi putem sa ne oferim prin fortele proprii mai mult decat poate, vrea si face El, si ca e cel putin naiv sa stai si sa astepti la mila Lui si sa te multumesti cu ce iti ofera El.

În prealabil postat de danna603

Draga Fallen,



Eu cred ca ar trebui sa te rupi de acel loc si sa incepi o viata noua.Sa ai un loc doasr al tau,ori daca crezi ca parintii te-ar putea ajuta,fiind langa tine,stai o perioada cu ei.Pe mine,parintii m-au ajutat mult in acea perioada,insa nu am stat impreuna.Daca vrei sa schimbi duhovnicul ,vorbeste cu el despre asta si vezi ce sfat iti ofera.

Nu cred ca m-ar ajuta prea mult parintii, cred ca mai rau m-ar deprima. Nu as vrea neaparat sa schimb duhovnicul, inca tin la el, dar nu stiu daca mi-ar face bine sa mai "calc" vreodata prin acele locuri. Perspectiva unei vieti noi ar putea fii mai buna, dar pe de o parte ma cam sperie (ma uit chiar acum la un anunt de inchiriere, casa arata chiar nesperat de bine in poze , insa mi-e ingrozitor de frica sa pun mana pe telefon sa sun), si ma cam si deprima "perspectiva" cheltuirii a mai bine de jumatate din salariu pe chirie si cheltuieli casnice. Insa acelasi lucru se intampla si inainte de aceasta relatie, cand stateam la ai mei, aproape toate veniturile mi se duceau pe cheltuielile casei, imi opream pentru mine doar strictul necesar, ca atare m-am "maritat" la 28 de ani fara nimic, doar cu un credit de achitat, lucru care mi s-a reprosat toti acesti ani de "casnicie". In primul an de relatie am reusit sa economisesc o suma de bani, dar azi noapte nu stiu daca a fost vis sau aievea, am realizat ca acesti bani ar putea fii patati "cu sange", pentru ca acesti bani nu ar mai fii existat acum daca am fii avut un copil. Chiar ar trebui neaparat sa vorbesc cu un duhovnic sa vad ce se poate face cu acesti bani, daca mai pot fii cumva "spalati" sau trebuie neaparat donati bisericii sau investiti cel mult intr-un loc de veci (nu mai tin minte, stiu ca cu cei 30 de arginti s-a cumparat "tarina olarului", dar nu mai stiu in ce scop, parca tot ca "cimitir social").

[danna603]

Se simte din mesaje zbaterea ta sufleteasca....

Trebuie sa te linistesti .

Si sa vorbesti cu un duhovnic,in starea actuala poti lua decizii pripite.

Gandeste-te daca ai alte solutii,in afara celor enumerate,chirie,parinti..daca sunt altele...daca nu,va trebuie sa alegi.

Important este sa-ti linistesti sufletul.

[fallen]

Din pacate nu pot vorbi cu duhovnicul in perioada asta, pentru ca e "perioada interzisa". Alte alternative nu am, decat chirie sau parinti, dar in plus mi-e si foarte rusine sa ma intorc la ai mei cu coada intre picioare. Ce-o sa spuna neamurile? Si asa babele din familie de cand aveam 25 de ani si nu eram casatorita sau invreo relatie oficiala, voiau sa-mi bage pe gat pe cate unul de 33 sau 37 de ani, singur, "mai ciudatel, mai retras, n-a avut nici o femeie pana acum, e mai timid, tre' sa faci tu primul pas, dar asa e baiat bun, de casa, de fusta mamei, etc" ( si nu am vrut sa fac atunci un astfel de "compromis", am zis ca mi bine imi iau barbatul pe care il vreau eu si imi place mie...si l-am gasit, mi-a placut, doar ca n-am putut sa ma ridic la nivelul pretentiilor lui si sa fiu o sotie buna). Acum ca am 35 de ani ce or sa imi mai ofere, vreun mos de 70 ??? (probabil nici acela nu va fi multumit de cum imi fac datoria conjugala, adica mancare, curatenie, etc, iar cu cat e omul mai batran cu atat e mai pragmatic, mai tipicar, mai greu de scos din ale lui, cu idei fixe, si mult mai putin impresionabil de eventualele "farmece" feminine; sau chiar daca l-ar impresiona putin la inceput i-ar trece repede; plus ca barbatii care raman singuri sau divorteaza, de obicei au fost raniti grav in tinerete si nu mai pot iubi din nou pe altcineva, si nici nu mai vor si o recunosc, ti-o spun de la inceput, sa nu te astepti ).

[DragosP]

Ruşinea e copilul de suflet al mândriei. Ştii asta sper, nu?

[danna603]

Procesul de inteleptire dureaza..dureaza daca crezi in Dumnezeu..daca nu crezi nu te vei intelepti niciodata.Inteleptire insemnand,a indura aceasta situatie,fara a te gandi ce spune unul si altul,inteleptire insemnand cand sub indrumarea lui Dumnezeu iei decizii, fara a fi influentat de unul sau de altul.

"Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău".
Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,
Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?
Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru?
Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este. "

Citeste Noul Testament,te va ajuta enorm.Vei intelege de ce ni se intampla,ce se intampla.

In biblie este un verset care mie mi-a placut tare:

"Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei "

[Ekaterina]

Eu iti recomand cartea Divortul: cum il prevenim, cum il depasim
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ul-138024.html

Am cumparat aceasta carte pentru o prietena ce se afla intr-o situatie grea: urma sa divorteze. Ea insa mi-a spus ca nu vrea sa citeasca carti pe aceasta tema, ca le considera pura teorie. Din curiozitate am inceput sa o citesc si mi s-a parut extrem de interesanta. Chiar daca vorbeste despre divort o gasesc potrivita si pentru cei ce vor sa se casatoreasca.

Din pacate nu pot vorbi cu duhovnicul in perioada asta, pentru ca e "perioada interzisa"

Cred ca problema pe care o ai este atat de importanta incat se impune o discutie urgenta, fie si la intrarea in biserica sau unde va considera duhovnicul ca este cazul. Eu cunosc preoti care spovedesc femei in aceasta situatie daca este ceva urgent, nu te lovi de acest aspect si indrazneste sa il cauti pe parinte si sa ii ceri sfatul.

[fallen]

În prealabil postat de Ekaterina

Eu iti recomand cartea Divortul: cum il prevenim, cum il depasim
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ul-138024.html

Am cumparat aceasta carte pentru o prietena ce se afla intr-o situatie grea: urma sa divorteze. Ea insa mi-a spus ca nu vrea sa citeasca carti pe aceasta tema, ca le considera pura teorie. Din curiozitate am inceput sa o citesc si mi s-a parut extrem de interesanta. Chiar daca vorbeste despre divort o gasesc potrivita si pentru cei ce vor sa se casatoreasca.

Cred ca problema pe care o ai este atat de importanta incat se impune o discutie urgenta, fie si la intrarea in biserica sau unde va considera duhovnicul ca este cazul. Eu cunosc preoti care spovedesc femei in aceasta situatie daca este ceva urgent, nu te lovi de acest aspect si indrazneste sa il cauti pe parinte si sa ii ceri sfatul.

Nu stiu daca se poate numi chiar "urgenta", pentru ca "amenintarea" despartirii pluteste de atata timp in aer, incat nici eu nu mai stiu cand e alarma falsa si cand o fii sa fie pe bune (ca in povestea cu cel care striga "lupul"). Oricum, eu ma sperii de fiecare data cand se pune problema, pentru ca pare destul de serios, dar inca nu simt ca a venit momentul sa se intample cu adevarat. E ceva gen "sabia lui Damocles", probabil...Sau drobul de sare....