Intrebare despre milostenie

În prealabil postat de adam000

Iar eu te intreb pe tine altceva: poate vreodata spune omul ca nu are nimic de dat? Chiar nimic?

Chiar daca un om nu are bani, poate da altceva: o rugaciune, recunoastere, rabdarea de a-l asculta si mangaia pe celalalt, etc. Pentru toate acestea nu trebuie bani - sint enorm de multe lucruri pt care nu trebuie bani si care ii pot ajuta pe ceilalti! Cred ca mai destept si mai constructiv ar fi pe acest topic sa facem impreuna o lista de astfel de lucruri (fiecare s-ar gandi la altceva cu care i-ar imbogati pe ceilalti)

TOATE aceste lucruri pe care le avem de la Dumnezeu ca si calitati ale noastre reprezinta o mare bogatie pe care ne-a dat-o Dumnezeu si pe care sintem datori sa ne-o inmultim (acesta bogatie, acesti talanti dati de Dumnezeu) si sa o dam saracilor! Adica celor lipsiti in aceste calitati.
Chiar daca nu ai bani, poate ai altceva: de exemplu poate ca tu ai rabdare. Daca tu ai rabdare si aproapele tau nu are, atunci da-i tu (cel bogat in rabdare), din rabdarea ta, da-i lui, celui ce nu are rabdare (celui sarac in rabdare) !
Si tot asa... imparte toata bogatia calitatilor tale cu cei saraci, cu cei lipsiti in aceste calitati! Nu poti sa spui ca daca nu ai bani, sau ca celalalt este mai bogat in bani decat tine, nu poti sa spui ca nu ai nimic de oferit ca milostenie - poate esti mult mai bogat in calitati decat celalalt, calitati cu care poti face multa milostenie celor lipsiti de ele.

Cu siguranta ai dreptate, ca putem da si altceva decat bani. Din pacate insa, dam tot peste oameni, care au nevoie de ajutor material, caci se stie ce multi cauta de lucru si nu gasesc.
Ca sa le dau altora din calitatile mele, trebuie mai intai sa le am... si cam duc lipsa si eu. Dar o vorba buna, un sfat daca mi se cere, sau o mana de ajutor.... asta oricand!
Nu intamplator am dat exemplul cu Sf. Ilie, care ca pe mine, una, m-a impresionat f profund. Acest exemplu, in fapt al vaduvei sarace, Sarepta Sidonului, care ii da ULTIMA mancare din casa ei Sfantului Ilie, pe care il stia ca e prooroc si ca lui i se datoreaza seceta prelungita si foametea din tara ei, este masura milosteniei pe care trebuie sa o facem. Sa nu dam unuia care are, dar daca intalnim un om cu adevarat sarac, sa ii dam in asa fel, incat acesta sa simta ca a fost miluit. Si atunci tot ce dam, se intoarce, caci Dumnezeu nu ramane dator.

Poate e cazul sa gandim altfel despre noi: sa nu mai zicem ca suntem saraci, ci bogati. Iar bogatia noastra consta in primul rand in credinta in Dumnezeu. Restul le rezolva El pentru noi.