Depresia-abordare religioasa

[anisoara]

Va recomand apropierea de Dumnezeu cand sunteti sanatosi si cand apar primele semne de boala,defapt mereu.Stati aproape de Dumnezeu ,rugati-l,respectati poruncile,fiti buni crestini si toate vor fi la locul lor si le ve-ti vedea bune in viata dumneavoastra.
Depresia e o incercare ...psihologul,medicul,psihiatrul sunt trimisi ai lui Dumnezeu aici pe pamant ca sa ajute pe oameni.Am trecut si eu prin acesta incercare dar Dumnezeu m-a ajutat ,sa-l simt in viata mea,cum imi calauzeste pasii,cum ma poarta pe brate.
Doamne ajuta.

[fallen]

Ceea ce mis epare totusi putin nedrept, fara Doamne fereste sa denigrez profesiile si pe practicantii lor, este ca de multe ori unii din noi suntem nevoiti sa ajungem si ne cheltuim tot timpul liber si banii pe la psihologi/psihiatri, si asta pentru ce? Pentru ca avem acasa fie un parinte idiot, fie un sot de asemenea, fie la serviciu sefi si colegi care ne abuzeaza, iar noi , prostii (unii din noi, nu toti) nu gasim ca ar mai fii alta solutie decat aceea sa ne sacrificam noi incercand sa (ii ) intelegem, sa ne compliem, sa facem posibil traiul cu aceste persoane, daca nu chiar avem iluzia desarta ca am putea candva chiar sa ii multumim si sa-i facem fericiti. sa-l schimbi pe altul am inteles de la o vreme ca e imposibil; in disperare de cauza incercam sa ne schimbam pe noi (ma rog, atitudinea noastra, sa ne compliem), lucru care iarasi incepe sa-mi para iluzie desarta; ba poate chiar ajungem, incercam sa luam si pastile, crezand ca acestea ne vor ajuta sa trecem peste, sa suportam mai usor situatiile in care am intrat (poate asa o fii; daca exista astfel de pastile, vreau si eu), ba chiar sa devenim sotia perfecta, subalterna perfecta, etc. Din experienta proprie va spun ca incercarea de a te apropia de Dumnezeu nu face altceva decat rau in astfel de relatii, daca incerci sa introduci o a treia persoana in ecuatie; efectul e acela de "tradare', joc dublu, adulter, etc; in plus, nici Dumnezeu nu e precum mama sau tata sa vina sate ia de mana, sa te stearga, si sa i certe pe copiii rai care te-au batut; am inteles, de la o vreme , ca 'salvarea" celor prigoniti va fi, pana la urma abia "in ceruri' (cei care vor ajunge acolo), cum de altfel spune si Sfanta Scriptura.

[anita]

În prealabil postat de fallen

Ceea ce mis epare totusi putin nedrept, fara Doamne fereste sa denigrez profesiile si pe practicantii lor, este ca de multe ori unii din noi suntem nevoiti sa ajungem si ne cheltuim tot timpul liber si banii pe la psihologi/psihiatri, si asta pentru ce? Pentru ca avem acasa fie un parinte idiot, fie un sot de asemenea, fie la serviciu sefi si colegi care ne abuzeaza, iar noi , prostii (unii din noi, nu toti) nu gasim ca ar mai fii alta solutie decat aceea sa ne sacrificam noi incercand sa (ii ) intelegem, sa ne compliem, sa facem posibil traiul cu aceste persoane, daca nu chiar avem iluzia desarta ca am putea candva chiar sa ii multumim si sa-i facem fericiti. sa-l schimbi pe altul am inteles de la o vreme ca e imposibil; in disperare de cauza incercam sa ne schimbam pe noi (ma rog, atitudinea noastra, sa ne compliem), lucru care iarasi incepe sa-mi para iluzie desarta; ba poate chiar ajungem, incercam sa luam si pastile, crezand ca acestea ne vor ajuta sa trecem peste, sa suportam mai usor situatiile in care am intrat (poate asa o fii; daca exista astfel de pastile, vreau si eu), ba chiar sa devenim sotia perfecta, subalterna perfecta, etc. Din experienta proprie va spun ca incercarea de a te apropia de Dumnezeu nu face altceva decat rau in astfel de relatii, daca incerci sa introduci o a treia persoana in ecuatie; efectul e acela de "tradare', joc dublu, adulter, etc; in plus, nici Dumnezeu nu e precum mama sau tata sa vina sate ia de mana, sa te stearga, si sa i certe pe copiii rai care te-au batut; am inteles, de la o vreme , ca 'salvarea" celor prigoniti va fi, pana la urma abia "in ceruri' (cei care vor ajunge acolo), cum de altfel spune si Sfanta Scriptura.

Relatia parinte - copil se poate imbunatati prin rugaciuni si pomeniri la slujbe a celui "rau" ,e adevarat ca poate sa dureze mai mult sau mai puitin in functie si ne cum ne asculta Dumnezeu ,daca suntem vrednici ,daca avem rabdare.Poate dura ani de zile ,dar merita.
Dar daca sotii nu sunt legati prin sfanta taina a cununiei ce sa il mai bagi si pe Dumnezeu martor ,ei nefiind "curati" ?
Mai mult ,aceasta relatie se deterioreaza ,isi baga cel cu coarne coada si te poti astepta si la mai multe rautati.
Solutia e chiar despartirea.
E posibil ca in asemenea situatii cel "rau" dupa despartire sa isi gaseasca alt partener si ce nu accepta la primul ,cununie religioasa ,viata mai linistita sa accepte fara probleme cu o a doua partenera.