Articolul de azi - Impacarea cu cei care ne-au suparat!

Glykys, foarte frumos ai surprins caracterizarea personajelor şi esenţa romanului :-)

[glykys]

În prealabil postat de Annyta

Glykys, foarte frumos ai surprins caracterizarea personajelor şi esenţa romanului :-)

Raman la ideea ca daca am citi mai multa literatura profana, cu un minim de discernamant, am fi niste crestini mai buni.

Cand vezi si cand citesti cat de crestineste s-au comportat semenii nostri care, unii dintre ei nici nu stiau de Dumnezeu si de crestinism, ti-e teribil de rusine, in calitate de crestin ortodox, sa spui ca nu e posibil sa iti ierti aproapele care ti-a gresit.

Sa ne dea Dumnezeu taria de a-i indeplini poruncile!

[Marcel_Ionut]

În prealabil postat de glykys

Raman la ideea ca daca am citi mai multa literatura profana, cu un minim de discernamant, am fi niste crestini mai buni.

Cand vezi si cand citesti cat de crestineste s-au comportat semenii nostri care, unii dintre ei nici nu stiau de Dumnezeu si de crestinism, ti-e teribil de rusine, in calitate de crestin ortodox, sa spui ca nu e posibil sa iti ierti aproapele care ti-a gresit.

Sa ne dea Dumnezeu taria de a-i indeplini poruncile!

Si care ar fi acea literatura profana ca mor de curiozitate, da-mi niste exemple sau si mai bine o lista!

[glykys]

În prealabil postat de Marcel_Ionut

Si care ar fi acea literatura profana ca mor de curiozitate, da-mi niste exemple sau si mai bine o lista!

Literatura profana e diferita de cea religioasa, e compusa din carti scrise de autori laici, fara vreo intentie religioasa, ci doar literara, dar in care poti gasi si lectii folositoare unui crestin. Mari autori universali - Homer, tragicii greci (Sofocle, Eschil, Euripide), Dante, Shakespeare, Moliere, Cervantes, Goethe, V. Hugo, Ch. Dickens, Dostoievski si muuulti altii au lasat niste opere foarte frumoase si valabile in orice vreme.

Nu erai tu forumistul care dadea bacul si a postat candva un citat al unui parinte care isi indemna ucenicul sa citeasca nu cine stie ce carti religioase grele, ci David Copperfield? :) Parca dadusem si acolo o lista. Uite, poti incepe cu Mizerabilii de V. Hugo, daca nu l-ai citit deja, dar te previn ca e o carte lunga, in cinci volume groase.

Uite, mie imi place foarte mult tragedia Alcesta de Euripide, scrisa acum vreo 2400 de ani, o gasesti pe scribd. e povestea unui rege caruia zeii, in semn de recunostinta, i-au daruit posibilitatea amanarii mortii, in schimbul unei alte vieti. Insa nu vrea nimeni sa isi jertfeasca viata petru rege decat sotia lui, Alcesta. Niciunul dintre supusi, nici macar parintii lui batrani. Intreaga tragedie e o dezbatere a sensului vietii si al mortii si e o poveste despre omenie si responsabilitate. O sa vezi cum se termina, daca o sa doresti sa citesti, e scurta, cateva zeci de pagini.

Tot pline de invataminte crestine sunt tragediile Oedip rege si urmarea ei, Oedip la Colonos si Antigona de Sofocle. E povestea unui rege caruia i s-a prezis la nastere ca are sa isi omoare tatal si ca are sa se casatoreasca cu propria mama. De aceea, tatal sau a dorit sa il ucida, insa copilul a fost salvat si a ajuns intr-o tara straina, la curtea unui alt rege, care l-a crescut ca pe copilul lui. In tinerete, Oedip afla si el profetia si fuge din tara aceea, ca sa scape de soarta. O sa vezi ce se intampla mai departe cu el, dar fii atent ca tragedia debuteaza cu Oedip ajuns rege al unei tari pe care a scapat-o de sub teroarea unui animal fantastic, sfinxul, si care acum e invadata de ciuma, iar un oracol ii spune ca aceasta ciuma se datoreaza faptului ca in tara se afla un om blestemat, care si-a ucis tatal si s-a insurat cu mama lui. Plin de manie, se hotaraste sa faca dreptate si sa izgoneasca acest om, dar pe parcursul tragediei, afla, incetul cu incetul, ca el este acela, desi se credea un om pios, care facuse numai bine. Eu am inteles tragedia ca pe un indemn de asumare al crucii, pentru ca marea greseala a lui Oedip a fost sa fuga din tara in care crescuse, de langa oamenii pe care ii credeau parintii lui. Bine, tragedia vorbeste si despre pacatele mostenite din neam si despre cum o crima naste alta crima si tot asa. Iar Antigona e povestea copiilor nascuti din incestul nestiut al lui Oedip - si aici e o lectie de omenie, de sacrificiu asumat si de responsabilitate. Le gasesti pe scribd.

Lista - in ordine aleatorie:
Don Quijote de la Mancha de Cervantes
Faust de Goethe - asta e micuta.
Marile sperante de Dickens
Print si cersetor de M. Twain
Tinerete fara batranete si viata fara de moarte de Eminescu - si asta e scurta
Printul fericit de O. Wilde
Singur pe lume de H. Malot - povestea unui copil orfan
Crima si pedeapsa si Idiotul de Dostoievski
Magicianul pe care l-a numit Cezar pe alt topic, de J. Fowles
Cuore, inima de copil de Edmondo de Amicis - povestiri scurte si pline de invataminte care se citesc usor.
Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde
Sadoveanu - Dumbrava minunata
Creanga - Harap Alb care mi se pare ca a fost si in programa de bac. Basmele, in general, sunt foarte instructive pentru copiii mai mari si mai mici, pentru ca te invata valoarea binelui.

Mai sunt si multe altele, daca vrei, iti mai scriu. M-as bucura sa citesti tragediile grecesti de la inceput. Lectura placuta.


Lucian, vezi ca Sophia a scos din context anumite lucruri privitoare la iertare, poti citi si tu intregul material, ca sai iti faci o idee.

[Marcel_Ionut]

În prealabil postat de glykys

Literatura profana e diferita de cea religioasa, e compusa din carti scrise de autori laici, fara vreo intentie religioasa, ci doar literara, dar in care poti gasi si lectii folositoare unui crestin. Mari autori universali - Homer, tragicii greci (Sofocle, Eschil, Euripide), Dante, Shakespeare, Moliere, Cervantes, Goethe, V. Hugo, Ch. Dickens, Dostoievski si muuulti altii au lasat niste opere foarte frumoase si valabile in orice vreme.

Nu erai tu forumistul care dadea bacul si a postat candva un citat al unui parinte care isi indemna ucenicul sa citeasca nu cine stie ce carti religioase grele, ci David Copperfield? :) Parca dadusem si acolo o lista. Uite, poti incepe cu Mizerabilii de V. Hugo, daca nu l-ai citit deja, dar te previn ca e o carte lunga, in cinci volume groase.

Uite, mie imi place foarte mult tragedia Alcesta de Euripide, scrisa acum vreo 2400 de ani, o gasesti pe scribd. e povestea unui rege caruia zeii, in semn de recunostinta, i-au daruit posibilitatea amanarii mortii, in schimbul unei alte vieti. Insa nu vrea nimeni sa isi jertfeasca viata petru rege decat sotia lui, Alcesta. Niciunul dintre supusi, nici macar parintii lui batrani. Intreaga tragedie e o dezbatere a sensului vietii si al mortii si e o poveste despre omenie si responsabilitate. O sa vezi cum se termina, daca o sa doresti sa citesti, e scurta, cateva zeci de pagini.

Tot pline de invataminte crestine sunt tragediile Oedip rege si urmarea ei, Oedip la Colonos si Antigona de Sofocle. E povestea unui rege caruia i s-a prezis la nastere ca are sa isi omoare tatal si ca are sa se casatoreasca cu propria mama. De aceea, tatal sau a dorit sa il ucida, insa copilul a fost salvat si a ajuns intr-o tara straina, la curtea unui alt rege, care l-a crescut ca pe copilul lui. In tinerete, Oedip afla si el profetia si fuge din tara aceea, ca sa scape de soarta. O sa vezi ce se intampla mai departe cu el, dar fii atent ca tragedia debuteaza cu Oedip ajuns rege al unei tari pe care a scapat-o de sub teroarea unui animal fantastic, sfinxul, si care acum e invadata de ciuma, iar un oracol ii spune ca aceasta ciuma se datoreaza faptului ca in tara se afla un om blestemat, care si-a ucis tatal si s-a insurat cu mama lui. Plin de manie, se hotaraste sa faca dreptate si sa izgoneasca acest om, dar pe parcursul tragediei, afla, incetul cu incetul, ca el este acela, desi se credea un om pios, care facuse numai bine. Eu am inteles tragedia ca pe un indemn de asumare al crucii, pentru ca marea greseala a lui Oedip a fost sa fuga din tara in care crescuse, de langa oamenii pe care ii credeau parintii lui. Bine, tragedia vorbeste si despre pacatele mostenite din neam si despre cum o crima naste alta crima si tot asa. Iar Antigona e povestea copiilor nascuti din incestul nestiut al lui Oedip - si aici e o lectie de omenie, de sacrificiu asumat si de responsabilitate. Le gasesti pe scribd.

Lista - in ordine aleatorie:
Don Quijote de la Mancha de Cervantes
Faust de Goethe - asta e micuta.
Marile sperante de Dickens
Print si cersetor de M. Twain
Tinerete fara batranete si viata fara de moarte de Eminescu - si asta e scurta
Printul fericit de O. Wilde
Singur pe lume de H. Malot - povestea unui copil orfan
Crima si pedeapsa si Idiotul de Dostoievski
Magicianul pe care l-a numit Cezar pe alt topic, de J. Fowles
Cuore, inima de copil de Edmondo de Amicis - povestiri scurte si pline de invataminte care se citesc usor.
Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde
Sadoveanu - Dumbrava minunata
Creanga - Harap Alb care mi se pare ca a fost si in programa de bac. Basmele, in general, sunt foarte instructive pentru copiii mai mari si mai mici, pentru ca te invata valoarea binelui.

Mai sunt si multe altele, daca vrei, iti mai scriu. M-as bucura sa citesti tragediile grecesti de la inceput. Lectura placuta.


Lucian, vezi ca Sophia a scos din context anumite lucruri privitoare la iertare, poti citi si tu intregul material, ca sai iti faci o idee.

Multumesc ca te-ai straduit sa insiri aici, acum citesc fratii Karamazov e mare insa ma chinui sa o termin :D

[sophia]

Concluzia este ca acesta este un caz rar, poate chiar fictiv (nu stiu daca a avut model real).
Acum voi cum ganditi: ce trebuia sa faca Javert? Nici cum nu era bine.

Un caz asemanator, dar de data asta real, s-a intmplat parintelui Galeriu. Am citit ca tot asa a fost pradat de hoti si acestia au fost prinsi.
Si tot asa a procedat cu ei. I-a iertat si le-a lasat obiectele.
Nu stiu ce s-a ales de acei oameni.
Nu stiu daca in realitate oamenii chiar se schimba, precum Jean Valjean. Ar fi bine.
Totusi exista destui recidivisti, chiar la fapte mai grave.
Ce trebuie sa faca acei oameni carora le este omorat in diferite im prejurari copilul? Sa ierte? Sa ceara sa se pedepseasca pentru ca in felul acela sa se evite suferinta altor oameni?

Unii oameni nu invata, nu se schimba. La unii este vorba de o patologie.

Eu nu stiu pana la urma cum este mai bine.
Ce ajuta unuia, ce ajuta altuia?

Si concret, la fapte mai marunte cum trebuie sa procedam.
Uite nu mai departe de acest forum. Zilnic, zilnic se aduc jigniri si vorbe oribile, pleci amarat si deprimat.
Ii ierti, nu le spui nimic, nu-i reclami la admin. Si a doua zi fac la fel, si a treia zi la fel.
La ce le foloseste lor iertarea si la ce iti foloseste tie. Tu te amarasti mereu si iti inghiti lacrimile, iar pe ei...ii doare in basca.
Unul nu vine cu o vorba frumoasa, sau cu un "iarta-ma".
Si esti pus pe cruce numai pentru ca iti spui o parere.

Eu nu mai stiu cum sa procedez cu oamenii. Nu mai stiu.
Ma ranesc in fiecare zi.
Repet, un om nesimtit, tare, nu-i problema, iarta, ebun, uita, trece mai departe.
Dar unul mai sensibil pentru care o vorba inseamna o rana in inima, cat poate indura? Hai, iei si medicamente, dar pana cand?
Si daca ai stii ca foloseste la ceva bunatatea ta si iertarea...Dumnezeu vede, ce-i drept, dar mai departe?

În prealabil postat de sophia

Eu nu mai stiu cum sa procedez cu oamenii. Nu mai stiu.
Ma ranesc in fiecare zi.
Repet, un om nesimtit, tare, nu-i problema, iarta, ebun, uita, trece mai departe.Dar unul mai sensibil pentru care o vorba inseamna o rana in inima, cat poate indura? Hai, iei si medicamente, dar pana cand?
Si daca ai stii ca foloseste la ceva bunatatea ta si iertarea...Dumnezeu vede, ce-i drept, dar mai departe?

A fi bun şi a ierta nu înseamnă să fii nesimţit. Iar sensibilitatea nu este neapărat o calitate, dacă ascunde orgoliul de a nu suporta o vorbă mai aspră.
A nu da o replică nu înseamnă neapărat iertare. Iertarea ar trebui simţită în suflet, şi atunci nu mai simţi nicio supărare şi nicio rană.

[glykys]

Sophia, uite, poate te ajuta - http://www.sfintiiarhangheli.ro/sa-ne-vindecam-iertand. E ca la scoala, ai vreo doua pagini de citit per seminar si ai o tema pe care o trimiti apoi pe mail si primesti raspuns. Tine cont ca Maica Siluana e de formatie psiholog, deci cred ca te poate ajuta foarte mult si gratis.
Iata care e prima tema (dupa ce citesti primul curs):

1. Faceţi o listă cu lucruri pe care le-aţi iertat celor care v-au rănit de-a lungul vieţii.
2. Faceţi o listă cu lucruri pe care vi le-au iertat cei cărora le-aţi greşit şi le sunteţi recunoscători pentru asta.
3. Faceţi o listă cu lucruri pe care nu le puteţi ierta.
4. Faceţi o listă cu lucruri care credeţi că nu vă pot fi iertate.
5. Faceţi o listă cu lucruri pe care credeţi că nu vi le puteţi ierta.
6. Ce credeţi că vă împiedică să iertaţi când nu puteţi ierta?
7. Comparați listele și cugetați la asemănările pe care le sesizați între voi și cei ce v-au rănit. Notați ce simțiți și ce gândiți despre asta.

[sophia]

În prealabil postat de glykys

Sophia, uite, poate te ajuta - http://www.sfintiiarhangheli.ro/sa-ne-vindecam-iertand. E ca la scoala, ai vreo doua pagini de citit per seminar si ai o tema pe care o trimiti apoi pe mail si primesti raspuns. Tine cont ca Maica Siluana e de formatie psiholog, deci cred ca te poate ajuta foarte mult si gratis.
Iata care e prima tema (dupa ce citesti primul curs):

1. Faceţi o listă cu lucruri pe care le-aţi iertat celor care v-au rănit de-a lungul vieţii.
2. Faceţi o listă cu lucruri pe care vi le-au iertat cei cărora le-aţi greşit şi le sunteţi recunoscători pentru asta.
3. Faceţi o listă cu lucruri pe care nu le puteţi ierta.
4. Faceţi o listă cu lucruri care credeţi că nu vă pot fi iertate.
5. Faceţi o listă cu lucruri pe care credeţi că nu vi le puteţi ierta.
6. Ce credeţi că vă împiedică să iertaţi când nu puteţi ierta?
7. Comparați listele și cugetați la asemănările pe care le sesizați între voi și cei ce v-au rănit. Notați ce simțiți și ce gândiți despre asta.

Multumesc mult pentru idee. Cred ca este un seminar pe care ar trebui sa-l urmam toti si sa lucram treptat problemele. Toti avem nevoie de asa discutii psihologice.

Am insa o intrebare/nelamurire - am vazut in material cu surpriza ca Maica Siluana sustine niste lucruri:
- iertarea nu inseamna uitare
- iertarea nu inseamna impacare
- iertarea nu inseamna scuzare (a unor fapte/persoane)
Dar eu am citit totusi in alte parti ca dimpotriva a ierta inseamna si a uita raul, inseamna a te impaca.
Imi place ceea ce scrie ea acolo (asa vad si eu lucrurile), dar sunt total opuse celor ce se spun in biserica.

http://www.crestinortodox.ro/pilde/i...re-128279.html

[glykys]

În prealabil postat de sophia

Multumesc mult pentru idee. Cred ca este un seminar pe care ar trebui sa-l urmam toti si sa lucram treptat problemele. Toti avem nevoie de asa discutii psihologice.

Am insa o intrebare/nelamurire - am vazut in material cu surpriza ca Maica Siluana sustine niste lucruri:
- iertarea nu inseamna uitare
- iertarea nu inseamna impacare
- iertarea nu inseamna scuzare (a unor fapte/persoane)
Dar eu am citit totusi in alte parti ca dimpotriva a ierta inseamna si a uita raul, inseamna a te impaca.
Imi place ceea ce scrie ea acolo (asa vad si eu lucrurile), dar sunt total opuse celor ce se spun in biserica.

Sper din tot sufletul sa iti fie de folos. Se pare ca maica raspunde tuturor cursantilor care ii trimit temele pe mail. Pai citeste mai departe, sa vezi ca sunt niste nuantari... Vrea sa spuna doar ca iertarea, uitarea, impacarea si scuzarea sunt lucruri diferite, nu sunt sinonime, in sensul ca poti uita fara sa ierti sau sa ierti fara a putea uita sau sa te impaci dara a ierta sau sa ierti fara a te putea impaca - pentru ca in impacare e nevoie de doi si daca tu ai iertat si celalalt nu, atunci tu ti-ai facut treaba, dar de impacare nu se poate vorbi. Nu sunt total opuse celor ce se spun in biserica, sunt doar niste nuantari psihologice. Ti-am spus, sper sa il parcurgi si sa iti foloseasca, ca sa poti vedea lucrurile altfel. Uite, in loc sa te connsumi atat pe forum, timpul acesta l-ai putea investi in parcurgerea seminarului si in pregatirea temelor aferente.