Biserica si Psihologia

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de dobrin7m

Cred ca a tolera seamanul si al intelege in acelasi timp este o parte din intregul iubirea de semeni.

Bună Mihaela,

Dar unde e toleranța cînd e vorba ce a ierta celui care ție îți greșește? Tu dai dovadă de înțelegerea pe care o susții?

Am văzut că ai avut niște tentative de împăcare cu Ioan, dar acum te-ai răzgîndit? De ce îl tot zădărăști, de ce îl ispitești să păcătuiască?

Aș zice să-ți asumi creștinește răspunderea pentru partea de vină și să încerci o împăcare reală cu el, promițînd ca pe viitor să nu mai dai frîu liber demonilor în spațiul virtual-nemuritor.

Și acum pentru voi doi, Ioan și Mihaela, o întrebare: voi cînd spuneți ”Tatăl nostru”, cum ziceți cînd vine partea cu iertarea? Cum puteți trece peste acest principiu fundamental care este toleranța și iertarea celui care, slab fiind, ți-a greșit cu cuvîntul? Că nu v-a lovit nimeni peste față ca să spuneți că nu ați reușit să vă abțineți.

Nu pot să vă înțeleg. Sînteți creștini sau îmi scapă mie ceva?