Ce să fac frații mei?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de ToaderValentin

S-a stins ieri dimineață, 2 octombrie 2013 la ora 9. Simt obligația să mă duc la o biserică să aprind o lumânare și să mă rog pentru el nefiind foarte credincios, dar problema este că eu aici în Spania nu cunosc nici o biserică ortodoxă, sunt numai biserici catolice pe aici prin preajmă. Cum aș putea să-l ajut, prin ce rugăciuni se pot ajuta un mort dacă nu a fost credincios? Cum poate ajuta cineva viu pe cineva mort? Vă rog ajutați-mă ca nu pot să dorm deloc, mă gândesc numai la el, plâng încontinuu și nu mai pot de mila lui!!!!!!
Altceva în legătură cu asta: Sufăr de o boală numită alopecie, mi-a căzut tot părul din cap din cauza stresului și mă rad mereu pe cap că să ies pe stradă pentru că se vede foarte urât, îmi crește păr doar pe anumite porțiuni ale scalpului, am voie să mă rad în cap? Eu știu că n-am voie să mă bărbieresc (mustață și barbă). În cap este voie să te razi în acest caz?

Dumnezeu să-l odihnească pe bunicul tău!

Dragă Valentin,
în cărţile sfinţilor, aşa cum a păstrat Tradiţia Ortodoxă scrierile lor peste veacuri, găsim o învăţătură completă despre viaţa de după moarte, aflăm ce se întâmplă cu sufletul mortului precum şi cum putem noi, cei rămaşi în viaţă, să îl ajutăm (întrucât sufletul are mare nevoie de ajutor, în special în primele 40 zile după desfacerea sufletului de trup).
Nu e nevoie să mergi din obligaţie la o biserică. E suficient să asculţi durerea ta şi să faci un strop de lucru bun pentru bunicul tău şi pentru tine.
Prin rânduielile care ţin de doliu (aceasta este o stare sufletească aparte şi un complex de fapte bune pe care creştinul le face pentru cel trecut la Domnul), Biserica ne învaţă cum să batem creştineşte ispitele care însoţesc moartea celui apropiat şi cum să ne folosim de prilej pentru a ne înzdrăveni noi înşine, pe plan sufletesc şi duhovnicesc.

Ce poţi face?

Nu ştiu să te sfătuiesc (nefiind duhovnicul tău) însă îţi spun ce aş face eu. Dacă nu aş avea acces la o biserică ortodoxă, aş proceda astfel:
1) aş intensifica rugăciunea, aş acorda un timp sporit pentru rugăciune
2) întrucât Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este Marea noastră Acoperitoare în nevoi, aş dedica zilnic un timp aparte pentru rugăciuni către Ea
3) aş accentua milostenia, cu gând de maximă umilinţă, dăruind din toată inima celor aflaţi în nevoi (nu sunt bani? poate sunt obiecte; nu sunt obiecte? poate e o vorbă bună; nu e vorbă bună? poate e o privire însufleţitoare, suportivă către vreunul aflat în nevoi sufleteşti sau trupeşti)

Cât despre gândul supărător referitor la cât de credincios a fost bunicul tău, asta, iartă-mă, dar nu cred că stă în puterea ta să socoteşti. Ştie Domnul mai bine!
Acum e momentul să arăţi credinţa ta, iar nu să socoteşti credinţa bunicului.
Şi dacă, fie, bunicul s-a arătat cu totul necredincios, ei bine, cu atât mai mult are nevoie acum de credinţa ta. Roagă-te, aşadar şi fă milostenie!
Domnul fie cu tine!
Domnul să miluiască sufletul bunicului tău!

P.S. Poţi citi şi topicul "Tradiţia ortodoxă şi viaţa de după moarte", de la secţiunea Sfinţi Părinţi (Patrologie).
http://carteromaneasca.files.wordpre...upa_moarte.pdf
http://carteromaneasca.files.wordpre...upa-moarte.pdf

P.P.S. Rade-ţi frate părul, că alopecia e tare neplăcută şi nu-i de folos omului între semeni, pe stradă şi la serviciu etc. Băbismele şi superstiţiismele vor zice mereu, ca toate celelalte isme, doar nerozii. Fă lucrurile cu bun simţ şi lasă babele savante să îi necăjească mai departe pe preoţi (sărmanii, cât mai pătimesc de la îmbroboditele omnisciente...).