Egoismul

[cristiboss56]

http://www.youtube.com/watch?v=oe7dul_6CkI

Foarte frumoase cuvintele parintelui Iustin:,,Egoismul inseamna si caderea noastra."
De asemenea, sfaturile date parintilor, in link-ul anterior sunt intr-adevar utile oricarui parinte:

,,Copiii, când sunt lăudaţi mereu, fără discernământ, sunt luaţi în stăpânire de cel potrivnic. Le răscoleşte egoismul şi, obişnuiţi de mici cu laudele părinţilor şi ale învăţătorilor, pot să înainteze în învăţătură, dar ce folos? În viaţă vor ieşi egoişti, iar nu creştini. Egoiştii nu pot să fie niciodată creştini. Egoiştii vor întotdeauna să fie lăudaţi de toţi, să fie iubiţi de toţi, toţi să-i vorbească de bine, lucru pe care Dumnezeul nostru, Biserica noastră, Hristosul nostru nu le voieşte.


Religia noastră nu vrea acest chip, acest fel de educaţie. Dimpotrivă, vrea ca de mici copii să înveţe adevărul. Adevărul lui Hristos întăreşte faptul că, dacă îl lauzi pe un om, îl faci egoist. Omul egoist este un rătăcit, călăuzit de diavolul, de duhul cel rău. Astfel, crescând în egoism, întâia lui îndeletnicire este să-L tăgăduiască pe Dumnezeu şi să fie un egoist inadaptabil în comunitate. Trebuie să spui adevărul, să-l afle omul. Altfel îl întăreşti în neştiinţa lui. Când spui celuilalt adevărul, atunci el se orientează, ia aminte, îi ascultă şi pe ceilalţi, se înfrânează. Astfel, şi copilului îi vei spune adevărul, îl vei certa, ca să-şi dea seama că ceea ce face nu-i bine. Ce spune înţeleptul Solomon? Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme (Pildele lui Sol. 13, 24). Dar nu să-l baţi cu bâta, căci atunci sărim dincolo de hotare şi se întâmplă contrariul."

Sursa:
http://sfantulmunteathos.wordpress.c...atia-copiilor/

Multumim, Cristi.

Să nu ne comparăm pe noi cu ceilalţi

,,Să nu fim influențați de lucrurile pe care le simțim. Nu sunt atât de înfricoșătoare cum le simțim noi. Să nu ne înspăimântăm, să nu intrăm în panică, să nu ne comparăm pe noi cu ceilalți și să dăm naștere la stări și mai rele.




În vremurile de demult oamenii nu intrau în concurență cum se întâmplă astăzi. Nu exista motiv de concurență. Nu se crea complexul de inferioritate. Astăzi omul se simte imediat inferior: ,,Ei au fost aleși, eu n-am fost ales; ei au reușit, eu n-am reușit!” Din câte îmi aduc eu aminte, acest lucru nu exista sau dacă exista, se manifesta într-o măsură foarte mică.


Astăzi nu se mai întâmplă așa, tocmai pentru că omul vede problemele lui în raport cu ceilalți. Ce vor spune ceilalți? Cum vor reacționa ceilalți? Cum va rezista? Cum se va comporta cu ei? Și viața devine un martiriu, tocmai pentru că trăim într-o epocă în care duhul acesta ne influențează pe toți. Așadar, de ce să nu încercăm să rămânem neinfluențați?



Știți cât de liniștiți suntem noi, cei care nu sutem influențați, cei care nu ne comparăm cu alții și nu concurăm cu nimeni? La clerici și la monahi există acest duh. Cei care vor să scape de el iau hotărârea aceasta și scapă de viermele care-i roade pe dinăuntru.


De ce n-ar lua cineva astfel viața?
Omul ia viața astfel, când nu se pierde în realitatea vieții pământești, ci vede viața pământească ca pe ceva inclus în veșnicie. Existăm pentru puțin în lumea aceasta, pentru a câștiga veșnicia. Atunci când nu izbutim și când lucrurile nu se aranjează cum ne așteptăm, nu este un eșec. Dar noi îl simțim așa.


Am întâlnit mulți oameni care au reușit în viață, însă sunt triști din alte motive, pe care ceilalți nu le cunosc. Unii-mi spun din toată puterea sufletului: ,,Ah, părinte, nimeni nu se chinuiește ca mine!”. Se miră când eu le spun: ,,Pe toți îi aud spunând așa!” Toți oamenii, fără excepție, consideră că nimeni nu se chinuiește mai mult decât ei. Toți. Aceasta pentru că Dumnezeu a iconomisit ca fiecare să le trăiască pe ale sale. Dar să nu credeți că ceilalți nu au probleme. Au probleme identice, uneori chiar mai rele, după cum a iconomisit Dumnezeu pentru fiecare."

„SUFLETUL MEU, TEMNIȚA MEA” – Arh. Simeon Kraiopolous, Ed. Bizantină – 2009

Sursa:

http://www.ortodoxia.md/tezaurul-viz...oi-cu-ceilali-

[sophia]

Problema este totusi alta:

Nu laudatul strica ci lipsa de discernamant.
Oamenii, nu vorbim numai de copii aici, sunt laudati si comparati mai degraba pentru aspecte negative, sau nu sunt corectati.
In schimb nu sunt laudati si sustinuti pentru aspecte pozitive.
Reszultatul: se intaresc faptele negative si dispar cele pozitive.

Pe mine ma deranjeaza si cee ce se intampla aici pe forum si pe site (articolele) in acest sens.
Vesnic se discuta numai despre aspecte negative, despre pacate si cat este de raul omul de azi. Suntem tot timpul comparati cu cei de acum 2000 ani, sau mai rau, cu Dumnezeu si sfinti in neputintele noastre.
De genul: "Vezi, tu nu poti ca ei, tu faci numai rau."

Si atunci ajungem sa ne simtim rau, sa ne fie frica de biserica, de spovedanie, sa gandim ca suntem niste rai si niste pacatosi in permanenta.
Nimic din ce facem si avem bun nu este considerat si sustinut/laudat.
Nu suntem sprijiniti sa facem ceva bun.

De acolo vine de fapt complexul de inferioritate si frica. "Vai, da o fi rau/pacat daca fac asa. Ia uite ce grozav este ala si eu nu pot."

Comparatul are si o parte buna: daca ne uitam in sus si vedem ce lucruri bune a facut unul si ce a reusit, ne da un impuls sa luptam si noi sa facem ca el.
Invers, daca ne uitam numai in jos, la rau si la pacat, ajungem sa ne complexam si sa nu mai avem incredere in noi.

Citeam ieri undeva un comentariu al cuiva (in alta parte pe net) legat de biserica, de credinta. Spunea ca biserica pierde multi oameni treptat pentru ca se indeparteaza de niste valori: de caldura umana, de simpatie, mila, intrajutorare, intelegere, implicare in social. Acestea au fost valorile aduse de Iisus Hristos. Azi atentia in biserica este pe pacat, pe moarte, pe interdictii, bani si etc.
Si daca in biserica nu le gasim, in societate nu le gasim, inseamna egoism si raceala. Un egoism general.

[cristiboss56]

Prin atitudinea ta constanta , de neantelegere si de "revolta continua . esti cel mai bun exemple de EGOISM in stare agravanta !Punct .

În prealabil postat de sophia

Problema este totusi alta:

Nu laudatul strica ci lipsa de discernamant.
Oamenii, nu vorbim numai de copii aici, sunt laudati si comparati mai degraba pentru aspecte negative, sau nu sunt corectati.
In schimb nu sunt laudati si sustinuti pentru aspecte pozitive.
Reszultatul: se intaresc faptele negative si dispar cele pozitive.

Pe mine ma deranjeaza si cee ce se intampla aici pe forum si pe site (articolele) in acest sens.
Vesnic se discuta numai despre aspecte negative, despre pacate si cat este de raul omul de azi. Suntem tot timpul comparati cu cei de acum 2000 ani, sau mai rau, cu Dumnezeu si sfinti in neputintele noastre.
De genul: "Vezi, tu nu poti ca ei, tu faci numai rau."

Si atunci ajungem sa ne simtim rau, sa ne fie frica de biserica, de spovedanie, sa gandim ca suntem niste rai si niste pacatosi in permanenta.
Nimic din ce facem si avem bun nu este considerat si sustinut/laudat.
Nu suntem sprijiniti sa facem ceva bun.

De acolo vine de fapt complexul de inferioritate si frica. "Vai, da o fi rau/pacat daca fac asa. Ia uite ce grozav este ala si eu nu pot."

Comparatul are si o parte buna: daca ne uitam in sus si vedem ce lucruri bune a facut unul si ce a reusit, ne da un impuls sa luptam si noi sa facem ca el.
Invers, daca ne uitam numai in jos, la rau si la pacat, ajungem sa ne complexam si sa nu mai avem incredere in noi.

Citeam ieri undeva un comentariu al cuiva (in alta parte pe net) legat de biserica, de credinta. Spunea ca biserica pierde multi oameni treptat pentru ca se indeparteaza de niste valori: de caldura umana, de simpatie, mila, intrajutorare, intelegere, implicare in social. Acestea au fost valorile aduse de Iisus Hristos. Azi atentia in biserica este pe pacat, pe moarte, pe interdictii, bani si etc.
Si daca in biserica nu le gasim, in societate nu le gasim, inseamna egoism si raceala. Un egoism general.

E normal sa ne raportam la sfinti, sa avem ca etalon smerenia Maicii Domnului si puterea de a iubi a Mantuitorului. Noi nu trebuie sa avem niciodata impresia ca am facut totul ca niste scolari silitori si ca nu mai este loc. de mai bine. Cand suntem multumiti de noi insine, deja cadem. Virtutile se dobandesc greu si se pastreaza si mai greu in absenta smereniei.

Asadar, dobandirea smereniei e absolut necesara. Dar uite ca nici eu nu am asa ceva. Ce e de facut atunci? Sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute s-o dobandim si sa nu ne suparam atunci cand ne smereste prin diversi oameni. Parintele Paisie de la Sihla, cand cineva il mustra sau ii facea vreo observatie spunea: ,,Dumnezeu l-a trimis pe X sa ma smereasca."

Egoismul e un pacat subtirel, greu de observat, cu care ma lupt de mult. Stiu ca mai am mult de luptat, de aceea am deschis acest topic. Daca vrem mantuire, atunci il mai lasam pe EU deoparte.

[cristiboss56]

În prealabil postat de antoniap

Daca vrem mantuire, atunci il mai lasam pe EU deoparte.

Si asta se-nvata prin (ne)cunoscuta smerenie. . . !

[dobrin7m]

În prealabil postat de sophia

Problema este totusi alta:

Pe mine ma deranjeaza si cee ce se intampla aici pe forum si pe site (articolele) in acest sens.
Vesnic se discuta numai despre aspecte negative, despre pacate si cat este de raul omul de azi. Suntem tot timpul comparati cu cei de acum 2000 ani, sau mai rau, cu Dumnezeu si sfinti in neputintele noastre.
De genul: "Vezi, tu nu poti ca ei, tu faci numai rau."

Si atunci ajungem sa ne simtim rau, sa ne fie frica de biserica, de spovedanie, sa gandim ca suntem niste rai si niste pacatosi in permanenta.
Nimic din ce facem si avem bun nu este considerat si sustinut/laudat.
Nu suntem sprijiniti sa facem ceva bun.

De acolo vine de fapt complexul de inferioritate si frica. "Vai, da o fi rau/pacat daca fac asa. Ia uite ce grozav este ala si eu nu pot."

Comparatul are si o parte buna: daca ne uitam in sus si vedem ce lucruri bune a facut unul si ce a reusit, ne da un impuls sa luptam si noi sa facem ca el.
Invers, daca ne uitam numai in jos, la rau si la pacat, ajungem sa ne complexam si sa nu mai avem incredere in noi.

Citeam ieri undeva un comentariu al cuiva (in alta parte pe net) legat de biserica, de credinta. Spunea ca biserica pierde multi oameni treptat pentru ca se indeparteaza de niste valori: de caldura umana, de simpatie, mila, intrajutorare, intelegere, implicare in social. Acestea au fost valorile aduse de Iisus Hristos. Azi atentia in biserica este pe pacat, pe moarte, pe interdictii, bani si etc.
Si daca in biserica nu le gasim, in societate nu le gasim, inseamna egoism si raceala. Un egoism general.

Sophia , neintelegerea ta vine din faptul ca tu crezi ca este bine ca tot ce faci bun sa fie remarcat, sa ti se multumeasca, sa iti fie recunoscut meritul. Aici este greseala de intelegere a lucrurilor. Daca am face totul ca si cum am face lui Hristos atunci am astepta multumire de la Hristos nu de la oameni. Nu trebuie sa ai nevoie de lauda si multumiri, iar daca simti o astfel de nevoie atunci sa stii ca ai de luptat cu firea ta.

Trebuie sa lupti cu propria ta minte sa o faci sa se schimbe si sa inteleaga ca atunci cand faci un bine nu trebuie sa astepti multumiri si laude si nici nu trebuie sa te simti rau ca nu le primesti. incearca sa iti impui in minte gandul ca tot ceea ce faci bun faci pentru ca asa trebuie si cand faci un lucru trebuincios pentru tine sau semeni nu astepti multumire, caci aceste lucruri ar trebui sa fie facute din firea noastra. Dar cum firea noastra este pervertita de pacat sigur ca lucruri firesti devin mari lucruri pentru care simtim sa fim laudati. Ni s-a schimbat total intelegerea asupra lucrurilor si mare lupta trebuie, ca mai intai sa intelegem cu mintea greseala si apoi sa putem indrepta, cu ajutorul lui Dumnezeu. E nevoie de rugaciune ca sa ni se deschida mintea pentru asta.
Un adevarat crestin nu are complexe de inferioritate caci nu il intereseaza eventuale clasamente facute de cei care traiesc in duhul lumii. Un adevarat crestin se simte bine asa cum este, in locul in care este si multumeste lui Dumnezeu pentru tot ce are si pentru tot ce nu are si nici nu ravneste la nimic ce este al altcuiva ca sa devina complexat ca nu are si el la fel.
Ne lasam prinsi de duhul lumii prea mult, ne incalcim in meandrele lumescului si ne pierdem.

Stii , nu Biserica prin preotii sai , sau actiunile sale , se indeparteaza de valorile umane ci noi oamenii, ca si crestini am uitat valorile umane. Biserica ne invata bine, preotul ne invata bine, dogma ortodoxa revelata de insusi Dumnezeu este minunata si indeajuns ca sa ne putem mantui. Insa noi , oamenii, madularele Bisericii ce facem? asteptam laude, multumiri altfel nu facem nimic bun, ne scaldam in placeri de tot felul si credem ca ni se cuvin multe.

Acum daca suntem pacatosi , sa spunem ca nu suntem? cum sa nu vorbim de pacat daca pacatul zace in noi? Iata ca noi chiar asa suntem: egoisti, mandri, invidiosi. Ar trebui atat de tare sa ne sperie pacatul din noi incat sa alegem odata pentru totdeauna sa ne indreptam , sa ne pocaim, sa recunoastem ce suntem (pacatosi) si sa plangem ce nu suntem (sfinti).

Stii, de fapt noi nu ar tebui sa asteptam sa vedem la semeni ca nu sunt egoisti de pilda, ci sa privim la noi si sa vedem , suntem oare egoisti? sa ne analizam atent si sa cerem lui Dumnezeu sa ne invete sa devenim mai buni.

Stii cum trebuie sa fim? orbi la pacatul semenilor si cu patru ochi la pacatul nostru.

[sophia]

Imi pare rau, dar n-ati inteles chiar nimic din ce am scris eu.
Si asta demonstreaza exact ceea ce spuneam: lipsa de caldura, de iubire de aproape si egoism. Nu puteti sa va puneti putin piele celuilalt si sa intelegeti ce simte si ce gandeste si aveti impresia ca numai voi stiti bine si sunteti buni.

Iisus n-a stat cu biciul pe oameni in vremea sa. A avut mila, intelegere, a ajutat. A fost acel samaritean bun, a oblojit rani in trup si in suflet.

Oamenii de ce nu fac asa? De ce stau doar sa pandeasca raul?

Si nu este adevarat, nu suntem numai pacatosi si rai, ci avem si lucruri minunate in noi. Dar pe astea trebuie sa le ascundem. Ca eu asa inteleg ca cer acum oamenii din biserica.
Nu spuneam ca trebuie sa fim ridicati in slavi, ci sa fim smeriti, dar sprijiniti si in binele pe care il facem.
La ce mai trebuie sa fac binele, daca si asa numai raul este vazut si judecat?

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

Iisus n-a stat cu biciul pe oameni in vremea sa. A avut mila, intelegere, a ajutat. A fost acel samaritean bun, a oblojit rani in trup si in suflet.

Ai citit Noul Testament de la cap la coada de cateva ori in viata ta , sau vorbesti din auzite ?
Sti cine a rostit cuvintele acestea :

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi. Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul? Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie. 26. Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! . Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?