Ce este sufletul?

[dobrin7m]

În prealabil postat de t4ilgunn3r

Daca este atotstiutor nu are nevoie sa spere/doreasca sa se intample ceva fiindca stie deja exact ce va sa se intample; daca este atotputernic nu trebuie sa spere/doreasca sa se intample ceva fiindca poate sa determine acel ceva prin puterea sa, mai ales ca este asa de iubitor etc.

daca determina atunci nu mai avem liberul arbitru. Luandu-ne liberul arbitru, nu mai este iubitor in chip desavarsit. Vad ca te faci ca nu ai inteles ce am spus mai sus, dar eu stiu ca tu ai inteles.

http://www.crestinortodox.ro/morala/...ta-124114.html

Daca vrei poti sa citesti si acest articol

[t4ilgunn3r]

Am spus ca, daca este reala speranta (dorinta) lui D-zeu, aceasta neaga atotstiinta / prestiinta. Nu pot spera sa castige echipa X intr-un meci caruia ii stiu rezultatul sau pe care il vad in reluare. Nu ati contraargumentat in vre-un fel.

Am spus ca dorinta lui D-zeu (sa fie iubit de oameni, inclusiv de atei ca mine) neaga atotputernicia lui; ati argumentat observand, pe baza iubirii desavarsite, ca El nu isi impune dorinta fiindca asta mi-ar anula liberul arbitru. Contraargumentul meu este: nu este necesar sa imi controleze gandurile pentru a ma face sa il iubesc; ar fi de ajuns sa ma fi facut mai destept :)

S-a mai discutat despre (non)existenta liberului arbitru si prestiinta lui D-zeu. Am vrut sa intervin la momentul respectiv, nu am facut-o, o fac acum daca tot a venit vorba: Existenta liberului arbitru - omul este singurul responsabil pentru gandurile si actiunile sale, intrucat "Dumnezeu nu poate predestina la rau" cum scrie in articolul citat de dvs - ei bine, liberul arbitru neaga la randul sau prestiinta lui Dumnezeu.

[AlinB]

În prealabil postat de t4ilgunn3r

Contraargumentul meu este: nu este necesar sa imi controleze gandurile pentru a ma face sa il iubesc; ar fi de ajuns sa ma fi facut mai destept :)

Cu toate ca e adevarat pe undeva, poate chiar mai grav, pentru ca in Sfanta Scriptura nu de putine ori alegerile spirituale proaste nu sunte asimilate cu prostia ci cu nebunia, si oricat m-ar amuza sa-ti dau dreptate, realitatea este nitel diferita si nu, nu e vorba de prostie in cazul alegirilor tale.

A iubi sau nu pe Dumnezeu nu tine de inteligenta ci de afinitatea sufletului uman pentru BINE.

Cei care cauta, care iubesc BINELE (nu binele lor personal inteles limitat si egoist) ajung intr-un fel sau altul mai devreme sau mai tarziu sa cunoasca Sursa Binelui si o data ce ajung sa o cunoasca este imposibil sa nu O iubeasca, cel putin asa cum au iubit ceea ce i-a condus spre Ea.

Cei care insa au ajuns la concluzia ca binele lor este cel care trebuie sa-l urmareasca si nimic altceva, la modul egoist, inevitabil vor ajunge sa urasca BINELE care condamna limitarea si rautatea lor si in ultima instanta si Sursa lui, a caror cunoastere o au cel putin la nivel intuitiv-spiritual.

De fapt, toate religiile, indiferent de orientare (chiar si satanismul sau ateismul) arata ca toti oamenii au intuitia Creatorului, ceea ce difera este atitudinea lor fata de El.