Faptele bune - in lumina ortodoxiei

[anita]

În prealabil postat de iliegh

Pentru un crestin perfect cele doua ipostaze coincid: iubirea de aproapele deriva din iubirea de Dumenzeu si viceversa.

Cine il iubeste pe Dumnezeu si nu isi iubeste aproapele nu se poate numi crestin deoarece Dumnezeu se afla in fiecare persoana creata de El.

În prealabil postat de iliegh

De exemplu, de regula cand fac un bine simt o bucurie in suflet pentru ca il vad pe aproapele meu bucuros. Acea bucurie este de fapt o stare de bine in care ma regasesc. Corpul meu simte acea bucurie. Corpului meu (si spiritului meu) ii place acea stare. "A place" este foarte aproape de iubirea de sine. Sa nu cumva sa capat obiceiul de a face bine altora pentru a-mi face bine mie.

Si crestinii simt acelasi lucru ,bucuria ca au facut un bine .
Noi crestinii trebuie sa facem bine nu pentru a castiga raiul ci pentru iubirea de aproapele. Si sunt sigura ca mai toti credinciosii gandesc si simt la fel.
Compasiune = iubire pentru cel necajit.
In general ateii , care au o inversunare catre cele sfinte ,nu primesc harul lui Dumnezeu si mai catre sfarsitul vietii sunt prinsi in capcana celui rau ,incep sa dracuiasca ,sa huleasca , sa faca rautati.
Si atunci ,unde sunt faptele bune din tinerete ?

În prealabil postat de anita

In general ateii , care au o inversunare catre cele sfinte ,nu primesc harul lui Dumnezeu si mai catre sfarsitul vietii sunt prinsi in capcana celui rau ,incep sa dracuiasca ,sa huleasca , sa faca rautati.
Si atunci ,unde sunt faptele bune din tinerete ?

Asta e o supozitie.
Hai sa nu vorbim de cazuri disperate, ca pot sa-ti dau exemplu de asa zis credinciosi care injura si hulesc, slava Domnului. Poti sa-ti dau exemplu si de preoti care deschid cartea chiar in usa altarului. Dar nu o sa fac asta pentru ca eu discut doar principial, nu o sa aduc ca si contraargument slabiciunile credinciosilor niciodata.

[anita]

În prealabil postat de iliegh

Asta e o supozitie.
Hai sa nu vorbim de cazuri disperate, ca pot sa-ti dau exemplu de asa zis credinciosi care injura si hulesc, slava Domnului. Poti sa-ti dau exemplu si de preoti care deschid cartea chiar in usa altarului. Dar nu o sa fac asta pentru ca eu discut doar principial, nu o sa aduc ca si contraargument slabiciunile credinciosilor niciodata.

Nu e o supozitie ,e verificat ,in familie.
Acei asa zisi credinciosi care injura si hulesc sunt cum ai spus tu ,"asa-zis credinciosi"
Preoti care deschid cartea nu cunosc ,dar cred ca exista.
Pot sa iti spun ca multi din acestia au fost scosi din biserica ,sau atentionati de indata ce ierahul locului a aflat de faptele lor.
Astea nu sunt argumente.
Noi vorbim de relatia om -Dumnezeu ,nu de preoti.
Or fi si printre preoti uscaturi ,nimeni nu contesta.