dileme morale

[Florinvs]

În prealabil postat de fallen

Ala nu e barbat, e inger! (aproximativ, ca dc ar fi asa ar fi primul la biserica, ar da in branci sa termine treburile casnice inainte sa inceapa slujba, sa nu ramana nici sotia in urma, decat poate daca e obosita, bolnava sau tb sa stea cu copiii, atunci ar merge singur inainte, s-ar ruga pt ea, ar aduce acasa anafura si i-ar povesti ce a spus sf. Evanghelie, cum invata par Cleopa)

.

Nu stiu- poate altii considera altfel, insa eu cel putin asa cred ca ar trebui sa fie intr-o relatie sau casatorie adevarata, bazata pe sentiente autentice!
Cu treburile gospodaresti evident ca acestea trebuie impartite in mod egal: de exemplul barbatul sa se ocupe cu acele treburi "specific masculine", ce necesita munca fizica mai grea (daca se strica ceva la instalatia electrica, la instalatii, batut covoare, reparatii- in cazul celor ce locuiesc la bloc, ori in cazul celor ce locuiesc la casa- cu gradina, sapat, etc), iar femeia cu treburi specifice, care necesita mai mult "talent artistic" ori finete!
Evident ca atunci cand unul dintre cei doi se imbolnaveste, sau trebuie sa se interneze in spital, atunci celalalt partener/sot trebuie sa preia si atributiunile celuilalt sot.
De exemplul, daca partenera/sotia s-ar imbolnavi, atunci barbatul (chiar daca sa zicem nu poate sa se priceapa la facut mancare cu foarte mult "rafinament") este normal sa-i fie alaturi si sa se ocupe si de treburile care in mod obisnuit revin femeii!

[Florinvs]

Iar in legatura cu mersul la biserica- cum am zis: chiar daca sa zicem ca barbatul ar fi ateu (cu forta nu se poate a-l face sa devina credincios!), daca este un om judecat, cu capul pe umeri, atunci va zice: "Nevasta, cat te duci tu la biserica, eu mai vad ce treaba ar mai fi de facut prin gospodarie, si daca mai ramane timp am sa ma duc la un fotbal cu prietenii"

Ca doar nu-i nici bine a sta impreuna cu partenera/sotia 24 din 24 de ore, cum mai sunt unele "relatii" sau "casatorii" unde intalnim o gelozie excesiva sau aceea tendinta a unuia dintre parteneri/soti de a-l controla complet pe celalalt!

Poate cele mai reusite casnicii care le-am intalnit- din ce am discutat cu oamenii- erau/sunt cele ale ceferistilor in general si mecanicilor de locomotiva in special: desi prin natura meseriei trebuiau sa stea cate 24 de ore departe de familie, totusi, atunci cand ajungeau acasa , desi destul de obositi si solicitati de la locul de munca, in cele 2-3 zile libere cat stateau cu familia, stiau sa fie alaturi de aceasta!