Dragostea dintre un Ortodox si un ateu

[ioanna]

În prealabil postat de Dalian

Dacă eşti o credincoasă, părăseşte-l repede şi fără să te mai uiţi înapoi!Are Dumnezeu pentru tine un bărbat credincios, n-ai grijă!

De ce sa-l paraseasca daca e necredincios? Alaturi de ea, el va fi mereu cuplat la orizontul credintei, in timp ce ea va fi mereu in dialog cu necredinta. Alatuarea poate fi benefica pentru ambii, cel putin nu va exista sedentarism spiritual, ci dileme continue ce poate sa-i faca sa caute. Cred totusi ca n-ar trebui sa se grabeasca cu cununia religioasa, tratand-o superficial. Sunt convinsa ca sunt destui care merg in fata altarului privind cununia mai degraba ca pe o traditie culturala pe care trebuie sa o bifeze, insa in cazul lor, exista si sfidare, nu doar formalism, caci doresc sa schimbe unele randuieli din taina cununiei, de aceea, nu cred ca e cazul sa o faca acum. E de-a dreptul stanjenitor sa mergi la preot sa-i spui: "parinte, lui sa nu-i dati cununia sa o sarute, ca nu vrea etc.etc.". Atunci sa nu se mai cunune in ritul bizantin, nu sa aiba pretentia sa se schimbe randuiala pentru el. Pe el nu-l invinovatesc, poate confunda Biserica Ortodoxa cu una din denominatiunile americane recent aparute, un fel de club, unde tu stabilesti regia nuntii, insa ea n-ar trebui sa se preteze la asa ceva. Sa ceara iertare si binecuvantare lui Dumnezeu pentru relatia lor printr-o rugaciune sincera, nu printr-o pseudo-cununie si un botez ipocrit.

Mi se pare straniu ca el e dispus sa se boteze, sa rosteasca Crezul, cu toate ca el nu crede in Dumnezeu, insa devine reticent in a saruta o cruce. Si face toate acestea ca ea sa fie multumita ca s-a cununat religios. Pai cum sa fie fericita incurajandu-l in ipocrizie?

[Parascheva16]

În prealabil postat de ioanna

De ce sa-l paraseasca daca e necredincios? Alaturi de ea, el va fi mereu cuplat la orizontul credintei, in timp ce ea va fi mereu in dialog cu necredinta. Alatuarea poate fi benefica pentru ambii, cel putin nu va exista sedentarism spiritual, ci dileme continue ce poate sa-i faca sa caute. Cred totusi ca n-ar trebui sa se grabeasca cu cununia religioasa, tratand-o superficial. Sunt convinsa ca sunt destui care merg in fata altarului privind cununia mai degraba ca pe o traditie culturala pe care trebuie sa o bifeze, insa in cazul lor, exista si sfidare, nu doar formalism, caci doresc sa schimbe unele randuieli din taina cununiei, de aceea, nu cred ca e cazul sa o faca acum. E de-a dreptul stanjenitor sa mergi la preot sa-i spui: "parinte, lui sa nu-i dati cununia sa o sarute, ca nu vrea etc.etc.". Atunci sa nu se mai cunune in ritul bizantin, nu sa aiba pretentia sa se schimbe randuiala pentru el. Pe el nu-l invinovatesc, poate confunda Biserica Ortodoxa cu una din denominatiunile americane recent aparute, un fel de club, unde tu stabilesti regia nuntii, insa ea n-ar trebui sa se preteze la asa ceva. Sa ceara iertare si binecuvantare lui Dumnezeu printr-o rugaciune sincera, nu printr-o pseudo-cununie.

Multi Parinti au spus si la conferinte si in carti, ca nu putem sa schimbam omul. Apoi, Dumnezeu mantuieste oamenii, nu noi. Sa crezi ca ai putere sa schimbi un om din ateu in credincios, e putin naiv. Apoi, inseamna ca tu esti o sfanta si plina de har. E foarte dificil cand doi oameni au valori diferite. Eu una nu am auzit nici un parinte imbunatatit sa sfatuiasca fetele sa isi ia atei ca si sot. Daca nu o sa se schimbe nicioadata? Ce faci? Iti pierzi si tu sufletul de dragul lui? Eu zic ca in situatii de genul acesta, la un moment dat s-ar putea sa fi nevoita sa alegi: barbatul sau Dumnezeu.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Parascheva16

Multi Parinti au spus si la conferinte si in carti, ca nu putem sa schimbam omul. Apoi, Dumnezeu mantuieste oamenii, nu noi. Sa crezi ca ai putere sa schimbi un om din ateu in credincios, e putin naiv. Apoi, inseamna ca tu esti o sfanta si plina de har. E foarte dificil cand doi oameni au valori diferite. Eu una nu am auzit nici un parinte imbunatatit sa sfatuiasca fetele sa isi ia atei ca si sot. Daca nu o sa se schimbe nicioadata? Ce faci? Iti pierzi si tu sufletul de dragul lui? Eu zic ca in situatii de genul acesta, la un moment dat s-ar putea sa fi nevoita sa alegi: barbatul sau Dumnezeu.

Nimeni nu are puterea prin el insusi sa schimbe oameni.
Insa traind adevarata credinta si umplandu-ne de dragoste dumnezeiasca , poti schimba oamenii din jurul tau. Nu tu insuti, ci Dumnezeu prin tine.

La asta s-a referit Ioana. Caci traind tu intru Hristos, celalalt de langa tine va simti asta si se va schimba. Caci si el, intr-o oarecare masura e cuprins de har prin tine.
La fel si ispita. Cand sunteti doi, uniti , este ispitit cel mai slab. Iar cel mai tare trebuie sa lupte si pentru cel slab.

Indemnul sfintilor este cat se poate de concludent: urmati calea sfinteniei si mii de oameni din jurul vostru se vor schimba.

[AlinB]

În prealabil postat de ioanna

De ce sa-l paraseasca daca e necredincios? Alaturi de ea, el va fi mereu cuplat la orizontul credintei, in timp ce ea va fi mereu in dialog cu necredinta.
Alatuarea poate fi benefica pentru ambii, cel putin nu va exista sedentarism spiritual, ci dileme continue ce poate sa-i faca sa caute.

Cuplat cum?
Cu nervi poate.
Ca nevasta e la biserica cand el o vrea in pat acasa, fierbinte si doritoare.
Ca nu vrea sa foloseasca anticonceptionale sau un sterilet sau o mica sterilizare.
Ca tine posturile si isi face mancare separat, cand el vrea fripturica.
Ca ii invata pe copii de Dumnezeu cand lui i-a spus clar un inger, ca Dumnezeu nu exista.
Si tot asa.
Sunt sigur ca te-ai gandit la toate aspectele inainte sa faci minunata afirmatie de mai sus, si probabil ai gasit raspunsuri care as fi curios sa le aflu.

Desigur, vorbim de un caz in afara celui de pe acest topic, pentru ca aici e clar ca nu e vorba de o crestina practicanta. Sau o persoana reala macar.

Mi se pare straniu ca el e dispus sa se boteze, sa rosteasca Crezul, cu toate ca el nu crede in Dumnezeu, insa devine reticent in a saruta o cruce. Si face toate acestea ca ea sa fie multumita ca s-a cununat religios. Pai cum sa fie fericita incurajandu-l in ipocrizie?

Foarte bine, ai sesizat si tu o parte din incoerenta povestii care arata ca nu este una reala, nu ca nu s-ar intalni in realitate astfel de caractere grotesti dar in cazul asta lipiturile sunt prea evidente.

[bogdan81]

Alin,

Nu cunosti situatia asa ca discutia e de prisos. Nu pot sa dau aici pe forum toate amanuntele ca nu ar fi frumos din partea mea sa fac asta. Nu tin sa fiu crezut pe cuvant.
Eu spun ce am observat.

[bogdan81]

Si ca sa fiu rau pana la capat o sa spun si ca impresia mea e urmatoarea: ca multi ortodocsi de-aia se si grabesc cu casatoria: ca urla hormonii in ei.
Am vazut multi ortodocsi care se casatoresc la cateva luni dupa ce le-a facut duhovnicul cunostinta sau alte rude. Cu alte cuvinte, casatoria devine un fel de acoperire pentru relatii sexuale.

În prealabil postat de bogdan81

Si ca sa fiu rau pana la capat o sa spun si ca impresia mea e urmatoarea: ca multi ortodocsi de-aia se si grabesc cu casatoria: ca urla hormonii in ei.
Am vazut multi ortodocsi care se casatoresc la cateva luni dupa ce le-a facut duhovnicul cunostinta sau alte rude. Cu alte cuvinte, casatoria devine un fel de acoperire pentru relatii sexuale.

Ai perfecta dreptate. E multa ipocrizie si fariseism cit cuprinde, Alin nu are dreptate. In trecut, casatoriile aranjate erau cele mai stabile. Acum, din cauza nenorocitei "emacipari" feminine, mai ales cu altoiul habotniciei peste, se duc de ripa rapid.
Incep sa invidiez structura sufleteasca a unor atei echilibrati.

[DragosP]

În prealabil postat de Barsaumas

Incep sa invidiez structura sufleteasca a unor atei echilibrati.

Crezi că e cineva mirat de asta?

[Corinusha]

La cati oameni ortodocsi fac casatoria religioasa doar de forma nu v-ati gandit?!
Macar tipul, chiar si asa ateu cum este, e dispus sa faca un sacrificiu pentru femeia pe care o iubeste. E ca si cum ati face voi, crestinii ortodocsi sacrificiul sa treceti la alta religie (cel putin formal) pentru persona iubita. Dar voi n-ati face-o nici in ruptul capului, pentru ca aveti impresia ca sunteti in religia perfecta, in religia cea adevarata, ca vai, restu-s niste erezii si n-aveti ce discut cu ei. Ati fi dispusi sa renuntati la o relatie de iubire care chiar poate fi aproape de perfetiune. Preferati sa renuntati la un om bun (da, poate fi ateul sau neortodoxu ala un om mai bun ca multi pe care i cunoasteti si sunt ortodocsi) pentru ca aveti impresia ca religia voastra e cea adevarata, pe cand nici de asta nu puteti fi 100% siguri orice ar fi (idee neacceptata de voi din start).
Nu mai sfatuiti lumea la despartre, pentru ca habar nu aveti cum e omul ala. Poate fi exact ca in exemplul meu ipotetic. Si va zic ca un ateu nu face compromisuri din astea de dragul cuiva decat daca e vorba de ceva foarte serios.
Si cat timp nu are nimic impotrivafaptului ca tipa crede, nu vad problema.
Ca vor fi probleme cand apar copiii? Pot fi botezati ortodox, si nu prea gred ca tipul ar avea ceva impotriva asta si impotriva faptului ca femeia le v spune copiilor de credinta.

[AlinB]

În prealabil postat de Barsaumas

Ai perfecta dreptate. E multa ipocrizie si fariseism cit cuprinde, Alin nu are dreptate. In trecut, casatoriile aranjate erau cele mai stabile. Acum, din cauza nenorocitei "emacipari" feminine, mai ales cu altoiul habotniciei peste, se duc de ripa rapid.
Incep sa invidiez structura sufleteasca a unor atei echilibrati.

Se pare ca admiratia pentru atei ti-a afectat nitelus judecata.
Ce urmeaza dupa aconfesional? Ateu? Rimeaza, sa stii.

Daca ai sa citesti cu atentie, ai sa vezi ca bogdan este tocmai, impotriva "casatoriilor aranjate" care zice el, sunt una din cauzele raului.

Eu nu sunt pentru cele "aranajate" (foarte relativa de altfel treaba) ci am incercat sa semnalez judecata pripita a lui bogdan, probabil prin prisma unor naivitati si patimi personale.

Si dupa cum vezi, nu feminismul este neaparat cauza tuturor relelor, si barbatii se pot dovedi handicapati in iubire, asa cum pentru o casatorie este nevoie de doi oameni, si ca sa se destrame este totusi nevoie de doi oameni.
Ca o fi unul vinovatul principal in unele cazuri, este partea a doua.