Dragostea dintre un Ortodox si un ateu

[ioanna]

În prealabil postat de Dalian

Dacă eşti o credincoasă, părăseşte-l repede şi fără să te mai uiţi înapoi!Are Dumnezeu pentru tine un bărbat credincios, n-ai grijă!

De ce sa-l paraseasca daca e necredincios? Alaturi de ea, el va fi mereu cuplat la orizontul credintei, in timp ce ea va fi mereu in dialog cu necredinta. Alatuarea poate fi benefica pentru ambii, cel putin nu va exista sedentarism spiritual, ci dileme continue ce poate sa-i faca sa caute. Cred totusi ca n-ar trebui sa se grabeasca cu cununia religioasa, tratand-o superficial. Sunt convinsa ca sunt destui care merg in fata altarului privind cununia mai degraba ca pe o traditie culturala pe care trebuie sa o bifeze, insa in cazul lor, exista si sfidare, nu doar formalism, caci doresc sa schimbe unele randuieli din taina cununiei, de aceea, nu cred ca e cazul sa o faca acum. E de-a dreptul stanjenitor sa mergi la preot sa-i spui: "parinte, lui sa nu-i dati cununia sa o sarute, ca nu vrea etc.etc.". Atunci sa nu se mai cunune in ritul bizantin, nu sa aiba pretentia sa se schimbe randuiala pentru el. Pe el nu-l invinovatesc, poate confunda Biserica Ortodoxa cu una din denominatiunile americane recent aparute, un fel de club, unde tu stabilesti regia nuntii, insa ea n-ar trebui sa se preteze la asa ceva. Sa ceara iertare si binecuvantare lui Dumnezeu pentru relatia lor printr-o rugaciune sincera, nu printr-o pseudo-cununie si un botez ipocrit.

Mi se pare straniu ca el e dispus sa se boteze, sa rosteasca Crezul, cu toate ca el nu crede in Dumnezeu, insa devine reticent in a saruta o cruce. Si face toate acestea ca ea sa fie multumita ca s-a cununat religios. Pai cum sa fie fericita incurajandu-l in ipocrizie?