Cum poti sa ajungi scriitor?

[sophia]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

[i]N-am timp pe cât aş vrea să am,

"A scrie", nu e deloc greu, mai ales pentru cei care s-au nascut cu acest talent. Evident, e mai greu sa razbati daca gramatica lasa de dorit, (nu e cazul la tine, probabil) dar sa nu uitam ca Lev Tolstoi care a scris Anna Karenina, sau Razboi si pace, era un "dezastru" din punct de vedere gramatical. Oricum, traim alte vremuri, iar ceea ce atunci era valabil, acum cu siguranta nu mai este. Si-apoi astazi, intr-o tara ca Romania, e greu de crezut ca poti sa-ti intretii o familie scriind carti, mai ales daca nu ai deja un nume.
Oricum ar fi, asa cum au punctat si ceilalti, este foarte important ca nimic din ceea ce iese de pe urma ta, sa nu aduca sminteala nimanui, nici macar din greseala. Adica tu sa vrei sa spui ceva, dar sa se subanteleaga si altceva, sau sa lase loc de interpretari parsive.
Cu multi ani in urma, (prin "87), fiind in convalescenta pentru o buna bucata de vreme, am scris si eu, iar manuscrisul a umblat prin multe maini inainte de a fi publicat. Si totusi am spus NU, desi, pentru acea perioada mi se oferise o suma frumusica, macar sa vand drepturile de autor, daca nu vreau eu sa public. Acum ma bucur ca mi-a dat Dumnezeu acel gand, si ca "Inger razvratit" n-a fost publicat niciodata.
Si acum scriu, e drept, pe alta lungime de unda. Si totusi desi sunt sfatuit de catre preoti cu mult har, sa nu abandonez, eu stiu ca nu am nici un merit. Sunt oameni rugatori si induhovniciti care sa aiba cu adevarat ceva de spus in acest sens, iar ca sa indraznesc eu sa cred ca ma pot ridica la gandul ca pot vorbi si altora despre credinta si dragoste, mi se pare o mare nevrednicie. Nu cred ca sunt indeajuns de "copt" pentru asta, si ma tem sa nu alunec si sa pierd si ceea ce cu greu simt ca am obtinut pana acum.

Sfatul meu: cerceteaza-ti cugetul. Tu stii cel mai bine cum "lucreaza" fantezia ta. Pune-ti talentul (talantul) in slujba lui Dumnezeu, si te vei bucura de mangaierea Lui!

Doua sfaturi ti-as da. N-ai scris cam ce anume iti doresti sa scrii.

1. Chiar ar fi bine sa scrii despre credinta si dragoste.
Ne lipseste asta. Ne lipseste sa aflam din experienta si trairile altora. Avem mii de carti teoretice si filozofice si de catehism. Foarte bune.
Dar ne lipseste exemplul omenesc.
Concret cum sa ajungem la credinta, cum s-o intelegem, cum s-o traim. Cum s-o imbinam cu talentul, profesia, familia noastra.
Vieti de teologi, de monahi nu prea se publica. Sa aflam si noi drumul lor, cine si cum i-a dus spre credinta. Cum au ajuns ceea ce au ajuns. Ce obstacole, ce greutati au intampinat in credinta. Daca regreta ceva, sau nu.
Asa am putea intelege mai mult, invata de la alti si am putea stii cum sa ne facem si noi drumul.

Pe forumul asta si altul tocmai astea sunt framantarile si cautarile.

Deci scrie poveste ta, trairea ta, credinta ta. Cu vobe simple, sa inteleaga toti.

2. Daca vrei sa scrii fictiune, sau alte domenii, scrie.
Scrie si scrie. Nu-ti cara cu tine sufletul greu si plin.
Totul este interesant pe lumea asta si nimic de prisos.

Mai spun ceva: si viata unui om este un roman si merita scrisa. Daca am scrie toti viata noastra am avea un izvor nesecat de invataturi si modele si ne-ar si face mai buni.
Caci scrisul linisteste, este ca o terapie.
Oamenii au sentimente, trairi. Fiecare ni le notam pe undeva...

E bine sa scriem....

Spu eu, care si eu am mare teama. De calitate, de judecata altora, etc.
De edituri nu mai vorbesc...